8,304 matches
-
și să-l ameninț: „Atenție, imbecilule!“, dar mă opresc la jumătatea drumului. M-aș afla Într-o postură ridicolă: ea e, orice-aș face eu, numai a lui. Simt că-l invidiez, e prada lui; nimeni nu i-o poate smulge, nici chiar moartea. Îmi dau seama că toată agitația mea zadarnică era pornită din gelozie. Iată, se Întorc, obosiți de joc; el se Împleticește cu fata În brațe, dar e vegheat de ochiul meu, intră victorios În camera ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din când În când, Îmi pipăi craniul În timpul seminariilor, să văd dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
larg deschiși, să nu clipești o singură dată, altfel ești Învins. În acea Încleștare liminară a privirilor se petrec arderi planetare, au loc războaie cosmice, atunci simți cum particule finisime din ochi se desprind dintr-o parte sau alta, se smulg din corpul tău cu viteza luminii și se izbesc Între ele material, fără ca tu să poți interveni efectiv. Ochiul e un element străin, adăugat corpului nostru, după ce acesta a fost finalizat de instanța transcendentă. De ce Îmi dau aere acum, alegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cealaltă, voiam să văd cele mai mici amănunte ale luptei, strigam isteric „Hai, Leul!“ și tropăiam pe loc, apucat de o febrilitate bolnăvicioasă, neînțeleasă, astfel că mama mea era forțată să-mi ardă câteva perechi de palme pentru a mă smulge din starea aceea. Eram dezamăgit și multă vreme mă concentram pentru a reține cât mai multe imagini ale sângerosului spectacol. Odată, În lipsa alor mei de acasă, am asistat timp de o jumătate de oră, scuturat de fierbințeala celor mai teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a gelozia, totul În forme de analiză rece, scontată ca la Holban. Dar iată că se nasc câmpuri de tensiuni nebănuite; gelozia, din simplu joc, riscă să crească, să devină morbidă, reală și să schimbe traiectoria subiectului investigat, să-l smulgă din starea de observator cinic, azvârlindu-l spre acte imprevizibile, iraționale; din acest moment, ca și la Proust, jurnalul devine ficțiune. Îmi Înconjoară umerii, Îmi sărută mâinile, e tandră, e lipicioasă; mă rețin cu greu să nu-i răspund la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că voi putea să-l ating chiar acum. Ce trebuie să fac ca să reușesc? Mă odihnesc puțin, sunt În mijlocul vâltoarei Încleștat de o salcie smulsă de ape. Încerc să gândesc, da, Întâi mă voi liniști, voi trage adânc aer În plămâni, cât mai mult aer, tot aerul de pe planetă, apoi mă voi propti cu toată puterea dată de spaima aceea turbată, mă voi sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privim nestingheriți de nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică de priviri În care ne angajase Întâmplarea pură. Se petrecea o comuniune pe căi cât se poate de secrete Între mine și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când tu ești lângă mine. Până acum eram singură, tu Îmi erai speranța, visul, dorința, dar tu trăiai În mine, erai material numai În imaginația mea, uneori bolnavă. Venind lângă mine, tu nu mi-ai alungat singurătatea, ci i-ai smuls sufletul ei, icoană care erai tu. Și oare nu este minunat ca, În loc de o himeră, să iubești un om? Ba da, dar e Îngrozitor de dureros atunci când vezi ce rece se poartă acel om drag cu tine. Și tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În lumea mea, minunata mea lume... Dar tu, asemenea unui fulger, aprinzi În mine dorul năpraznic al iubirii, iar apoi mi te arăți În toată măreția ta sălbatică, pentru ca să dispari, lăsând În urma ta flacăra care arde, Îmi arde inima, Îmi smulge lacrimi pe care altfel nu le-aș da nici În ruptul capului, Îmi frânge mâinile și, spre nefericirea mea, Îmi mărește pe zi ce trece speranța alimentată prin minunate visuri. Înșală-mă, Petre, minte-mă, dacă