6,228 matches
-
adresate fiecărui om, nici acele repetate robii; de aceea, îndurându-se de neamul nostru, a rânduit, să se nască din Fecioară și să ia chip de rob (Filip. 2, 7), Doctorul trupurilor și al sufletelor, Fiul Lui Cel Unul Născut, sculându-L ca să spun așa, din sânurile părintești, a rânduit să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer firea noastră care zăcea jos undeva din pricina mulțimii păcatelor. Fiul tunetului, minunându-se de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despre toate acestea dușmanii Lui ne fac dovada. Uită-te că înseși cuvintele lor ne dau mărturie de toate acestea. Ei spun: Ne-am adus aminte că amăgitorul acela, încă fiind viu; deci a murit; După trei zile Mă voi scula. Poruncește dar să se întărească mormântul; deci a fost înmormântat; Ca nu cumva să vină ucenicii Lui să-L fure; deci, dacă va fi întărit mormântul, nu se va putea face nici o viclenie. Nici una. Prin urmare dovada învierii a ajuns
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Un singur lucru reușesc să facă: să facă cunoscut mormântul și să fie crezută prin aceasta învierea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXIX, II, în PSB, vol. 23, p. 992-993) ,, Iar dacă Hristos nu S-a sculat, zadarnică este credința voastră (1 Cor. 15, 17). Necontenit el pune învierea lui Hristos împreună cu ceea ce este lămurit și mărturisit de toți, făcând prin aceasta puternic și lămurit ceea ce se părea a fi îndoielnic și neputincios; încă sunteți în păcatele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
17). Necontenit el pune învierea lui Hristos împreună cu ceea ce este lămurit și mărturisit de toți, făcând prin aceasta puternic și lămurit ceea ce se părea a fi îndoielnic și neputincios; încă sunteți în păcatele voastre, zice. Că dacă nu s-a sculat, atunci nici nu a murit; iar dacă nu a murit, nici păcatul nu l-a dezlegat - căci moartea Lui a fost dezlegarea de păcate. Iată, zice, mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (In. 1, 29). Dar cum îl ridică
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
păcatele noastre (I In. 2, 1-2), iar ca Dumnezeu și Domn după fire, este împreună-Șezător cu Tatăl Său, dar slava de la Acesta va trece și la noi. De aceea și Pavel a zis despre Tatăl: Și împreună cu El ne-a sculat și împreună ne-a așezat întru ceruri, în Hristos Iisus (Efes. 2, 6). Săvârșite fiind deci cele de pe pământ, trebuia să împlinească ceea ce mai lipsea, adică să urce la Tatăl. De aceea, zice: Vă este de folos ca să Mă duc
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
strigarea și modul întâmpinării, ne va lămuri dumnezeiescul Pavel, spunând odată că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer (I Tes. 4, 16); iar altădată, despre sfinții ce se vor scula: Și noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori, întru întâmpinarea Domnului în văzduh, și așa pururea cu Domnul vom fi (I Tes. 4, 17). Iar faptul că ucenicii sunt loviți de spaimă, deși
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
propriu oamenilor să nu știe. Dar întrucât e Cuvântul și El este Cel ce vine și El este Judecătorul și El Mirele, știe când și în ce ceas vine și când va zice: Deșteaptă-te cela ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos (Efes. 5, 14). Căci precum, făcându-Se om, flămânzește și însetează și pătimește cu oamenii, așa împreună cu oamenii, ca om, nu știe. Dar dumnezeiește, fiind Cuvântul și înțelepciunea întru Tatăl, știe și nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însetează și pătimește cu oamenii, așa împreună cu oamenii, ca om, nu știe. Dar dumnezeiește, fiind Cuvântul și înțelepciunea întru Tatăl, știe și nu e nimic care să ignore. Așa și despre Lazăr întreabă omenește Cel ce, plecând spre el, îl scoală, știind de unde să strige sufletul lui Lazăr. Și a fost mai mare lucru că știa unde e sufletul, decât unde e așezat trupul. Dar a întrebat omenește, ca să-1 învie dumnezeiește”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce se vede acum. Și lumea văzută va trece, primindu-și sfârșitul. Și se va arăta lumea celor cugetate, ascunse acum, descoperind