6,230 matches
-
trimis la Roma. Războiul dintre Antoniu și Octavian s-a încheiat cu bătălia de la Actium, la 2 septembrie 31, Antoniu a fost zdrobit, făcuse grave greșeli strategice și tactice, a fost declarat dușman al Romei și disprețuit că a devenit sclavul curtezanei egiptene, cum era numită Cleopatra la Roma. Antoniu și-a recunoscut înfrângerea, i-a cerut lui Octavian să recunoască domnia fiilor lui și ai Cleopatrei în Egipt, îngăduința ca amândoi să trăiască ca particulari în Alexandria. Octavian, rațional și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
săraci, închinători la idoli și aveau o tavernă unde poposeau marinarii. Ea se deprinsese să-i veselească pe clienții tavernei cu cântece naive și vulgare și să strângă bani de la ei. În gospodăria tavernei, copila Thaïs s-a apropiat de sclavul nubian Ahmes ce se creștinase și-i spunea povești frumoase pe care nu le-a uitat toată viața. Ahmes i-a povestit despre Dumnezeu, despre Iisus, a botezat-o. Copila s-a legat sufletește de sclavul nubian și a suferit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a apropiat de sclavul nubian Ahmes ce se creștinase și-i spunea povești frumoase pe care nu le-a uitat toată viața. Ahmes i-a povestit despre Dumnezeu, despre Iisus, a botezat-o. Copila s-a legat sufletește de sclavul nubian și a suferit cumplit când bunul ei prieten a fost persecutat, închis și răstignit de autoritățile împăratului Dioclețian. Ulterior a fost sanctificat și a devenit Sfântul Theodor Nubianul. De la unsprezece ani Thaïs își vindea trupul bărbaților din port. O
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
față de tragedie. Ea nu este, din punctul de vedere al lui Socrate în Gorgias, decât o retorică destinată mulțimilor a căror plăcere, cu demagogie, o cultivă. Am găsit deci o retorică destinată unui popor format din copii, femei și bărbați, sclavi și oameni liberi amestecați, retorică pe care o apreciem prea puțin, pentru că o considerăm drept o lingușeală", declară Socrate. Periculoasă, tragedia introduce mila. Spectatorul simte simpatie față de eroii tragici care, în nefericirea lor, sunt victimele acestei "hubris" pe care Platon
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zeii și lăudându-și fericirea sau căderea în năpastă și lăsându-se cuprinsă de plânsete și văicăreli; și mai puțin le vom permite să o imite în stare de bolnavă, îndrăgostită sau în chinurile facerii. Nu-i vor imita pe sclavi, bărbați sau femei, în activitățile lor servile. Nici, fără îndoială, pe oamenii răi la suflet și lași care acționează invers decât ceea ce ceream noi acum câtva timp, care se insultă și se batjocoresc unii pe alții și spun lucruri obscene
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
constituie, permițând realizarea acestui echilibru dificil între exigențe puțin conciliabile. El trebuie să fie "de calitate", adică să aibă "ținută", "clasă", fără de care nu ar putea trezi mila spectatorului. Aristotel nu înțelege prin asta nici rang social (el citează exemplul sclavului care poate să fie de calitate), nici rang moral (eroul poate fi dotat cu răutate dacă acțiunea o cere), ci îl definește ca pe o ființă de excepție. Celelalte trei atribute ale personajului contribuie să-l facă credibil. Ele vizează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cunoscut un zeu Khai-tauxe "Khai-tau" care locuiește În Liban. Însă acum, În Textele Sarcofagelor (Coff. T. 262) se găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică - oricare ar fi caracterul ei - e colegată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se dezvolte raportul dintre individ și divinitate, raport pe care l-am văzut născându-se pe ruinele religiei statului mai vechi. Șederea funcționarilor și militarilor În străinătate și prezența În Egipt a străinilor care pătrund În toate păturile societății - de la sclavi până la personaje de curte - determină cunoașterea unor divinități diferite de cele egiptene, care le completează cu puterea lor pe cele din urmă; despre acestea povestesc cei care le-au cunoscut În experiențele lor În afara granițelor. Și suveranii fac acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devenit un teritoriu sacru de tip special, imaginea sfântă a imperiului, o „sinteză a lumii locuite” (epitomè tes oikoumènes) și din punct de vedere sacru (Athenaios din Naucratis, 1, 20b). Concederea dreptului de cetățenie romană hispanicilor, grecilor, galilor liberi sau sclavilor deveniți liberți a contribuit cu siguranță la răspândirea cunoașterii administrației și obiceiurilor romane, ca și a unei vagi religiozități (propagare prin aculturație). Totuși, după câte se pare, acest lucru nu a Însemnat neapărat răspândirea religiei romane ca atare (Sherwin-White, 1939