vrei, lovește-mă, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe acel pe care timp de un an Îl adorasem În tăcere și acest idol mă strângea În brațe, era crudă situația, plăcerea era imensă, dar nespus de dureroasă. Mâna mea stătea pe mâna lui, cealaltă pe pieptul lui, Îmi smulgeam buzele cu disperare de atingerea buzelor lui, nu știam pe ce lume sunt, știam doar că el, Petre, eroul atâtor visuri de dragoste din nopțile reci În tovărășia gheții, era lângă mine, buzele Îi rătăceau În neștire pe fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sufletească și de imensă fericire, mă va urmări mereu, obsedantă, nesfârșită. Pe el nu-l pot alunga din sufletul meu, Îl iubesc mult, mult de tot, voi fi mereu tristă la amintirea celor Întâmplate Între noi. Poate viața mă va smulge de lângă el, poate mai târziu vom fi doi străini care trec pe stradă fără să se vadă, poate vom fi departe unul de altul; oricum, la vederea ta, Petre, simțurile mele se răscolesc dureros, inima Îmi va spune că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de pe drumul meu, mi-a amețit mințile și viața. E prima dată când nu mă pot concentra deloc, când tot ce mă Înconjoară este el, când mă obsedează atât de dureros acea clipă. Aș vrea să scriu „Trebuie să mă smulg, trebuie să Înving“, dar nu pot. A fost prea luminos fulgerul și mi-a aprins cea mai sensibilă coardă a sufletului, iar zgomotul lui, vigoarea lui, mi-au asurzit urechile, nu mai simt nimic În jur, trăiesc În fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-o port Oh, ce departe sunt pereții lumii de umerii mei, Fiecare sprijinind o piramidă de noțiuni cunoscute De cei ce s-au smuls de materie, căzând În golul gândului Suduie un glas de cobe În nopțile treze Surpă un gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de mare, imensă, a fost trădată În chipul cel mai josnic. Nu am posibilitatea de a gândi, În capul meu este un haos de idei, din care se desprinde viu colorată expresia „cu două femei“. De-aș putea să-mi smulg acest suflet distrus și să-l arunc departe, poate aș reuși să mă Îndrept. Dar acum obsesia dureroasă a trădării celui mai pur sentiment al meu - dragostea - mă distruge complet, Îmi macină toate idealurile. Cum mă voi simți oare eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
patinat, e minunat. Am avut pe gheață o stare Îngrozitoare. După o piruetă grea, am căzut și nu am mai știut pe ce lume sunt. Totul În jurul meu se Învârtea Într-un haos general, făceam sforțări supranaturale de a mă smulge din această stare, am reușit, dar acum sunt năucită. Vreau să mă culc, să visez la dragostea mea, care de-abia acum e Împărtășită de Petre. Ce plin Îmi este sufletul! Petre, gheața! Dar școala! Și ea, dar acum, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
concediu. Hai, copil prost, Înfrânge-ți neputința și Îndoiala. Pășește drept Înainte, cu fruntea sus, căci până acum ai mers numai pe calea cea justă și nu am nimic de reproșat, ba chiar te laud pentru că ai reușit să te smulgi din noianul de gânduri apăsătoare și, cum nici nu speram, te-ai avântat sus, spre răsăritul care te așteaptă cu siguranță la capătul drumului. 7 februarie 1962 (miercuri) Parcă ieri scriam 1960 În caietul meu. Ce repede a trecut vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru scopuri bine determinate. Vai, cum mai tresar atunci când mă trezesc! Și atunci sunt tristă... Și de multe ori renunț să Învăț pentru a-mi păstra cât mai mult În minte acele imagini minunate... Dar până la urmă tot Înving! Mă smulg, privind Încă o dată acea lume care ar fi putut să existe, și Încep să lupt cu furie, dar nu cu deznădejde. Mă miră cu adevărat faptul că acum sunt foarte supărată că Marin nu mi-a mai telefonat. De ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai telefonat. De ce oare? Nu pot spune că Îl iubesc pe Marin! Dar