6,492 matches
-
natală și a început, cu ajutorul negustorului bogat Christian Friedrich Werner (1759-1823) din Schorndorf (Württemberg) și a asociatului său, Gottlieb Veygel, să promoveze emigrarea în Basarabia. Apoi, împreună cu enoriașii săi și cu ceasornicarul Alois Schertzinger, a întemeiat noua colonie Sărata. Colonia Sărata a fost înființată în anul 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia pentru înființarea de sate de coloniști germani basarabeni. Colonia
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul Ignaz Lindl. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Emigranții au sosit aici la 19 martie 1822 cu căruțe cu coviltir, mergând de-a lungul râului Sărata. S-au oprit în jurul unei fântâni alimentate de la un izvor subteran, pe malul drept al râului. Ei au denumit tabăra Sărata, după numele râului care curgea pe acolo. În jurul fântânii, grupul de coloniști a început să-și construiască corturi, căsuțe
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
religie protestantă. Emigranții au sosit aici la 19 martie 1822 cu căruțe cu coviltir, mergând de-a lungul râului Sărata. S-au oprit în jurul unei fântâni alimentate de la un izvor subteran, pe malul drept al râului. Ei au denumit tabăra Sărata, după numele râului care curgea pe acolo. În jurul fântânii, grupul de coloniști a început să-și construiască corturi, căsuțe și hambare. Deoarece apa este considerată a fi o sursă a vieții, fântâna a fost inclusă pe stema localității Sărata. Bogatul
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
tabăra Sărata, după numele râului care curgea pe acolo. În jurul fântânii, grupul de coloniști a început să-și construiască corturi, căsuțe și hambare. Deoarece apa este considerată a fi o sursă a vieții, fântâna a fost inclusă pe stema localității Sărata. Bogatul negustor Christian Friedrich Werner (1759-1823) din Schorndorf a venit aici la vârsta de 63 de ani, murind un an mai târziu, la Sărata. Werner și-a lăsat marea avere comunității germane care, printre altele, a construit în 1844 o
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
apa este considerată a fi o sursă a vieții, fântâna a fost inclusă pe stema localității Sărata. Bogatul negustor Christian Friedrich Werner (1759-1823) din Schorndorf a venit aici la vârsta de 63 de ani, murind un an mai târziu, la Sărata. Werner și-a lăsat marea avere comunității germane care, printre altele, a construit în 1844 o școală, denumită ulterior "Școala Werner". Aceasta a fost prima școală de pregătire a profesorilor de limba germană din Imperiul Țarist și singura de acest
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
el (deși era preot catolic) s-a căsătorit cu menajera sa. În anul 1823, țarul a poruncit expulzarea lui Lindl din Rusia. Proprietarul companiei Werner, Gottlieb Veygel, a fost numit în funcția de primar, devenind conducător al comunității germane din Sărata, deși era de religie protestantă. El a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor de emigranți. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
funcția de primar, devenind conducător al comunității germane din Sărata, deși era de religie protestantă. El a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor de emigranți. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Sărata a rămas pe teritoriul Rusiei. Cu timpul, localitatea s-a dezvoltat economic. În 1874, a fost construită în sat o moară cu aburi. În 1886, s-a deschis un atelier mecanic, care producea mașini agricole (prese, batoze, râșnițe, teascuri), fiind
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
moară cu aburi. În 1886, s-a deschis un atelier mecanic, care producea mașini agricole (prese, batoze, râșnițe, teascuri), fiind angajați 140 de muncitori. În anul 1917, Republica Democratică Moldovenească și-a proclamat independența în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Sărata. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, comuna Sărata (noua denumire a localității) a fost inclusă în Plasa Sărata
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
care producea mașini agricole (prese, batoze, râșnițe, teascuri), fiind angajați 140 de muncitori. În anul 1917, Republica Democratică Moldovenească și-a proclamat independența în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Sărata. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, comuna Sărata (noua denumire a localității) a fost inclusă în Plasa Sărata, dar nu a avut rolul de reședință de plasă. Pe atunci
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
și-a proclamat independența în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Sărata. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, comuna Sărata (noua denumire a localității) a fost inclusă în Plasa Sărata, dar nu a avut rolul de reședință de plasă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și comunități mai mari de evrei și ucraineni. La recensământul din 1930
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
Sărata. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, comuna Sărata (noua denumire a localității) a fost inclusă în Plasa Sărata, dar nu a avut rolul de reședință de plasă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și comunități mai mari de evrei și ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.661 locuitori din
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
ungur și 1 sârb. În perioada interbelică, au funcționat aici o gară de cale ferată, un spital de stat, un orfelinat și un azil de bătrâni . Aici a existat și Fabrica de mașini agricole “Iacob Staib”. În anul 1924, localitatea Sărata (aflată la 24 km nord de Tatarbunar) nu a fost ocupată de insurgenții bolșevici care declanșaseră o acțiune teroristă, cunoscută ca Răscoala de la Tatarbunar. Rebeliunea lor nu a fost susținută de țăranii români din Basarabia și de coloniștii germani. În