tainele cu totul străine ochilor și urechilor și înțelegerii. Și trâmbița care va suna potrivit poruncii dumnezeiești va scula din moarte nenumărate milioane de trupuri omenești deodată ca dintr-un somn, aducându-le la cercetare. Iar Dumnezeu va da fiecăruia răsplătirile drepte ale celor făcute în trup, fie bine, fie rău, dând tuturor marea și înfricoșătoarea și cea din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai înainte a fost născut în Duh. Necrezând deci în Cel născut în trup, trebuie să nu crezi nici în Cel ce a pătimit. Necrezând însă în patimile Lui, ce rămâne decât să tăgăduiești și învierea, fiindcă credința în Cel sculat din morți vine din credința în Cel Ce a murit și nu poate sta în picioare 92 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nerecunoscând lui Dumnezeu capacitatea de a naște un Fiu și iubirea față de Acela, îl socotesc redus din puterea și capacitatea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
In cazul care urmează, terapeutul încearcă să convingă pacientul. Acest lucru poate genera o puternică rezistență, sau o puternică reactanță și, de asemenea, poate încetini procesul terapeutic. De exemplu: Pacienta - Sunt obosită încă de dimineață. Mi-e greu să mă scol; și totuși, sunt trează de la ora patru. Medicul - Diagnosticul de depresie este corect fără nici o îndoială, oboseală chiar de dimineață, pierderea plăcerii și a dorinței, trezire matinală precoce. Pacienta - Totuși, totul este în regulă în acest moment. N-am motive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
analiză funcțională colaborativă în cadrul unei alianțe terapeutice stabilite și nu ca urmare a unui diagnostic, oricât de bun ar fi acesta. In cazul exemplului precedent, metoda ar fi următoarea: Pacienta - Sunt obosită încă de dimineață. Mi-e greu să mă scol; și totuși, sunt trează de la ora patru. Medicul - Vă simțiți obosită încă de dimineață, trezită de la ora patru. Zilele trebuie să fie dificile în acest caz? (reformulare, interogare empatică pentru a explora problema). Pacienta - Mi se întâmplă mai ales dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoție) și veți dori, poate, să chemați poliția sau să vă ascundeți (comportament). Dacă, în schimb, vă gândiți că acest zgomot este provocat de vânt deoarece fereastra a rămas deschisă, veți fi poate deranjat (emoție) și veți putea să vă sculați pentru a merge să închideți fereastra, sau veți decide, poate, să ignorați zgomotul, deoarece sunteți așezat confortabil în fotoliul dumneavoastră (comportament). Paradigma înlocuirii Terapeutul propune pacientului paradigma înlocuirii. Cele trei principii de bază ale paradigmei înlocuirii Interpretarea realității nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la valori ale glicemiei plasmatice ≥ 180 mg/dl, valoare care reprezintă de fapt 'pragul' eliminării renale a glucozei (începând de la această valoare se elimină glucoza prin urină). Frecvent, primul simptom este cel reprezentat de poliurie - bolnavul urinează mai des, se scoală de mai multe ori pe noapte pentru a urina (diureza osmotică, glucoza fiind o moleculă osmotic activă atrage apa), urmat de polidispie - sete intensă, bea mai des și mai multe lichide decât de obicei (secundar deshidratării) și polifagie (așa numita
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui, când vocea catifelată de bariton a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul și a declarat: - Prezența Majestății Voastre printre noi a pecetluit, în aclamațiile unui popor întreg, legăturile care unesc cele două țări într-o armonioasă activitate și într-o încredere reciprocă în destinele lor. Alianța
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar fi vrut să-i dispară picioarele. Pe atunci trăiau deja într-o izbă veche la marginea orașului. Charlotte nu se mai mira să-și vadă mama zăcând mereu pe un pat țărănesc înalt, după o perdea. Când Albertine se scula, în ochii ei, deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu mai încerca să-i zâmbească fetei sale. Cu un polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