Îl vreau! Ce prostii spun! Pentru mine a fost un balsam azi afirmația lui Șerban că nu Îl poate suferi pe Marin. Deci, inconștient, vreau să mă smulg de el. Dar ce m-am legat cumva de Marin? Nu mă atrage perspectiva. Dar cu câtă nerăbdare aștept să mă duc mâine la public la patinoar, În speranța de a-l vedea pe el. Ei, de fapt, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am gândit mult, cred că m-am gândit bine și În cele din urmă am renunțat, nu mă voi ridica pe ruinele altora. Vai, și când m-am trezit din nou liberă, cu Marinică lângă mine! Parcă m-aș fi smuls dintr-o mlaștină neagră, parcă aș fi evadat, asemenea unei păsări, din colivia robiei. Nu, nu trebuie să distrug În mine ce am mai pur, căci dacă până acuma viața nu mi-a oferit nici măcar o mică satisfacție, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un mare grup. Eu am tăcut tot timpul, gânduri negre mă Înconjurau și mă torturau, ei râdeau, ei puteau să râdă. Anda se dă cât mai mult posibil la Marinică. Las-o, las-o, lasă-i pe toți să-ți smulgă tot ce ai mai bun, lasă-l pe el să plece, de ce nu vrei să fii din nou singură? În tramvai n-am mai putut. M-am izolat de toți, pe Marin l-am alungat să se ducă la grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
coboară și fac baie. Careva lansează prima barcă de hârtie; Irimescu se avântă Înotând și reușește s-o prindă, descoperă ceva scris, un mesaj al unei fete de pe pod, un „te iubesc“ impersonal. Scânteia ia foc, se aprinde; toate fetele smulg foi din caiete, confecționează bărcuțe minuscule În care scriu ce vor: un nume, o propoziție amoroasă, un cuvânt cifrat. Toți colegii se prind În capcana jocului, le strălucesc ochii, așteaptă Încordați să vadă cine mai comunică, se reped În Întrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei lăsând o dâră; „Martin, nu iei cafeaua?“; o solicitare, un viol violent al refugiului amniotic; mâna șovăie, se oprește, cade tăiată de orice elan, nu mai pot desena o literă, mă smulg din starea cataleptică, mă transform În rostire, mă corporalizez, nu mai pot scrie nimic; refuz nutrimentul material ce-mi stârnește greață; mă Întorc, vreau să mă ascund din nou În matricea somnului, aș vrea să-mi recapăt acea stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fotoliu, aprinzi o țigară, ai grijă să fie liniște În jur și Începi să citești despre peripeții nemaiîntâlnite. Povestea mea Începe tot așa. Dar dacă poți, citește-o În bătaia vântului celui mai sălbatic, când foaia ar vrea să se smulgă din mână, de atâta zbucium clocotind printre rândurile scrise. A fost odată o mare iubire. A mea? Nu, a unui om pentru mine. La 16 ani, eram un copil prost, nu puteam Înțelege că am trezit o pasiune, că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă recuperau treptat din absență; mâinile ei, arzând de ger și febra interioară, scuturându-mi părul (prima parte reînviată), frecându-mi obrajii cu disperare să mă trezesc, oprindu-se gingașe pe ochi, pe nas, pe gură, reluându-mă În stăpânire, smulgându-mă treptat din absență; iată, o revăd susurând: plânge, râde fericită, mă bate pe umeri (Înghețase sloi zăpada În pulovărul vărgat), Îmi pipăie brațele, mă bate pe spate, coboară, atinge orice parte a corpului: abdomen, șolduri, genunchi; Îmi Înfoaie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreau să păstrez ființa ei În mine, să mă satur de ea, s-o simt Încă preocupată de persoana mea până când clipa (acea falie, acel gol, acea absență) nu mă va readuce În cotidian, recuperându-mă banalului din care mă smulsesem, datorită unui eveniment hazliu, ce putea să mă coste viața. (azi) Tot o activare din absență a fost și trezirea mea către matematici; În primele clase, aveam strania impresie că cifrele abstracte, Înșirate În carte, În acele simetrii goale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]