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
acțiune teroristă, cunoscută ca Răscoala de la Tatarbunar. Rebeliunea lor nu a fost susținută de țăranii români din Basarabia și de coloniștii germani. În noaptea de 15/16 septembrie, comandantul postului de jandarmi din Achmanghit a reușit să fugă în satul Sărata, unde a strâns un grup de 40 de voluntari de etnie germană. În dimineața zilei de 16, voluntarii au deschis focul asupra rebelilor conduși de Ivan Bejan și au luptat câteva ore până când comuniștii au auzit că se apropia armata
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În componența regiunii respective a fost înființat și raionul Sărata, cu reședința în localitatea omonimă. În septembrie 1940, la apelul lansat de Germania nazistă, membrii comunității germanilor basarabeni s-au repatriat în Germania. În Basarabia au rămas numai 2.000 din cei aproximativ 93.000 de germani. Rămase pustii, satele
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Raionul Sărata a fost menținut ca raion al noii regiuni. În anul 1957, Sărata a primit statutul de așezare urbană (orășel). Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia, Reni și Sărata. Totuși, în ianuarie 1965, Prezidiul Sovietului
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Raionul Sărata a fost menținut ca raion al noii regiuni. În anul 1957, Sărata a primit statutul de așezare urbană (orășel). Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia, Reni și Sărata. Totuși, în ianuarie 1965, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a hotărât reînființarea mai multor raioane, printre care și
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
fost incluse în Regiunea Odesa. Raionul Sărata a fost menținut ca raion al noii regiuni. În anul 1957, Sărata a primit statutul de așezare urbană (orășel). Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia, Reni și Sărata. Totuși, în ianuarie 1965, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a hotărât reînființarea mai multor raioane, printre care și raionul Sărata. Începând din anul 1991, orașul Sărata a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
primit statutul de așezare urbană (orășel). Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia, Reni și Sărata. Totuși, în ianuarie 1965, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a hotărât reînființarea mai multor raioane, printre care și raionul Sărata. Începând din anul 1991, orașul Sărata a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, populația orașului este formată în principal din ucraineni. În Sărata există o întreprindere mecanică, o turnătorie, ferme agricole individuale
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia, Reni și Sărata. Totuși, în ianuarie 1965, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a hotărât reînființarea mai multor raioane, printre care și raionul Sărata. Începând din anul 1991, orașul Sărata a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, populația orașului este formată în principal din ucraineni. În Sărata există o întreprindere mecanică, o turnătorie, ferme agricole individuale, precum și un combinat vinicol. Conform recensământului
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
hotărât reînființarea mai multor raioane, printre care și raionul Sărata. Începând din anul 1991, orașul Sărata a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, populația orașului este formată în principal din ucraineni. În Sărata există o întreprindere mecanică, o turnătorie, ferme agricole individuale, precum și un combinat vinicol. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației așezării de tip urban Sărata era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%), bulgară (%) și română (%).
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, populația orașului este formată în principal din ucraineni. În Sărata există o întreprindere mecanică, o turnătorie, ferme agricole individuale, precum și un combinat vinicol. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației așezării de tip urban Sărata era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%), bulgară (%) și română (%).
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
și lacurile înconjurătoare mai mici zise „satelite”. Complexul de limane Șagani-Alibei-Burnas este înscris pe lista zonelor umede de importanță internațională a Convenției de la Ramsar (1971), cu o suprafață protejată de 190 km². Limanul Șagani (în , în ) este un liman maritim sărat, separat de Marea Neagră printr-un peresip. Are o formă rotundă. Malurile sale sunt abrupte, cu excepția celor din partea de sud. În partea de est, limanul Șagani comunică direct cu limanul Alibei. Este unul dintre cele mai mari limane din Regiunea Odesa
Limanele Tuzlei () [Corola-website/Science/318194_a_319523]
-
sare pe litru. Pe malul sud-estic al limanului, la Marea Neagră, se află stațiunea Băile Burnazului, unde se folosește nămolul în tratarea terapeutică a bolilor. Întinderile de apă „satelite” ale celor trei mari limane sunt în număr de opt, anume lacurile Sărat, Hagider, Caraceauș, Buduri, Martaza, Mahala, Conducul Mic și Geantașa.
Limanele Tuzlei () [Corola-website/Science/318194_a_319523]
-
Moldovenilor (1408), Turcilor (1484) și Rușilor (1812). Vechile denumiri sau forme moldovenești ale denumirilor, precum „Frumoasa” (pentru Cahul), „Uliu” (pentru Cartal), „Răsuna” (pentru Ialpug, dar uneori pentru Catalpuh), „Covurlui” (pentru Cugurlui), „Saftianu” (pentru Sofian), „Catlabuga” (pentru Catalpuh), „Chilia” (pentru Chitai), „Sărata” (pentru Sasîk/Conduc), „Caplana” (pentru Alibei), „Alcalia” (pentru Burnaz) sau „Codăești” (pentru Șabolat), menționate pe hărți dinaintea anilor 1812 sau 1878, nu au fost luate în considerare de Imperiul Rus care a adoptat numai denumirile tătărești (deja oficiale în perioada
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]