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devine scenariul substitutiv pe care sunt reprezentate conflictele economice și sociale. În acest caz, se Înțelege de ce, În criza care a antrenat civilizația din perioada antică târzie, cetățenii romani care se supuneau circumciziei conform ritului iudaic sau care Își obligau sclavii să accepte circumcizia au fost amenințați cu exproprierea și deportarea, iar „medicii” care o practicau, chiar și cu pedeapsa cu moartea (Iuliusxe "Iulius" Paulus, Sententiae, 5, 22, 3; cf. 5, 21, 2). 2. Religie și civilizație romanătc "2. Religie și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
federativă, după cum Artemisxe "Artemis" din Efes este o zeiță panioniană (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, 4, 25, 3-5; Titus Livius, 1, 45, 2; Tucidide, 3, 104, 3). Diana de pe Aventin - ca și cea din Efes - garantează azilul și ocrotește femeile și sclavii (servi - cervi); poate chiar muntele Își datorează numele „stăpânei păsărilor” (aves). O altă tradiție din secolul al VI-lea, tot greacă, este atestată În cultul Dianei din Ariccia, lângă lacul Nemi (Strabon, 5, 13, 12; Servius, comentariul la Eneida, 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că În el predomină practicile barbare și scitice. În ciuda originii diferite și a adaptării locale, În el se poate Întrezări același model ca și la Roma: sanctuarul este așezat În afara cetății (Aventin/lacul Nemi), le oferă un azil foarte limitat sclavilor (străinilor), zeița e venerată de către femei; pentru o anumită perioadă, acesta a fost centrul sacru al unei federații latine. În ambele cazuri se Înfăptuiește „programul” indicat prin numele „Artemisxe "Artemis"-Dianaxe "Diana"”. Această adoptare multiplă a „aceluiași” cult din surse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
22, 1, 1): „Nu le este oprit să se reunească pentru practicarea cultului, cu condiția ca, În acest fel, să nu se acționeze Împotriva decretului senatului, care interzice colegiile ilicite”. În acest sens, sunt cunoscute o mică societate (sodalicium) de sclavi domestici care o venerează pe Isisxe "Isis", o camaraderie (contubernium) de adoratori ai lui Martexe "Marte" (Marticultores), un colegiu (religios?) care se reunește În casa Sergiei Paulina (o asemănare importantă cu „bisericile domestice” creștine) și, pe lângă acestea, asociații de adoratori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
săvârșite, dar nu prescrieri sau descrieri ale ritualurilor 2. Cele șapte ritualuri ale lui Cato pentru proprietarul de pământ, pentru arendaș (vilicus) și soția lui se găsesc printre rețete de bucătărie și simple instrucțiuni despre arat, semănat, cumpărarea și vânzarea sclavilor și a animalelor. De obicei, ritualurile indică (a) Împrejurarea În care este săvârșit ritul, (b) materialul necesar pentru cult (tămâie, vin, felul de animal pentru sacrificiu), (c) persoanele care trebuie (sau nu pot) să Îndeplinească ritul și, În sfârșit, (d
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menținându-se În critica filozofică adusă cultului, descrie devoțiunea personală față de imagini și, prin urmare, aduce o critică prudentă cultului care nu este public 2. Destul de departe de imagine și chiar de templul lui Jupiter Capitolinul, Îi aclamă numele, ca sclavii domestici, și vestesc orele, se prefac că Îl spală și Îl ung. Pentru Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva" se mimează gestul de a le așeza păr pe cap și de a le Împodobi, iar În fața lor se așază o oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ianusxe "Ianus" oferă-i o turtă sfințită (și cinstește-l) În felul următor: „Ianus, părinte, aducându-ți această turtă Îndrept către tine o rugăciune bună, ca tu să fii favorabil și binevoitor față de mine și fiii mei, familia mea și sclavii mei. (Fie ca tu să fii cinstit de această turtă)”. 1b Oferă-i o turtă lui Jupiter și cinstește-l În felul următor: „Jupiter, aducându-ți această turtă Îndrept către tine o rugăciune bună, ca tu să fii favorabil și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
