6,816 matches
-
căruia mai multe obiecte au fost făcute țăndări. Hans vorbește prea tare, toată lumea îl aude, nimeni nu‑l înțelege, dar ceea ce nu este înțeles e tolerat, iar unde această toleranță lipsește, este promovată prin discuții. În locul ăsta oamenii au o strălucire în ochi chiar și atunci când se despart, fiindcă se gândesc la revederea care îi așteaptă cu siguranță în curând, adieu, Chou‑Chou, un VW broscuță de culoare gri se târăște de‑a bușilea până la colț și dispare, dar lasă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
teatrului ? sare bubosul, amintindu-și că avea ceva de pus la punct. — Da, vine de la București de două ori pe săptămână, confirmă Poetul, potrivindu-și cravata lată, bordo, care ieșise peste haină. Un om plăcut și serviabil, de bună-credință. Fără strălucire, din păcate... Sticlele s-au tot golit, coborând la piciorul mesei ; degetele albăstrii ale fetei tremură, cerc, în jurul paharului, pe care îl strânge cu ambele palme. Tremură și umerii ei fragili, gâtul subțire și cald. — Sunt vechi prieten cu nevastă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de data asta, și pe ei. Linii și culori obișnuite, tenul palid, aproape alb. Un chip, totuși, de o nefirească armonie. Perfecta banalitate a trăsăturilor, de o ciudată puritate. Frumusețe parcă prea bine și de mult cunoscută, care își stăpânea strălucirea. Cozile lungi și groase, coroane suprapuse, prinse cu perle albe și strânse, pentru a descoperi fruntea netedă și căldura gâtului. Ochii rotunzi și mari, liniștiți, privirea dreaptă. Arcul boltit al frunții, nasul oprit la timp, nările pline, ca și buzele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bizari necunoscuți, chiar și decât întâlnirea unui neliniștit și luminos prieten... o copleșise soarele acelei zile prins din toate părțile prin ferestrele și pereții mari de sticlă, dați în lături, în care se privise, parcă, atunci pentru prima dată. O strălucire plină îmbrăca suprafețele. Linii și volume curgeau în aerul cald. Chipurile, vocile împrumutaseră, treptat, o claritate dureroasă. Oră rotundă, de liniște, ca în focarul unei lentile. Ar fi trebuit, poate, să bată, undeva, greoi și uriaș, un clopot... Se auziră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
panglicile străzilor, luminate de ochii galbeni și roșii ai insectelor alergând, rătăcite, una după alta, faruri după faruri. Soarele, în toate acestea, așa ar fi gândit, amintindu-și cuvintele, desfășurate în jurul ei și pe care încă le primea, plină de strălucirea care îmbrăcase, pentru scurtă vreme, suprafețele. Ar fi închis ochii, să uite totul, chiar și vecinătatea nopții în care intra. Să caute doar acea claritate, aproape inumană, pe care o capătă uneori, în amintire sau mai curând în imaginație, vocile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil al propriilor calități, sigur pe dreptul de proprietate asupra sentimentelor și ideilor ce-i aparțineau, stăpân deloc filantropic, fără menajamente în fața primejdiei de-a pierde ceea ce avea sau câștigase ! Dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de tare departe, din spatele unor munți pe care n-aveam cum să-i zărim de unde ne aflam. Se făcuse miezul zilei când povârnișurile de pe marginea văii se molcomiră. Munții rămăseseră În spatele nostru. La un moment dat, zărirăm undeva În depărtare, strălucirea șerpuitoare a unui râu. - Cenung, ne spuseră călăuzele, dar noi n-aveam ochi decât pentru câmpiile nesfârșite Întinse dincolo de râu. Era o zi cu un văzduh Într-atât de limpede Încât Îmi venea să cred că pot să văd până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
timpului și al orașului revine și-ți apasă sufletul cu sentimentul Înspăimîntător al Înfrîngerii și al sfîrșitului. Îl vezi pe omul acesta, pe iubita lui și pe toți ceilalți cetățeni ai orașului pe care i-ai cunoscut, Învăluiți Într-o strălucire nemuritoare și totuși viața lor, timpul lor Îți par mai ciudate ca În vis și-ți spui că ești sortit să umbli veșnic printre ei ca o fantomă ce nu va izbuti nicicînd să pătrundă În viața lor, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul țării - toate erau lucruri pe care le purtam În inima mea. Nu În curățenia și frumusețea zorilor cu strălucirea mîndră și puternică a revelației lor, nici În lumina practică și domestică a dimineții, nici În măreția tăcută a porumbului la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă dădea glas bucuriei, parcă dădea siguranță forței și fericirii ce o trăiam, parcă aduna În conturul său minuscul, ca Între petalele unei flori, toată măreția, strălucirea și varietatea vieții și a străzii, pînă ce s-a deșteptat În mine un sentiment atît de puternic de Încredere și de izbîndă, Încît am crezut că pot să beau și să mănînc orașul și să stăpînesc pămîntul. Deodată, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise cu grijă ușa În urma lui și porni spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce ajunse la vagonul restaurant. Aici domnea strălucirea, mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise cu grijă ușa În urma lui și porni spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce ajunse la vagonul restaurant. Aici domnea strălucirea, mișcarea, luxul, căldura senzuală și veselia. Parcă toată viața trenului se adunase acum În acest loc. Cu pași ușori și siguri, ospătarii treceau repede printre mesele trenului În plină viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
