6,503 matches
-
ne gândim la un lupus eritematos diseminat (mai ales dacă i se asociază și tulburări ale comportamentului și/ sau epilepsie). Asocierea unor semne de atingerea a trunchiului cerebral și a unei pleiocitoze prezente în lichidul cefalorahdian ne-ar face să suspectăm o sarcoidoză. Noțiunea de înțepătură de căpușă a unui eritem tranzitoriu însoțite de artralgii evocă o boală al lui LYME. Apariția de semne neurologice difuze la un pacient născut în Africa de Nord trebuie să ne ducă cu gândul la o boală
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
să clasăm pacienții ce suferă de SM în diferite categorii evolutive. Am văzut câteva clasificări ale formelor evolutive de SM. Iată cum arată categoriile evolutive descrise de neurologul și imunologul CHOFFLON M. (1993) de la Clinica Universitară din Geneva. 0 - SM suspectă 1 - Forma evolutivă: puseu-remisie fără sechele 2 - Forma puseu-remisie, în puseu 3 - Forma puseu-remisie cu sechele, în remisie 4 - Forma puseu-remisie cu sechele, în puseu 5 - Forma cronic progresivă fără puseu 6 - Forma cronic progresivă cu puseu Doar perioade de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
imperiul și restituirea bunurilor. Datorită schimbării politice și religioase a împăratului Licinius, iar mai apoi și a întăririi suspectului acestuia față de colegul său occidental, s-au ajuns la neînțelegeri armate materializate prin două războaie în defavoarea celui dintâi care, între timp, suspectându-i pe toți de trădare, asemenea lui Domițian (81-96), a inițiat o serie de persecuții împotriva Bisericii și nu numai. În anul 324, în urma bătăliei de la Chrisopolis, învingându-l pe Licinius pe care îl va executa în anul următor datorită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și-au adus cel mai mult contribuția de sânge au fost creștinii din casa Cezarului. Toți împărații romani în persecuțiile lor s-au reflectat într-a sa, trecând la epurarea pașnică sau sângeroasă a creștinilor prezenți la curtea lor, fiind suspectați și datorită apropierii majore de persoana lor. Așa au procedat Domițian, Decius, Valerian, Dioclețian, Licinius, Iulian Apostatul și, în sens invers, împărații creștini Constantin I, Theodosius I și Honorius care i-au alungat pe falșii creștini și pe eretici. Așadar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
extensie, consistență ți cruzime, le-a depășit pe toate cele precedente. A fost prima persecuție care s-a extins în tot Imperiul și a produs cel mai mare număr de martiri, decât orice altă persecuție de până atunci. Când se suspecta o persoană de a fi creștină, i se lăsa oportunitatea oferirii unui sacrificiu în cinstea zeilor Romei, în fața unei comisii imperiale, care emitea apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți creștini au cedat în fața presiunii, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ascunse; descriind faptul Lactanțiu își manifestă vizibil ura personală împotriva lui Galerius, Eusebiu nu cunoaște cauzele, care pentru Constantin cel Mare, reținut la curtea lui Dioclețian, au fost determinate de un fulger, pe care l-a văzut personal. Nu putem suspecta buna credință a lui Lactanțiu în declararea nevinovăției creștinilor, dar nici nu putem respinge total acuzația lui Galerius care, la rândul ei, nu poate exclude inițiativa vreunui soldat creștin lăsat fără mijloace de existență, ca urmare a epurării din armată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ori aplicarea edictelor mai mult silită (de Galerius) decât voită? Ori să fi fost informat îndeajuns despre prezența nesemnificativă a soldaților creștini din trupele ori în ținuturile încredințate stăpânirii lui Constantius? Nu știm! Însă e foarte probabil că Dioclețian a suspectat oarecum atitudinea cezarului occidental, reținându-l pe fiul acestuia, viitorul împărat Constantin I (306-337), o perioadă pe lângă sine la Nicomedia. Văzând lipsa de reacție a lui Constantius, interpretată ca un semn al gândurilor pașnice, i-a îngăduit fiului să-și viziteze
