6,897 matches
-
a deschis o nouă direcție în cercetarea complexității omului sub tripla lui ipostază de personalitate, societate și cultură. Două dintre inovațiile sale metodologice au atras atenția comunității științifice, prezentând relevanță și astăzi: legea paralelismului sociologic și principiul interdisciplinarității. Legea paralelismului sociologic îl plasează pe D. Gusti pe poziția integralismului metodologic, cu unele note specifice în care s-au „topit” influențe teoretice alternative, provenind din școlile germană și franceză. În această lege, D. Gusti a prelucrat cu măiestrie ideile sociologice franceze privind
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Legea paralelismului sociologic îl plasează pe D. Gusti pe poziția integralismului metodologic, cu unele note specifice în care s-au „topit” influențe teoretice alternative, provenind din școlile germană și franceză. În această lege, D. Gusti a prelucrat cu măiestrie ideile sociologice franceze privind supremația întregului, care își armonizează părțile componente și opțiunile fenomenologice germane asupra abilității indivizilor și a grupurilor sociale de a structura realitatea socială cu ajutorul categoriilor logice a priori. Demersul său se dovedește cu totul original; legea paralelismului sociologic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociologice franceze privind supremația întregului, care își armonizează părțile componente și opțiunile fenomenologice germane asupra abilității indivizilor și a grupurilor sociale de a structura realitatea socială cu ajutorul categoriilor logice a priori. Demersul său se dovedește cu totul original; legea paralelismului sociologic conceptualizează într-un chip inedit natura raporturilor dintre părțile totului social (cadre, manifestări, voință socială): a) părțile totului se dezvoltă concomitent, nu succesiv; b) raporturile părților sunt de interdependență, nu de subordonare. În opinia lui Gusti (1934, 8 și urm
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cosmologic, biologic, psihologic și istoric), un paralelism înlăuntrul manifestărilor (economice, spirituale, juridice și politice) și un paralelism între cadre și voință. Tr. Herseni și M. Vulcănescu au dezvăluit unele implicații metodologice profunde ale acestei legi asupra fundamentării conceptului de explicație sociologică integralistă (Larionescu, 1996, 22). Deși fiecare factor constitutiv al societății este esențial autonom, Tr. Herseni (1934, 107)precizează totuși, la fel ca și Gusti, că între ele sunt multiple corespondențe, corelații, interdependențe datorate determinismului comun al societății. Tipul social din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Gusti atrage atenția asupra imposibilității de a explica o realitate concretă foarte complicată prin câteva elemente ce nu sunt decât abstracțiuni din nevoi de metodă, primatul deținându-l întregul, societatea. O explicitare deosebit de lămuritoare a sensului cauzal al legii paralelismului sociologic îi aparține lui M. Vulcănescu: „Nici una din împrejurările care condiționează faptele sociale nu constituie însă, luată în parte, o cauză a acestei vieți, ci numai o condiție a ei. Deosebirea este cunoscută. Nici una nu declanșează singură procesul de realizare, nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
e numai acțiunea concomitentă a tuturor condițiilor, în măsura în care realizează o unitate în act, o totalitate vie, dinamică: voința socială. De unde nevoia de a cerceta acțiunea paralelă a acestora și contopirea lor într-o singură unitate” (Vulcănescu, 1932, 218). Formula cauzalității sociologice, la care ajunge autorul, este surprinzător de originală și rezistentă la proba timpului: numai împreună, voința socială (cu întreaga ei morfologie intimă) și cadrele sale naturale și sociale alcătuiesc cauzalitatea sociologică sau, codificat, V + C = M (Voință + Cadre = Manifestări). Cât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
într-o singură unitate” (Vulcănescu, 1932, 218). Formula cauzalității sociologice, la care ajunge autorul, este surprinzător de originală și rezistentă la proba timpului: numai împreună, voința socială (cu întreaga ei morfologie intimă) și cadrele sale naturale și sociale alcătuiesc cauzalitatea sociologică sau, codificat, V + C = M (Voință + Cadre = Manifestări). Cât de actuală este viziunea gustiană asupra principiului cauzalității sociale se poate vedea cu ușurință din felul cum l-a aplicat în cercetarea satului românesc. D. Gusti a tratat cu superioară înțelegere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și rezultate individuale, paralele. Preluând ideea franceză, dar delimitându-se de ea, Gusti a reconstruit în întregime experiența cooperării între diferite științe încorporând-o în schema analitică a sistemului voinței sociale, cadrelor și manifestărilor voinței sociale, ghidat de legea paralelismului sociologic. Din acest laborator analitic a rezultat principiul interdisciplinarității, care vine cu o noutate de necontestat. Aici, cooperarea științelor sociale particulare se sprijină pe terenul sociologiei, prin dizolvarea punctelor de vedere specifice în sinteza sociologică, prin „sociologizarea” disciplinelor particulare; în viziunea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
