6,505 matches
-
discipline de grup. Explicația stă, în primul rând, în lipsa de tradiție și, mai ales, a concepției conform căreia orice cultură se dezvoltă, în mod esențial, prin acumulare și dezvoltare, în prelungirea unei continuități deschise, nu prin acte de inițiativă perpetuă, singulară, irepetabilă. Din care cauză, dicționarele de orice tip, enciclopediile românești, în perioada actuală, cel puțin, ratează cu regularitate. Și chiar de la... Hasdeu încoace. Să nu uităm totuși, că, de bine de rău, unele enciclopedii particulare există. în timp ce povestea academică a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ca să împingem butada până la capăt, filozofi, filozofi, dar cu... rufele impecabil spălate. Povestea cu butoiul lui Diogene și altele de acest gen (de care este plin Diogene Laerțiu, deoarece chiar și pe vremea lui reprezentau doar simple curiozități anecdotice, gesturi singulare de avangardă, să zicem) nu ne convinge. După cum nici o modestă cameră, într-o vilă amărâtă, într-un vârf oarecare de munte, sau cabana din pădure a lui Heidegger, oricât s-ar explica ele prin detalii biografice, nu constituie idealuri de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lent, ceea ce permite ca, la limita, să le considerăm invariabile. Observarea, studierea și măsurarea lumii materiale este mai facila, mai evidentă și în condiții de reproductibilitate, care simplifică mult cercetarea, evaluarea. Mai mult, domeniile vieții materiale pot fi analizate și singular, evitându-se eventualele interferențe și dificultăți de separare a domeniilor. Ca urmare știința exactă a făcut pași mai importanți în domeniul mișcării corpurilor, energii sonore, termice, luminii, electricității și magnetismului care prin cunoașterea lor si a aplicațiilor posibile au pregătit
Manifest catre to?i intelectualii de bun? credin??, indiferente de domeniul de formare si preocupare, pentru abolirea schismei intelectuale by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83663_a_84988]
-
se integreze în viața culturală a centrului înțelegând să aducă partea sa de contribuție la consolidarea culturii naționale. Din această perspectivă, localismul apare ca strategie culturală de deprovincializare, de surmontare tocmai a complexului care l-a generat. Mecanismul nu este singular și nu se manifestă doar la nivelul provinciei. La scară macro, depășirea barierelor interculturale și afirmarea unei culturi minore, precum cea românească, era asumată de tânăra generație angrenată, într-o primă fază, în jurul grupării Criterion. Lideri ca Eliade, Cioran sau
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în purtarea și aerele celui venit dela București. În această situație, bazată deopotrivă pe lucruri întemeiate ca și pe exagerări stupide, se produce acel conflict tacit și tenace dintre omul din capitală și cel din provincie. Relația antagonică nu e singulară și nici specifică doar perioadei interbelice. Centrul și periferia se individualizează prin raportare reciprocă. Iar soluția pe care o propune Comarnescu și care își păstrează oricând actualitatea invocă echilibru în judecată și renunțare la prejudecată: Și totuși ce ușor s-
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
că deși se consideră că forța narativă a verbalizării pare inegalabilă, sensuri ale narațiunii pot fi plenar sau parțial evocate și în pictură, film, pantomimă, muzică, fenomene digitale sau multimedia și că semnul lingvistic, departe de a constitui un mod singular de semnificare, este doar un tip de semn, printre multe altele. Ryan se ocupă în acest studiu de rolul diagramelor în analiza unor structuri narative, considerate suporturi vizuale ale naratologiei clasice la Claude LĂvi-Strauss în dispunerea tabelară a temelor mitologice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
naratologia nu mai este înțeleasă ca o simplă subramură a structuralismului, ca mișcare care și definește programul prin aplicarea modelelor lingvistice și se limitează la analize ale discursului verbal. Favorizează perspectivele în care verbalizarea narativă nu mai constituie un mod singular de semnificare, ci este doar un tip de marcă, urmă sau semn, printre multe altele, cinematografice, pantomimice, digitale, muzicale sau picturale. În contextul acestor notații se pune întrebarea dacă imaginea, care este și nu este un text, adică este înrudită
