6,540 matches
-
după anumiți cercetători, știința văzută ca fiind o parte integrantă a sistemului de pro-ducție constituie o schimbare ce apare ca o trădare, aceasta nu îl îngrijorează pe Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor dobîndi savanții apropiați de politicieni le va permite să orienteze deciziile. Robert Buron și Jacques Robin, primii doi fondatori ai grupului, își exprimă încrederea în eficacitatea științei asociată crezului republican și exigenței de solidaritate. Ei amintesc în această privință de "promotorul dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
asupra unui public interesat de o meditație aprofundată asupra articulării dintre știință și societate. Privirea sa critică, dar nu distrugătoare, "entuziasmul său vigilent" cu privire la noile concepții, metode sau metafore și marea deschidere a spiritului fac din el unul dintre rarii savanți care nu adoptă niciodată o poziție disciplinară defensivă. Edgar Morin, ale cărui vreo treizeci de cărți publicate pot fi regrupate în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
efectiv lumina zilei, sub numele de CESTA, în 1982. Modul de funcționare a acestui centru este relevator pentru problemele legate de încercările de apropiere dintre oamenii de știință și oamenii politici. La un moment dat, politicianul pare să cîștige: fie savanții adoptă atitudinea politicienilor, fie aceștia îi în-depărtează pe savanți care, utili la vremea lor, nu le mai sînt de folos cînd intră în joc "interese de ordin superior": economic și/sau politic. Cînd Yves Stroudzé, sociolog, "omul lui Attali", e
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Modul de funcționare a acestui centru este relevator pentru problemele legate de încercările de apropiere dintre oamenii de știință și oamenii politici. La un moment dat, politicianul pare să cîștige: fie savanții adoptă atitudinea politicienilor, fie aceștia îi în-depărtează pe savanți care, utili la vremea lor, nu le mai sînt de folos cînd intră în joc "interese de ordin superior": economic și/sau politic. Cînd Yves Stroudzé, sociolog, "omul lui Attali", e numit director al CESTA, obiectivele vi-zate devin foarte repede
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mă cufund cu douăzeci și cinci de ani în urmă, să explorez ce gîndeau și spuneau oameni de știință și politicieni care au jucat uneori roluri importante, și să observ evoluția unui grup care, în anii '70, încerca să-i apropie pe savanți și politicieni. În anii '80, unii dintre membrii săi constatau că "tehnica o luase înaintea științei"165, denunțau tehnoștiința și puterea acesteia și se orientau spre ecologie. Arhivele grupului ilustrează faptul că, la începutul anilor '70, se menține o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
scrierilor unora și altora dintre membri. Caracterul rațional e conceput ca putînd să fie tradus printr-o nouă înflorire a umanității. Aceleași concepții se regăsesc în mișcarea Pugwash, ce revendica, în Declarația de la Viena, o competență deosebită în ceea ce privește afacerile lumii: "Savanții, avînd în vedere cunoștințele lor speciale, sînt bine înzestrați pentru a deveni conștienți la timp de pericolele și promisiunile ce rezultă din descoperirile științifice. Ei au, deci, o competență specială și o responsabilitate deosebită față de problemele cele mai urgente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Afacerii Dreyfus. A considera că știința este o școală de virtute și că omul de știință posedă o judecată bună și un spirit critic ce îi extind competențele în afara laboratorului devine un fapt curent în această epocă, în care unii savanți au devenit conștienți de rolul lor civic. Din această întîlnire dintre cunoaștere și civism a luat naștere construcția unei identități colective a grupului desemnat prin termenul de "intelectual". A fi in-telectual, pentru savanții vremii, însemna a asocia transmiterea cunoașterii și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
curent în această epocă, în care unii savanți au devenit conștienți de rolul lor civic. Din această întîlnire dintre cunoaștere și civism a luat naștere construcția unei identități colective a grupului desemnat prin termenul de "intelectual". A fi in-telectual, pentru savanții vremii, însemna a asocia transmiterea cunoașterii și progresul Republicii, însemna a lucra la viitorul societății folosind ceea ce i-a condus pe ei înșiși la angajamentul politic: cunoașterea. Ca și în cazul Grupului celor Zece, este glorificat spiritul știintific conceput ca
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
viitorul societății folosind ceea ce i-a condus pe ei înșiși la angajamentul politic: cunoașterea. Ca și în cazul Grupului celor Zece, este glorificat spiritul știintific conceput ca spirit liber, deschis, imparțial, eliberat de prejudecăți. Această tradiție a angajamentului unora dintre savanții francezi, care a condus la crearea Ligii drepturilor omului și cetățeanului, se păstrează, după Afacerea Dreyfus, în timpul Rezistenței și apoi în timpul războiului din Algeria. Grupul celor Zece se situează în această descendență. Mijloacele de acțiune, în afara petițiilor, în-semnau uneori crearea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