voinței sociale, ghidat de legea paralelismului sociologic. Din acest laborator analitic a rezultat principiul interdisciplinarității, care vine cu o noutate de necontestat. Aici, cooperarea științelor sociale particulare se sprijină pe terenul sociologiei, prin dizolvarea punctelor de vedere specifice în sinteza sociologică, prin „sociologizarea” disciplinelor particulare; în viziunea gustiană, fiecare știință particulară își depășește obiectul specific și tinde să aibă nu doar o valoare în sine, ci și una „pozițională”, determinată de poziția respectivei științe în contextul structural al întregului (Stahl, 1971
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
condiționarea socială a fenomenului, spre înțelegerea funcționalității sale în contextul social dat. Practica metodologică a echipelor monografice interdisciplinare a depășit simpla conectare a activităților atomizate, specializate ale reprezentanților diferitelor științe exacte și sociale, conducând la o reconciliere reciprocă în cadrul teoriei sociologice încă din faza inițială a cercetărilor, nu doar în faza finală a redactării. În acest scop s-a procedat la tratarea simultană a aceluiași fenomen prin dezbateri sistematice pe teren, prin coordonarea eforturilor de întocmire a dosarelor comune de probleme
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
atât pentru sociologie, cât și pentru celelalte discipline, întrucât le-a sporit capacitatea de a rezolva probleme spinoase, de a orienta investigația spre fapte relevante pentru natura problemei cercetate și totodată semnificative pentru conceptualizare. Îmbogățirea reciprocă a perspectivelor disciplinare Perspectiva sociologică a potențat și îmbogățit propria optică a medicilor, economiștilor, esteticienilor, folcloriștilor, juriștilor etc. Astfel, o atentă examinare a monografiilor publicate va depista în rapoartele detaliate de cercetare, alcătuite de diferiți specialiști, preocupări inedite pentru reprezentanții respectivelor discipline. De pildă, personalități
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociologii; sunt edificatoare, în acest sens, configurarea unui „lăstar viabil: antropologia culturală” (Geană, 1996, 217-221), tezele lui T. Vianu despre artă ca formă a muncii omenești, despre funcționalitatea artei în reconstrucția socială (Vianu, 1929), sau ideea subordonării criteriului estetic celui sociologic al valorii de circulație a melodiilor-tip sau arhetipurilor în cercetările lui H. Brauner asupra folclorului (Rostas, 2003, 76-77). Lista poate continua cu contribuțiile inedite ale geografilor V. Tufescu, I. Conea în direcția edificării geografiei sociale, ecologiei umane, organizării teritoriului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Nu mai puțin incitante au fost experiențele interdisciplinare pentru economiști ca N. Cornățeanu, V. Madgearu, R. Moldovan și alții, care au lărgit orientarea disciplinelor economice spre contextul social-politic și cultural al societății românești din acea vreme (Caraioan, 1971, 123). Conceptualizarea sociologică a beneficiat, la rândul său, de pe urma cooperării cu specialiștii din diferite discipline în mai multe direcții: formularea de scheme de clasificare, construcția de tipologii, ipoteze, idei generale, perspective inedite de investigație. Câteva exemple sunt concludente: - analiza structurală și tipologia complexă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a acestei comunități, a necesitat activități de cercetare specifice privind reconstituirea social-istorică pe baza tehnicii „ridicării topografice” simultan cu studiul distribuției populației în teritoriu (Stahl, 1932). Pe baza conlucrării dintre sociologie și disciplinele particulare au apărut noi direcții de cercetare sociologică, cum sunt sociologia istorică, sociologia creației populare, a familiei, sociologia geografică, medicală, economică, sociopsihologie. Prin problematica abordată, conceptele și ipotezele utilizate explicit și implicit în demonstrațiile asupra evoluției istorice și a tendințelor satelor românești, prin unghiul de vedere interdisciplinar introdus
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociologia istorică, sociologia creației populare, a familiei, sociologia geografică, medicală, economică, sociopsihologie. Prin problematica abordată, conceptele și ipotezele utilizate explicit și implicit în demonstrațiile asupra evoluției istorice și a tendințelor satelor românești, prin unghiul de vedere interdisciplinar introdus în analiza sociologică a spațiului rural, sinteza monografiei sociologice gustiene a devenit o instanță critică ce modelează înțelegerea comunităților sătești. Opțiunea teoretică și metodologică a întemeietorului Școlii de la București oferă deschideri stimulative dezbaterilor contemporane asupra tradițiilor autoreflexive ale disciplinelor socioumane, plecând de la argumente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
familiei, sociologia geografică, medicală, economică, sociopsihologie. Prin problematica abordată, conceptele și ipotezele utilizate explicit și implicit în demonstrațiile asupra evoluției istorice și a tendințelor satelor românești, prin unghiul de vedere interdisciplinar introdus în analiza sociologică a spațiului rural, sinteza monografiei sociologice gustiene a devenit o instanță critică ce modelează înțelegerea comunităților sătești. Opțiunea teoretică și metodologică a întemeietorului Școlii de la București oferă deschideri stimulative dezbaterilor contemporane asupra tradițiilor autoreflexive ale disciplinelor socioumane, plecând de la argumente bazate pe fapte privind existența unui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