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și fenomenelor trecute, și celor contemporane. O asemenea genealogie a elaborărilor din câmpul naratologiei vizuale favorizează situarea lor într-o descendență complexă, într-o rețea de filiații istorice și conceptuale și semnalează faptul că aceste teorii nu constituie o tradiție singulară și continuă ci o grupare de evoluții lipsită de conexiuni cauzale și disipată într-o arie a asemănărilor de familie. Meticuloasă și răbdătoare, o asemenea genealogie seamănă pergamentelor încâlcite, șterse și rescrise de mai multe ori pentru că pictura, ca și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și modelul iconografic al lui Panofsky pentru a ajunge la tehnica montajului lui Eisenstein. Contribuțiile lui Corrain și Beayert se raportează însă altfel la descendențe și continuități, pentru că se plasează în câmpul unei altfel de istorii, care problematizează specificitățile, formele singulare și relațiile posibile între elementele vizuale.Aceste abordări se plasează într-o istorie care cercetează conexiuni mai puțin studiate și stabilește linii de descendență neglijate, acceptate cu reticență, uitate sau refuzate. Se plasează într-o istorie care favorizează o anume
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
a bustului. Sunt detalii, dar nu suficiente (din moment ce nu se poate observa steaua mare de pe epoletul vizibil), că ținuta militară respectivă (gulerul, franjurile și modelul de pe epoleți, decorațiile, eșarfa) este aceea a generalului de divizie. Oricum, portretul medalistic respectiv este singular și nu a mai fost reluat. Medaliile prezentate aici vor vorbi generațiilor viitoare, alături de alte mărturii din domeniul artistic, de prețuirea permanentă acordată memoriei figurilor luminoase din istoria neamului, de reformele cu caracter democratic realizate sau proiectate în scurta domnie
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
făcut din franceză o enclavă înconjurată de îngrădituri academice și legislative, în alte părți, e un teren roditor și savuros. Francezul nu se simte cu adevărat în largul său în limba franceză, dar francofonul, da. În această zonă de libertate singulară pe care doar limba o conferă, fără limite geopolitice sau instituționale, situăm specifici tatea "spațiului francofon", cu strălucire ilustrată, între alții, de cîțiva ani, de scriitorul român stabilit în Elveția romandă în 1990, Marius Daniel Popescu. Nu știa deloc franceza
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aici un proces de rescriere a genurilor tradiționale, o debordare transgenerică și îndeosebi o viziune a romanescului în termen de difracție: doar la nivelul fracturii din discurs, al acestei imposibilități de a locui pe deplin limba franceză se poate observa singulara aventură a scriiturii francofone, o literatură a răspîntiilor culturale, lingvistice, ontologice, un metisaj care nu ajunge într-un impas, ci într-un spațiu infinit flexibil și modelabil. Atunci cînd franceza, ca limbă de expresie scrisă, nu coincide cu limba maternă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tradiția francofonă" și putem vorbi despre o formulă hibridă, care conciliază universuri simbolice distincte, aspirînd la o sinteză ce garantează bogăția interacțiunii culturilor. Astfel, stereotipurile etnice ale celor doi versanți se împle tesc pentru a contribui la edificarea unei lumi singulare, autonome, reprezentativă pentru un no man's land și o no man's langue care dobîndesc existență și își afirmă statutul diferit, dar recognoscibil. Iată, într-un rezumat în același timp ironic și tandru, care spune multe despre mentalitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește (sau nu explicit) la universal, ci se sprijină cuantic, am putea spune pe aleatoriu, pe imprevizibil, pe soluții multiple de rezolvare a misterului inițial, pe singular și efemer, pe hazard. Cunoașterea ficțională nu e una transmisibilă, obiectivă, riguroasă, ci una impalpabilă, irațională aparent, precum electronul din celebrul experiment al fizicienilor, care, lăsat de capul lui în fața a două fante, trece simultan prin ambele, sau doar prin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de tradiția occidentală a logos-ului platonician, denunțînd maladia conceptului datorată unui exces metodic de gîndire, iluziei adevărului unic, infailibilității, argumentului de autoritate, considerînd că o nemurire provizorie ar trebui să ne ajungă și că adevărata viață se află în singular, improbabil, accidental și periferic. Fiecare din operele sale reprezintă, în felul ei, o mărturie existențială, dar și o formă de subversiune culturală. Fondane ne confruntă cu măștile și alienările noastre, revolta sa, deranjantă pe alocuri, exigentă în ansamblul ei, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autoarei tranșează și el cu faconda și fastul obișnuite ale frazărilor africane cunoscute. Aici, totul e neted, concentrat, precis, voluntar distant, o scriitură rafinată, dar lipsită de patos. Niciuna din etnii nu e denunțată în sine, nu se caută vinovății singulare sau colective, nimic nu este explicitat, dar factualul pur conduce inevitabil spre dramă: în ura crescîndă, generată de rivalități și gelozii, în ipocrizia și duplicitatea profesoarelor, în conduita echivocă a unui bătrîn aristocrat european, prea atras de proaspetele frumuseți locale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