viața veselă și aurită a copilăriei, În a cărei vrajă ne menținuse forța vieții lui, și care ne păruse atît de definitiv pierdută, Încît căpăta o ciudată aură de vis atunci cînd ne gîndeam la ea, se reîntorcea acum, sub strălucirea neașteptată a vieții și bucuriei și războiului, cu toată gama sa de culori pestrițe și victorioase. Și, pentru o clipă, am crezut că totul va fi așa cum a fost, că el nu va Îmbătrîni și nu va muri niciodată, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți de iarnă pe drumuri pustii și nu zăriseră o lumină ce știau că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este singuratic și ascuns, spiritul său nesfîrșit de curajos și de modest, a trăit singur În pustietate și a ascultat liniștea pămîntului, el știe ce știe și Încă nu și-a rostit cuvîntul. Îl găseam tăcut și anonim În scurta strălucire a evenimentelor consemnate În istorie, este prezent În armatele revoluției americane, iar, peste optzeci de ani, este prezent, tăcut și viteaz, În armatele războiului civil. Dar adevărata istorie este mult mai lungă și mai impresionantă decît o poate evidenția vîlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curajos și cel mai acerb critic al deciziei Schengen a Uniunii Europene, de a ne trânti ușa în nas, după ce ne-a luat sub aripa sa protectoare în 2007, ca pe-un pui de curcă chior, Teodor Baconschi, declară cu strălucirea-n ochi și cu cei trei trandafiri rituali ai PDL în mână: „Eu, preafrumoasă Elena, sunt extrem bucuros să lucrez cu tine. Ca om prea muritor trebuie să fac eforturi monumentale ca să nu cad sub farmecul tău, în calitate de coleg. Elena
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cei pământeni, care din cauza mult prea îndestulatului trai pământesc, au uitat nu numai calea spre Tine, ci și cum e să te comporți omenește, în fața unui popor umilit din toate părțile. Se pare, că au fost atât de vrăjiți de strălucirea banilor, încât nici nu le pasă că banul se mai numește și „ochiul dracului" și strâng acești „ochi" cu mâinile făcute greblă și de pe vii și de pe morți. Mai contează acum că pe timpul lui Creangă, la fiecare biserică era și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dar acum toate faptele pe care și le amintea sau imagina se petreceau pe marginea acelei gropi albe săpate În pământul cenușiu. El se afla pe marginea ei, cu ochii ațintiți spre centru unde nu putea să deslușească nimic din cauza strălucirii. Rămânea tot timpul cu fața spre ea, deși se mișca adăugând pași spre stânga sau spre dreapta. Aceeași deplasare pe circumferința petei albe o aveau și alte persoane cu chipurile cenușii, pământii, cele mai multe necunoscute, dar printre ele Îl recunoștea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tipul femeii statice “de prisos”). Evident ca ceea ce o frământa pe noua introspectă este cultul “amorului care consumă în el singur toată substanța” . Încă din incipitul operei sentimentul de incertitudine este evidențiat prin cel de înșelare. Lumina nu își respectă strălucirea firească a unei ore de dimineață și astfel deschide o aparență, căci Alina s-a trezit târziu “fiindcă o înșlelase lumina”: “O lumină sarbădă, cenușie , care la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
inconștient; și cu atât mai mult pe noi, cei din Grădina Ei. Îți mulțumim Măicuță! 26 ianuarie 2005 Am lăsat anume două zile să se sedimenteze impresiile din 24 IANUARIE - Ziua Unirii - pentru că, de obicei, evenimentele își mai pierd din strălucire odată cu trecerea timpului. Aici și acum însă, nu mai este cazul. Impresiile și sentimentele au rămas la fel de puternice ca în momentul evenimentelor. .................................................. .................... 30 mai 2005 Nu știu de ce mi-am întrerupt firul expuneri, ceva sau cineva a intervenit și nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire... Cerințe: 1. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți vocalele. 3. Transformați în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se întâlnește des în Europa. E Lacul Sfânta Ana, ochi de apă limpede, ca oglinda de neted. Drumul spre el îl faci deodată în adâncul pădurii de fag cu foșnet tainic. Rar se furișează câte o trâmbă de soare dând strălucire metalică frunzelor uscate ori azvârlind pete purpurii pe lacul argintat al coajei netede. Urci domol coasta trăgănată a Ciomagului, cu largă priveliște asupra Ciucului. La scoborâș, rămâi priponit. În mijlocul codrului, pe fundul de leică, doarme lacul la nouă sute și mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
săbii sclipitoare, se opriră în fața lui și unul din ei îi vorbi: Regele nostru poruncește să-i făurești în trei zile nouăzeci și nouă de cupe pentru nouăzeci și nouă de căpetenii. Cupele să fie deopotrivă și toate să aibă strălucirea soarelui... Regele vrea să se bucure ca toate din țara asta: firul ierbii, apele, florile, rodul viilor, spicele, cântarea păsărilor, frunțile oamenilor i se vor supune de-acum înainte... Dintr-un cireș ciripi o pasăre și alta îi răspunse, și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
menționată mai sus numai la fratele de sânge sau numai la familie, ci îi dă o accepție mult mai vastă. Ea îmbrățișează pe toți fiii Neamului nostru. Numai atunci legea devine o forță creatoare a Neamului și duce la marea strălucire națională. Din fiecare cetățean trebuie să emane acel spirit de jertfă și dăruire, dusă până la sacrificiu, ca o reacție conștientă și constructivă întru împlinirea unui ideal măreț: dragostea de Neam și iubirea de Dumnezeu. Nu bogățiile pământești, nu iubirea de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]