participă la crearea, în 1956, a hebdomadarului Demain (Mîine), care tratează despre problemele libertății și drepturilor omului și denunță torturile din timpul războiului din Algeria. Dar, odată cu Grupul celor Zece, se adaugă acestui angajament dorința de a-i apropia pe savanți și politicieni, și, dacă sînt descrise legături strînse între fizicieni și politicieni, fie în Franța, în anii '30-'40, fie în Statele Unite în timpul războiului și după acesta, se dau puține exemple de relații între politicieni, medici și biologi. Cînd există
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
recunoscînd-o în același timp, care încearcă să discearnă interdependențele". Evoluția reală a concepțiilor Grupului ce-lor Zece trecerea de la o viziune pozitivistă asu-pra științei la o perspectivă mai critică, repunerea sub semnul întrebării a unui anumit număr de afirmații ale savanților, neîncrederea față de teh-noștiință poate fi ilustrată prin intermediul analizei scrierilor lui Jacques Robin de la sfîrșitul anilor '80. Cum multe dintre textele sale au fost regăsite în arhivele Grupului celor Zece, Jacques Robin ne-a servit, de-a lungul acestui studiu, drept
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pe oamenii de știință pentru a-i ajuta pe politicieni să ia decizii mai raționale, în 1989, avertiza cu privire la anumite naivitați și punea problema experților în car-tea sa Changer d'ère (Trecerea la o altă epocă). Dacă recunoștea importanța părerii savanților cînd trebuie luată o decizie într-un domeniu ce ține de competența lor, el scria totuși: "Să nu credem nici că savanții acced la mai multă înțelepciune decît restul muritorilor". La sfîrșitul anilor '80, se întreabă cum "să evităm ca
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
punea problema experților în car-tea sa Changer d'ère (Trecerea la o altă epocă). Dacă recunoștea importanța părerii savanților cînd trebuie luată o decizie într-un domeniu ce ține de competența lor, el scria totuși: "Să nu credem nici că savanții acced la mai multă înțelepciune decît restul muritorilor". La sfîrșitul anilor '80, se întreabă cum "să evităm ca progresele inteligenței artificiale să nu înăbușe resursele încă puțin explorate ale inteligenței naturale, în loc să ni le descopere" și acuză tehnoștiința, "care capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
imaginară asupra naturii și care poate fi convertită în realitate prin intermediul celor care posedă puterea economică și politică. El concepe relațiile dintre oamenii de știință și politicieni ca pe o tranzacție în cursul căreia știința se transformă în realizare tehnică. Savanții pun expertiza la dispoziția puterii politice, atrăgînd astfel, inevitabil, atenția asu-pra problemei responsabilității savantului. Jean-Jacques Salomon 176 explică faptul că, atunci cînd știința era "artizanală", "încă departe de a-și ține promisiunile cu privire la aplicațiile sale, cercetătorii aspirau la susținerea statului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
puterea economică și politică. El concepe relațiile dintre oamenii de știință și politicieni ca pe o tranzacție în cursul căreia știința se transformă în realizare tehnică. Savanții pun expertiza la dispoziția puterii politice, atrăgînd astfel, inevitabil, atenția asu-pra problemei responsabilității savantului. Jean-Jacques Salomon 176 explică faptul că, atunci cînd știința era "artizanală", "încă departe de a-și ține promisiunile cu privire la aplicațiile sale, cercetătorii aspirau la susținerea statului fără să trebuiască să se contopească cu instituțiile sale. Industrializarea și cercetarea transformă termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
politice, și, cu cît își ține mai bine promisiunea cu privire la aplicațiile sale, cu alte cuvinte, cu cît se oferă și se realizează în calitate de tehnică, cu atît depinde mai mult de opțiunile Statului". El descria astfel o formă de alienare a savantului tributar puterii ale cărei decizii le influențează. Doar știința ca tehnică interesează statul și legitimează în ochii comunitații investițiile în activitățile de cercetare. La CESTA, erau vizate dezvoltările tehnologice pentru a asigura supremația Franței în sânul celorlalte națiuni și se
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al CESTA. 164 Interviu din 15 aprilie 1996 cu Jean-Paul Karsenty, adjunctul lui Yves Stourdzé. 165 Interviu cu Jacques Robin. 166 Déclaration de Vienne (Declarația de la Viena), a 3-a conferință Pugwash, septembrie 1958. 167 Max Born, La responsabilité du savant (Responsabilitatea savantului), Payot, Paris, 1967. 168 Robert Gilpin, American scientists and nuclear weapons policy (Savanții americani și politica armelor nucleare), Princeton University Press, New Jersey, 1962. 169 Jacques Robin, Changer d'ère, Seuil, 1989. 170 Georges Waysand, Sziland et Majorana