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
global. Comunitatea internațională, indiferent de orientările religioase sau ideologice, este de acord că un drept la subzistență este esențial pentru demnitatea omului. Dincolo de acest drept, statele-națiune se străduiesc să găsească un acord, în ciuda faptului că țările în curs de dezvoltare suspectează că pledoaria privind drepturile omului din centrele metropolitane nu este altceva decât un pretext pentru interferența nejustificată în afacerile lor interne. Majoritatea statelor nu doresc să dea celor din afară puterea de a-i constrânge să-și amelioreze performanțele etice
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1984a). Exemplele recente de așa numite "intervenții umanitare" în Cambodgia, Rwanda, Serbia, Somalia și Timorul de Est ridică o provocare tot mai mare la adresa protecției împotriva interferenței externe arogată în mod tradițional prin revendicări de suveranitate. Aceasta se aplică și acuzării celor suspectați de a fi comis crime de război și crime contra umanității de către tribunale internaționale precum CIJ (Forbes și Hoffman 1993). Curtea Penală Internațională (CPI), încă embrionară, poate fi văzută ca o expresie a sentimentelor liberale care se opun cruzimii arbitrare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
spori averea, ci i-ai din dorințe.” (Epicur) „Duc lipsă de multe cei care-și doresc prea multe.” (Horațiu) Cine face multe complimente le strică. (Un compliment care este supralicitat Își pierde semnificația; ba chiar mai mult, poate irita, fiind suspectat de nesinceritate sau servilitate.) „Cumpănește În gând cuvântul și În faptă gândul.” (W. Shakespeare) Să nu râdă frunza de sus când cade cea de jos. (Să nu ne bucurăm de necazul unui confrate, ignorând faptul că aceleași vicisitudini care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Bohannan se apucă să le prezinte o piesă din repertoriul englez de care ei nu au auzit niciodată - Hamlet. Prezentarea piesei lui Shakespeare nu este complet dezinteresată. Laura Bohannan este americancă și, pentru că Îi spusese unui coleg englez care Îi suspecta pe americani că nu Îl Înțeleg pe Shakespeare că natura umană este aceeași pretutindeni, a fost provocată să-i demonstreze. Astfel, atunci când pleacă În Africa, ea Îl ia pe Hamlet În bagaje, sperând să demonstreze că ființa umană rămâne identică
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
necazul nostru... Cei străini de noi... Mihai: (foarte suspicios) Și ei sînt străini. (spre Maria) Și nici de tine nu sînt sigur... Nici de mama, dacă e s-o spun pe față. Maria: Ei, asta ne mai lipsea! Să ne suspectăm unii pe alții. Mihai: Și asta nu de azi. Maria: Ia mai terminați cu prostiile și veniți la masă. Să mîncăm! Să mîncăm friptura asta, că se răcește de tot... Să fim împreună, hai!... Alex: Ehe, tot bunica are dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
autentică, astăzi, e cea care simulează. Ulysses, probabil, marchează sfîrșitul efortului literaturii de a marca diferența dintre original și copie. Îmi este limpede că, de atunci Încoace, literatura poate tematiza simulacrul din momentul În care nimic n-o mai poate suspecta că ar copia - ea ocupîndu-se chiar cu ea Însăși, În efigie. Ceea ce Înseamnă, printre altele, ca ea să se ferească de modă, de tendință - dar să le cunoască foarte bine - să rămînă a-socială pentru a putea tematiza anti-socialitatea. În privința
