6,994 matches
-
dat seama de asta după felul în care a apucat-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să sape, aruncând pământul în spate, și atunci au început să sape și ceilalți, și eu, coada era proastă, îmi făcea bătături în palmă, și pământul era tare, trebuia s-o înfigem cu piciorul în pământ, și coada era prea scurtă, trebuia să ne aplecăm, mă durea spatele, deci nu ne mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jos, i-a alunecat talpa de pe lamă, a căzut într-o rână și a rămas întins acolo, cu un picior în groapă, de parcă n-ar mai fi avut de gând să se ridice, și atunci ne-am oprit cu toții din săpat și cu toții am început să ne ștergem frunțile și ne-am adunat cu toții în jurul lui Áronka, și Öcsi l-a întrebat care-i baiul, dar Áronka n-a zis nimic, și-a clătinat doar capul. Atunci unul dintre muncitori, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
excavatoare, ceilalți s-au așezat pe jos lângă Áronka, se odihneau cu toții, numai Janika bătea mingea, avea un simț deosebit al mingii, o putea ține așa multă vreme. Stăteam și eu pe jos, uitându-mă la groapa pe care o săpasem, nu era adâncă deloc, pe margine se vedeau pietricele și rădăcini albe de iarbă, am scos apoi fotografia tatei și m-am uitat la ea, era toată mototolită și murdară de atâta frecuș, dar chipul i se vedea încă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pătură, după ce Traian lovise două sape între ele, strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit, părea că sapa sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit, părea că sapa sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să nu văd drumul pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a constatat că noul șanț de canalizare trece prin mijlocul terenului nostru de fotbal, iar noi eram astfel nevoiți să jucăm mingea pe terenul celor de pe strada vecină. Mai întâi a fost vorba că și terenul lor va fi săpat, dar apoi, într-o bună zi, muncitorii au plecat și nu s-au mai întors, cu toate că baraca lor cu unelte rămăsese neatinsă lângă șanț. Cei de pe strada vecină ne-au lăsat să ne jucăm acolo, până când, la începutul verii, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se vedeau tractoare arând și combine secerând, apoi un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al metroului, un excavator uriaș răscolea pământul, în urma lui muncitorii turnau beton, camera luase în prim-plan cupa excavatorului, până în adâncul ei, și atunci s-a făcut brusc întuneric și toată lumea a început să strige și să fluiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în sus, se vedeau clar grunjii de pământ și straturile de ardezie, și atunci imaginea s-a depărtat, și am văzut că peretele înalt de lut e împânzit de rampe și cărări, că lucrau mulți acolo, un furnicar de oameni, săpând și dând cu târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am dat un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat după el și în scurrt timp, toți se aflau în pădurea Ardenilor alergând pe urmele domniței. Atunci, în acea pădure se aflau două fântâni, una săpată de către înțeleptul Merlin pentru Tristan și frumoasa Isolda, și astfel era puterea acelei fântâni, încât o gură din apa sa te facea să-ți uiți dragostea și chiar să-ți fie silă de cel ce-ți fusese drag. Cealaltă fântână
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau săpate de curând. Erau versuri pe care Medor le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale cu frumoasa regină. Roland a încercat să se convingă că aceea căreea I se închinau aceste versuri era o altă Angelică, iar cât despre Medor, nu mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pentru ca în cazul când Mandricardo s-ar fi întors, să-I ispună unde avea să-l mai poată regăsi pe Roland. La capătul acestui răstimp ei au pornit pe urmele paladinului,urme care-i călăuziră în pădurea unde copacii purtaseră săpate în scoarța lor numele Angelicăi și a lui Medor. Ei au observat cum toate aceste inscripții fuseseră șterse, grota sfărâmată și fântâna astupată. Dar uimirea și mai ales mâhnirea lor a atins culmea atunci când au dat peste cuirasa lui Roland
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-l ajuta la împlinirea acestei triste datorii. Când au sfârșit de adunat toate părțile acelei bogate armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu se atingă de ele Zebrino a săpat în scoarță aceste cuvinte:” Acestea sunt armale paladinului Roland .” După împlinirea acestei pioase datorii, el a încălecat din nou armăsarul, dar tocmai în clipa aceea un cavaler apăru și l-a întrebat pe Zebrino care era rostul acestui trofeu. Prințul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care de obicei le lasă late pe toate, o față mare și cenușie, un adevărat șantier arheologic pe care s-au păstrat vestigiile adolescenței, ale hranei proaste și ale banilor niciodată suficienți, fața unui șarpe gras în care