plecând de la argumente bazate pe fapte privind existența unui univers comun al sociologiei, etnologiei, psihologiei, istoriei culturii. Bibliografie Abraham, D. și Chelcea, S. (1996). Contribuția științifică a profesorului H.H. Stahl la cunoașterea comunităților rurale românești. În M. Larionescu (coord). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Bădescu, I., (1994). Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme. Galați: Editura Porto-Franco. Bădescu, I. și Ungheanu, M. (coord.) (2000). Enciclopedia valorilor reprimate, vol. I. București: Editura Pro-Humanitas. Boudon, R. (coord.) (1992/1997). Tratat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Perioada marilor sisteme. Galați: Editura Porto-Franco. Bădescu, I. și Ungheanu, M. (coord.) (2000). Enciclopedia valorilor reprimate, vol. I. București: Editura Pro-Humanitas. Boudon, R. (coord.) (1992/1997). Tratat de sociologie. București: Editura Humanitas. Caraioan, P. (1971). Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologică de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Chelcea, I (1934/1991). Literatura monografică a satelor noastre și problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente principale. În Sociologie Românească, 5-6, 355-364 (republicat). Chelcea, I. (2002
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Ungheanu, M. (coord.) (2000). Enciclopedia valorilor reprimate, vol. I. București: Editura Pro-Humanitas. Boudon, R. (coord.) (1992/1997). Tratat de sociologie. București: Editura Humanitas. Caraioan, P. (1971). Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologică de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Chelcea, I (1934/1991). Literatura monografică a satelor noastre și problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente principale. În Sociologie Românească, 5-6, 355-364 (republicat). Chelcea, I. (2002). Privire către noi înșine, ca popor. Pitești: Editura Universității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Momente principale. În Sociologie Românească, 5-6, 355-364 (republicat). Chelcea, I. (2002). Privire către noi înșine, ca popor. Pitești: Editura Universității din Pitești. Geană, G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație interdisciplinară și devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În Tr. Herseni. Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Gusti, D. (1934/1968). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În D. Gusti
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație interdisciplinară și devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În Tr. Herseni. Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Gusti, D. (1934/1968). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În D. Gusti. Opere, vol. I. București: Editura Academiei. Gusti, D. (1946). Sociologia militans. Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii. vol. I. Cunoaștere. București: Fundația Regele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
D. (1946). Sociologia militans. Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii. vol. I. Cunoaștere. București: Fundația Regele Mihai I. Gusti, D. (1971). Fragmente autobiografice. Autosociologia unei vieți 1880-1955. În D. Gusti. Opere, V. București: Editura Academiei. Herseni, Tr. (1934). Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Larionescu, M. (1996). Dimitrie Gusti - Fondatorul Școlii sociologice de la București. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Rostas, Z. (2003). Sala luminoasă. Primii monografiști ai Școlii gustiene. București: Editura
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Cunoaștere. București: Fundația Regele Mihai I. Gusti, D. (1971). Fragmente autobiografice. Autosociologia unei vieți 1880-1955. În D. Gusti. Opere, V. București: Editura Academiei. Herseni, Tr. (1934). Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Larionescu, M. (1996). Dimitrie Gusti - Fondatorul Școlii sociologice de la București. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Rostas, Z. (2003). Sala luminoasă. Primii monografiști ai Școlii gustiene. București: Editura Paideia. Ungureanu, I. (1990). Paradigme ale cunoașterii societății. București: Editura Humanitas. Stahl
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1971). Fragmente autobiografice. Autosociologia unei vieți 1880-1955. În D. Gusti. Opere, V. București: Editura Academiei. Herseni, Tr. (1934). Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Larionescu, M. (1996). Dimitrie Gusti - Fondatorul Școlii sociologice de la București. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Rostas, Z. (2003). Sala luminoasă. Primii monografiști ai Școlii gustiene. București: Editura Paideia. Ungureanu, I. (1990). Paradigme ale cunoașterii societății. București: Editura Humanitas. Stahl, H.H. (1932). Vatra satului Cornova. În Arhiva pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
socială, anul X, 1-4. Stahl, H.H. (1939). Nerej. Un village d’une region archaïque. Monographie sociologique dirigée par... vol. I. Bucharest: Institut des Sciences Sociales de Roumanie Stahl, H.H. (1971). Învățăminte metodice și tehnice. În Sociologia militans, vol. III, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Vianu, T. (1929). Realitatea artistică în cercetarea monografică. Comunicare în Secția de sociologie a ISR. După P. Caraioan. Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologică de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]