personalități, două stiluri și două opere mai diferite decît cea a gînditorului român de expresie franceză Emil Cioran și cea a romancierului canadian franco fon Maxime Roussy. Și totuși... autoficțiunea și problemele identitare concepte dense și fecunde, la intersecția dintre singular și colectiv, conștient și subconștient pun în joc noțiuni precum: reprezentare, apartenență, sine, celălalt, recunoaștere și (re)construcție, conformitate și diferențiere, tot atîtea axe de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
își spun mai avansate și care sunt, o recunosc cu plăcere, mai active și mai populare. Avem ca adversari (nu vreau să spun ca detractori) pe comuniști, fourrieriști, oweniști, pe Cabet, L. Blanc, P. Leroux și mulți alții. Ceea ce este singular este că aceste școli diferă între ele cel puțin la fel de mult pe cât diferă față de noi. Trebuie deci, mai întâi, ca ele să admită un principiu comun tuturor, pe care noi nu îl admitem; apoi ca acest principiu să se preteze
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
La ce vor servi oamenii de stat? Însăși reprezentanța națională, redusă la a perfecționa Codul civil și Codul penal, nu va înceta oare să ofere avidității curioase a publicului spectacolul dezbaterilor sale pătimașe și al luptelor sale dramatice? Acest scrupul singular vine din ideea că guvernul și societatea sunt unul și același lucru; o idee mai falsă și mai funestă cum nu a mai fost alta. Dacă această identitate ar fi existat, a simplifica guvernul ar însemna, în fapt, a micșora
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceste relații principiului fraternității legale, forțate, înseamnă a decreta războiul perpetuu, universal, căci înseamnă a pune în mod obligatoriu forța noastră, sângele și averea cetățenilor, în serviciul oricui le va reclama pentru a servi o cauză care suscită simpatia legislatorului. Singulară fraternitate. Cu mult timp în urmă Cervantes i-a personificat vanitatea ridicolă. Dar dogma fraternității mi se pare periculoasă mai ales în chestiune muncii, când, contrar ideii care constituie esența acestui cuvânt sacru, se concepe introducerea ei în Coduri, acompaniată
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aveți bunăvoința de a-mi conceda pentru o clipă (ceea ce voi încerca curând să demonstrez) că Protecționismul, generalizându-se, devine Comunism, tot așa cum un peștișor devine un pește, cu condiția ca Dumnezeu să îi dea viață, este un caz cam singular să existe un campion al Protecționismului care să pozeze în distrugător al Comunismului; dar ceea ce este mai extraordinar și chiar mai consolant este că o puternică asociație care s-a format pentru a propaga teoretic și practic principiul comunist (în măsura în care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unei forțe publice. Dar, vă întreb, această forță are ca misiune, cel puțin ca misiune legitimă, regularizarea actului celui care își apără proprietatea, în virtutea dreptului, sau a actului celui care violează, împotriva dreptului, proprietatea celuilalt? Ar fi un caz cam singular ca forța colectivă să fie întemeiată nu pe dreptul individual, ci pe violarea sa permanentă și sistematică! Nu, autorul cărții pe care o am sub ochi nu poate susține o asemenea teză. Dar nu este de ajuns să nu o
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
joasă speță. El începe prin a pune facultățile și munca săracului, singura sa Proprietate, la discreția bogatului: el angrenează o pierdere seacă pentru mase și sfârșește prin a cuprinde chiar și bogatul în ruina comună. El învestește statul cu dreptul singular de a lua de la cei care au puțin pentru a da celor care au mult și când, în virtutea acestui principiu, dezmoșteniții lumii vor invoca intervenția statului pentru a opera o nivelare în sens invers, nu știu deloc ce s-ar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
închiderea retoricii slobode, tumultuoase a anilor ’60. Deși una sau două trăsături apar la el (în special ponderea borgesiană a livrescului, cu baza în lirica germană), poetul e prin excelență contraexemplul de autor care participă la istoricitatea unui moment literar. Singular și egal cu sine, asemenea lui Leonid Dimov sau lui Mircea Ivănescu (fără a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
sau adus la conștiință în moduri diferite, cu alte cuvinte prin caracteristici, proprietăți, intensiuni sau conținuturi diferite. Plecând de la concepția lui Frege, am putea spune că termenii semnifică sau denotă un obiect sau referent, prin intermediul unui sens, atunci când ei sunt singulari și concreți. Termenii semnifică sau desemnează un concept, atunci când ei sunt generali și abstracți. În cazul în care termenii generali și abstracți se referă la entități neobservabile, precum oxigen, atom, etc., conceptul desemnat de cuvântul respectiv se manifestă pe latura
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]