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
164 Interviu din 15 aprilie 1996 cu Jean-Paul Karsenty, adjunctul lui Yves Stourdzé. 165 Interviu cu Jacques Robin. 166 Déclaration de Vienne (Declarația de la Viena), a 3-a conferință Pugwash, septembrie 1958. 167 Max Born, La responsabilité du savant (Responsabilitatea savantului), Payot, Paris, 1967. 168 Robert Gilpin, American scientists and nuclear weapons policy (Savanții americani și politica armelor nucleare), Princeton University Press, New Jersey, 1962. 169 Jacques Robin, Changer d'ère, Seuil, 1989. 170 Georges Waysand, Sziland et Majorana (Sziland și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la fel de atras de misterele orientale, planînd deasupra romanului), cercetătorul a continuat strălucit un fel de tradiție medicală franceză, dacă e să ne amintim că în 1866, exploratorul Francis Garnier urca spre izvoarele fluviului Mekong în compania doctorului Thorel, un alt savant bacteriolog atras de secretele bolilor din țările calde. Așadar, autor al cîtorva din cele mai importante descoperiri științifice din istorie, Alexandre Yersin ni se descoperă ca un vizionar ce a luat-o adesea înaintea timpului său, incomod și imprevizibil, sărind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu Deville este cel care ține hățurile), scriitorul nu-și permite prea multe divagații lirice. Totul este esențializat, într-o frazare vie, alertă, precisă, elegantă și seducătoare, nu lipsită de fulgurări pline de umor, dar liberă și pură precum cugetul savantului care, în ciuda tentațiilor și presiunilor, a reușit mereu să evite scufundarea în mizeria politicii, urmîndu-și pînă la capăt vocația de cercetător. Deville izbutește să-și transmită convingerile personale, anume că pasteurienii și parnasienii au fost ultimii eroi francezi, revoluționari pozitivi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jean d'Ormesson contemplă, la propriu, galaxii și vîrtejuri cosmice, urcînd pînă la Big-Bang și coborînd înapoi cu smerenia demnă a celui care își înțelege locul în univers. Și o face cu mare finețe și acuratețe, după cum mărturisește un eminent savant, astrofizicianul american Trinh Xuan Thuan (care îi consacră o cronică în "Le Figaro litteraire" din 2 septembrie 2010). Ideea acestei epopei cosmice în care rolul principal îl deține, desigur, Dumnezeu, einsteinian numit "Bătrînul", i-a venit autorului, pare-se, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
inerției și al urii. Ni se face o gravă obiecție. Ni se spune: este desigur adevărat că libertatea, egalitatea în fața legii înseamnă justiție. Dar justiția exactă rămâne neutră între bogat și sărac, între cel puternic și cel slab, între cel savant și cel ignorant, între proprietar și proletar, între compatriot și străin. Or, interesele fiind în mod natural antagonice, a le lăsa oamenilor libertatea, a nu face să intervină între ei decât legi juste, înseamnă a-l sacrifica pe cel sărac
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Rolul său în știință a fost scurt, dar strălucitor. Înainte de el economia politică poseda fără îndoială inteligențe de prim ordin; ea avut spiritele sale creatoare, precum Quesnay, Turgot, Smith, Malthus, Ricardo, J.-B. Say; a avut de asemenea popularizatorii săi savanți și abili, cei precum Dupont de Nemours, Baudeau, Morellet, Droz, Rossi; dar i-a lipsit unul dintre aceste mari spirite care știa să ofere un tur atrăgător și original adevărurilor științifice; i-a lipsit un artist. În secolul al XVIII
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de către scriitoarea Bucura Dumbravă sub numele de Hanul drumeților. Mai târziu, această asociație s-a transformat în Societatea de turism și pentru protecția naturii care își propune împrejmuirea unor rezervații și înființarea de parcuri naționale în România. În anul 1922 savantul Emil Racoviță întemeiază asociația Frăția munteană al cărei statut, la articolul 3, prevedea înființarea unei Secții a frumuseților naturii, a parcurilor și rezervațiilor naturale. Între anii 1922 și 1928 numeroși biologi, geografi, geologi și silvicultori au făcut o propagandă intensă
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
împrejurimi și-au redactat cea mai importantă parte a operei lor marii cărturari ai veacului al XVII-lea - adevărat “secol de aur” al culturii românești, Grigore Ureche și Miron Costin, mai târziu Ion Neculce, de capitala Moldovei fiind atașat și savantul de renume european, Dimitrie Cantemir. La Iași, polivalentul om de cultură Gheorghe Asachi a întemeiat la începutul secolului al XIX lea învățământul în limba română. În 1835 s-a înființat “Academia Mihăileană” - prima instituție de învățământ superior din țară. În
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]