turtă)”. 1b Oferă-i o turtă lui Jupiter și cinstește-l În felul următor: „Jupiter, aducându-ți această turtă Îndrept către tine o rugăciune bună, ca tu să fii favorabil și binevoitor față de mine și fiii mei, familia mea și sclavii mei. Fie ca tu să fii cinstit de această turtă”. 2a Apoi oferă-i lui Ianusxe "Ianus" vin (și roagă-te) astfel: „Ianus, părinte, după cum oferindu-ți turta am Îndreptat către tine rugăciuni bune, la fel, din același motiv, să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe Om, cum i-au Împărțit membrele? Ce au devenit gura sa, mâinile sale? Cum au fost numite coapsele și picioarele lui? Gura sa a devenit preot, brațele sale, războinic, coapsele sale, țăran, iar din picioarele sale s-a născut sclavul (Rig-Veda X, 90; cf. Varenne, 1982 și Lincoln, 1986). Trebuie să evidențem două lucruri: În toate miturile despre originea umanității, pe care le-am citat până acum, umanitatea este identificată imediat cu poporul care păstrează și povestește mitul: Tuistoxe "Tuisto
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual: sclavii care spălau tot ceea ce luase parte la procesiune erau mai apoi Înecați În lac. De asemenea, se poate opina că solemna jertfă umană oficiată de semnoni (Germania, XXXIX) necesita, Într-un fel sau altul, prezența unui preot. În acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iran). Acest poem povestește că zeul Heimdallrxe "Heimdallr", călătorind sub numele de Rígrxe "Rígr", „Rege”, a fost primit de către doi soți; acesta a lăsat femeia gravidă, care a adus pe lume un băiat urât și diform, pe nume Thrällxe "Thräll", „Sclav”. Apoi, a mai fost oaspetele unui alt cuplu, iar copilul născut aici a fost numit Karlxe "Karl", „Proprietar Liberxe "Liber"”. În sfârșit, mai ajunge la o a treia familie, unde femeia lăsată Însărcinată de el a născut un fiu numit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
37), iar În 539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la creștinism, unele populații germanice Își păstrează obiceiul de a-și vinde sclavii - În definitiv, prizonieri de război - altor populații germanice care Îi foloseau pentru jertfe. În concluzie, la sfârșitul secolului al VIII-lea, Capitulare de partibus Saxoniae trebuie Încă să-i amenințe cu pedeapsa capitală pe cei care aduceau jertfe umane: „Oricine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pădure sfințită prin riturile străvechi și, acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați prin Înecare sclavii care spălaseră carul și statuia zeiței. Este interesant că aceste jertfe aveau cel mai adesea o formă „nesângeroasă”, cel puțin În cazurile În care cunoaștem detalii; acestea se desfășurau fără vărsare de sânge, victima fiind Înecată sau spânzurată. Ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exemplu, Ex 1 și Ex 5 vorbesc de o populație de semiți rezidenți în Egipt obligată - din motive strategice sau altele - să construiască o cetate în scop militar, nu departe de Delta Nilului. Există de fapt picturi egiptene care reprezintă sclavi de origine semitică sau asiatică ocupați cu fabricarea cărămizilor. Se poate spune cu certitudine că sunt semiți pentru că iconografia egipteană urmează canoane fixe pentru reprezentarea diferitelor rase. De exemplu, semiții poartă barbă, în timp ce egiptenii sunt fără păr sau poartă o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
falsă; de asemenea, nasul și ochii semiților sunt desenați în mod caracteristic. Relatarea biblică este așadar verosimilă. Nu se poate spune însă mai mult pentru că ne lipsesc documente mai precise cu privire la aceasta. În timpul întregii sale istorii antice, au existat mulți sclavi în Egipt și nu trebuie să ne surprindă peste măsură dacă nu există dovezi despre un mic grup de sclavi evrei prezenți în Egipt într-un arc de timp limitat. Fabricarea cărămizilor în Egipt. Mormântul lui Reckmare, oficial al lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
spune însă mai mult pentru că ne lipsesc documente mai precise cu privire la aceasta. În timpul întregii sale istorii antice, au existat mulți sclavi în Egipt și nu trebuie să ne surprindă peste măsură dacă nu există dovezi despre un mic grup de sclavi evrei prezenți în Egipt într-un arc de timp limitat. Fabricarea cărămizilor în Egipt. Mormântul lui Reckmare, oficial al lui Tutmoses III. Data: spre anul 1460 î.C. Pictura reprezintă diferite faze ale fabricării. În partea de sus la stânga, doi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]