murmure: „Medicamentul doamnei Lemonnier, vă rog...” Bruma de aer cald furată din farmacie avea să fie alungată repede de sub paltonul ei de suflul înghețat de pe maidane. Când Albertine a apărut pe trepte, birjarul a ridicat din sprâncene și s-a sculat de pe capră. Nu se aștepta. Izba aceea cu acoperișul surpat și plin de mușchi, scările acelea mâncate de carii, năpădite de urzici. Și mai ales în mahalaua aceea cu străzile cufundate în nisipul cenușiu... S-a deschis ușa și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
visase strada pariziană unde locuia unchiul ei. De data aceasta nu mai era vorba de vis, ci de lacrimi. Era o carte franțuzească. Bătrâna cu broboadă neagră a intrat și nu a părut să se mire văzând tânăra aceea subțiratică sculându-se de pe lavița ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o rețea fină de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
când în plină noapte, de acasă, după trecerea unei mașini negre pe străzile înzăpezite. Era sigură că, atât timp cât îl va aștepta la fereastră, suflând în florile de gheață, nimic nu putea să i se întâmple. La trei dimineața, el se scula, își aranja dosarele de pe birou, pleca. Ca toți ceilalți funcționari din imensul imperiu. Ei știau că, la Kremlin, stăpânul țării își termina ziua de lucru la trei dimineața. Fără să se gândească, toată lumea se grăbea să-i imite orarul. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Fără să se gândească, toată lumea se grăbea să-i imite orarul. Și nici măcar nu-și dădea seama că, de la Moscova până în Siberia, trecând peste mai multe fuse orare, „ora trei dimineața” nu mai corespundea la nimic. Și că Stalin se scula din pat și își îndesa cu tutun prima pipă din ziua aceea, în timp ce într-un oraș siberian, la căderea nopții, supușii lui credincioși se luptau cu somnul pe scaunele lor transformate în instrumente de tortură. De la Kremlin, stăpânul părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
măruntă de toamnă, încet, coborau sicriul într-un amestec de apă și de noroi... Viața reală s-a făcut simțită și o dată cu sosirea mătușii mele, sora mai mare a tatălui meu. Locuia într-un orășel muncitoresc, a cărui populație se scula la cinci dimineața și se revărsa la porțile uzinelor lui gigantice. Femeia aceasta a adus cu ea suflul apăsător și puternic al vieții rusești. O stranie îmbinare de cruzime, de înduioașare, de beție, de anarhie, de invincibilă bucurie de a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viața acestei țări. Da, că sunt tot o străină. După aproape o jumătate de secol de când trăiesc aici. „Samovarele” acelea... Nu înțeleg. S-au găsit oameni care să râdă privindu-i cum se bat! A făcut o mișcare ca să se scoale. M-am repezit spre ea, întinzându-i mâna. Mi-a zâmbit, prinzându-mă de braț. Și, în timp ce eram aplecat, a murmurat câteva cuvinte scurte, al căror ton ferm și grav m-a surprins. Probabil că, mental, le-am tradus în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
părea să spună: „Bineînțeles: știi deja despre ce este vorba... Nu mai e un secret pentru tine”. Confirmam intonația aceea printr-un șir de mici „da, da”-uri de o nepăsare vioaie. Mi-era foarte teamă că, după povestea asta, sculându-mă de jos, am să văd o altă Charlotte, un alt chip, purtând expresia de neșters a unei femei violate. Dar mai întâi mi s-a înfipt în creier o fulgerare luminoasă. Un bărbat cu turban, îmbrăcat cu un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un saigak, antilopa deșertului, cu nări enorme, asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte văzuse adesea turmele lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
obișnuite în cinstea Partidului, a Patriei, a Păcii... A venit la noi un chelner și, cu o voce morocănoasă, ne-a anunțat că furtuna îi lăsase fără curent electric și că, prin urmare, restaurantul se închide. Voiam deja să mă scol, dar Charlotte a insistat cu o politețe apăsată, care, prin formulele ei desuete, împrumutate din franceză, după cum știam bine, îi impresiona întotdeauna pe ruși. Bărbatul a ezitat o secundă, apoi a plecat, cu un aer vizibil descumpănit. Ne-a adus
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]