s-au săpat adânc toate păcatele. Preț de câteva clipe am avut parte, la rându-mi, de toată fața ei, cu dezvăluirea deplină a ochilor, care erau mai duri ca ai mei, oho, mult mai duri. Se aplecă spre mine, ținându-și pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât mai strâmți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ți toate chestiile astea. E o vânătoare de zestre care a luat-o frumușel spre treizeci de ani, corect? Cu alte cuvinte, e o putoare terminată, cu buzunarele cam goale. Nu se poate opri din săpături și va continua să sape până va da de petrol. Nu i-a mai rămas altceva de făcut. În regulă, căsătorește-te cu ea. Sau găsește-ți un alt tip de fată: cu pistrui și premiantă, o femeie care face carieră, divorțată, cu doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de doi negri veseli, care purtau cămăși hawaiene și pălării de pai cam obosite. Și iată-mă stând acum despăducheat în Insula Fericirii. Impulsionat de călătorie și de acest transfer, boala pe care am numit-o acufenă a continuat să sape adânc și disperat în colțurile capului meu. În ambele urechi fluierau și gemeau motoare cu reacție și trosnea flămând focul subteran. Țineam paharul cu noua mea băutură pe frunte pentru a-mi calma pulsarea, sărmana mea frunte - pahar de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am făcut-o bucată cu bucată dintr-o stâncă, iar interiorul l-am aranjat în așa fel încât să ne aducă aminte de România. Casele, proiectate de Sergiu, pe trei hectare, erau clădite în trepte, pe verticală. Ascunzișurile și nișele, săpate în stâncă pe diferite nivele, fuseseră executate după desenele lui de către lucrătorii de pe insule. Casele aveau arcade, coloane albe, obloane de lemn vopsite în albastru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate din Sicilia. Aveam și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pătrunzi în sufletul unui om, mai ales dacă lipsește o punte. Și totuși... ce aștepta? Mai exista oare cineva ce intrase pe porțile inimii sale cu sau fără vrerea lui, și ea nu avea știre de acest lucru? Gândul acesta săpa în adâncimile sufletului ei, îi storcea clipele de substanța lor firească, o obseda fără încetare. Tentația de a-l întreba direct ce planuri are se aflase de multe ori la un singur pas de a se produce, dar se abținea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
eliberat din vestitul penitenciar Aiud după semnarea a fel de fel de obligații, cum scrie el în carte: că nu va spune prin ce pușcării a trecut și ce viață a dus; că nu se va organiza; că nu va săpa la temelia „noii societăți”... Mă impresionează cum credinciosul Savel, abia plecat din celulă, în drumul său spre casă a avut curajul precaut să se oprească în gara Cluj, furișându-se la casa Părintelui co-martir Pr. Prof. Univ. Langa Tertulian, pentru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
toate năzdrăvăniile lor inocente. Am întâlnit cultivatori de pământ din tată-n fiu care mi-au confiat că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare deși aerul cald al verii nu se clintește. Și tot așa când sapă-n grădină, grădinărie, ogor, plantele surâd printr-un freamăt luminos de parcă ar fi eliberate dintr-o strânsoare și, cultivatorul se atașează de ele și ele de stăpân și rămân împreună și când acesta pleacă acasă, cu bucuria lor în bucuria
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
oricare din acele încăperi ca să-mi realizez viziunile. Erau toate pentru mine, aș fi putut ușor acumula o experiență sexuală imposibilă în alte părți. Cum câștigam aproape un salariu olandez mediu, mi-aș fi permis fără probleme o fată pe săp tămână, o fată la trei zile, o fată oricând aș fi vrut. O priveam pe câte una în ochi, o vedeam deodată proiec tân du-se înspre mine, înflorind ca și când și-ar fi văzut deodată iubitul, mă gândeam cum ar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în locul oiței năzdrăvane, poate că, mai știi... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se țină timp de două săp tămâni doar de pileală și de cântat în cor balade sinistre: There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven.... Mai făceau ceva. Pe o ceață s-o tai cu cuțitul și un frig de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea mii de detalii care fac din această nesfâr șită carte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Am citit și-am recitit ani în șir Impudica moarte, izbucnind constant în plâns la marea scenă a smul gerii pleoapelor, zvârco lindu-mă de excitație la povestea micii surori din ordinul Pedi catelor, urmă rind fascinat traseul prin hipotalamusul naratorului, săpat de Vordenbliss ca să ajungă la dorita, inacce sibila Cydonia, prizonieră în glacialul Corn al lui Ammon... Iar la ultima pagină, când Cydonia aruncă tatălui ei la picioare pielea proaspătă și sân gerândă a propriei fețe, strigând „Recunoaște-mă!“, am simțit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]