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sunt numai cel care va fi/ cum aș putea opri această lumină,/ Această slavă și această zi.". În drum spre ființă și jertfa neființei Am constatat, în nenumărate rânduri, identificarea poetului cu divinul, dar și spaima argheziană că va fi suspectat în tot ceea ce face "truda mea sute de ani în șir/ va fi această spaimă necurmată/ al treilea să se trezească/ Ce coace-n el în nefires cu-i chip/ să-mi suspecteze asprele porunci?" Poetul vorbește despre un dublu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar și spaima argheziană că va fi suspectat în tot ceea ce face "truda mea sute de ani în șir/ va fi această spaimă necurmată/ al treilea să se trezească/ Ce coace-n el în nefires cu-i chip/ să-mi suspecteze asprele porunci?" Poetul vorbește despre un dublu al său, " îl știu exact și viu, modelat cu grijă, nici un pumn de lut mai mult sau mai puțin de împărțit întregul,/ dar și un al treilea spre care tinde, starea pură a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
multe persoane aceeași opinie (situație care tinde să ne consolideze opinia transformând-o în poziție). Schimbarea paradigmelor științei poate antrena și o modificare a manualelor și metodelor de predare, ce ar putea explica tot mai multa "știință" de care-i suspectăm pe profesori că o aplică, chinuindu-i, copiilor noștri. Metamorfoza modului de a înțelege lumea antrenează și modificarea cantității și calității celor ce trebuie învățate. Cu cât înaintez în viață cu atât îmi par mai scurte perioadele istoriei, simțindu-mă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Se poate vorbi despre o nevroză de separare care va genera noi atitudini ale individului față de ceilalți, față de viață, față de prietenie, față de iubire. Imaginea de sine se va schimba. Individul se va considera ca fiind o victimă. El Îi va suspecta pe ceilalți de rele intenții, refugiindu-se În izolare, singurătate, alcool droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la Scorțeni. Atunci, din mai multe motive, i-ar fi venit greu s-o povestească. Minus dialogurile, cam îndoielnice, relatarea mi s-a părut la prima lectură a textului, și mi se pare, plauzibilă. N-am nici un argument s-o suspectez de invenție. Ea ar putea fi pusă sub semnul următoarelor versuri din „Stanță la vin”: „Amici, e ora/ Cînd vinul/ Ne-a făcut suspecți”. Iat-o, adnotată, prelucrată ușor și prescurtată pe ici-colo: „în casa familiei Neculai și Maria Pr.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ceriului și lățimea pămîntului și fără fundul și înțelepciunea cine va cerceta?” La sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX același cuvînt e folosit, în poezie și în proză, de numeroși autori, dintre care unii nu pot fi suspectați că se joacă, de dragul glumei, cu el. în ipostaza de comentatori de artă, îl întrebuințează, cu sensul de „fundal”, Delavrancea și Vlahuță. „Carele, mulțimea, înălțimile, turmele, pădurile - notează autorul „Sultănicăi”, vorbind despre tablourile lui Grigorescu - se duc sau se apropie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
O. Iosif, în versurile căruia „fund” apare de mai multe ori: „O turlă luce tocma-n fund”, „Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune...”, „Și vijelios se-nalță/ Pulberea departe-n fund” etc. Eu unul nu 1-aș suspecta nici măcar pe jovialul Minulescu (al cărui comportament se aseamănă, nu o dată, cu al celebrului Mitică) că întrebuințează în mod pervers cuvîntul, cînd scrie: „ Sosesc din larg, misterioase/ Ca niște semne de-ntrebare.../ Nu știm din care fund de lume”. Nici unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cyprien și depune mărturie în fața judecătorilor din Bruges despre desfrâul nocturn al bandei naive a adamiților sau îngerilor. La rândul lui, Cyprien este interogat și pentru a se salva îi implică pe alții, mai ales pe stăpânul lui, Zenon, deja suspectat de practici sodomiste cu tânărul și chipeșul călugăr. Acum autoritățile se îndreaptă spre Zenon și vina sa de a manifesta simpatie față de tinerii petrecăreți sprijinindu-și argumentele împotriva lui pe scrierile sale blasfemiatoare care fuseseră arse pentru ireverență. Sunt elaborate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
infatuat, iar pe de altă parte, foarte sensibil la nerecunoașterea valorii lui de către cei din jur. Delirul de persecuție și de revendicare. Persoana în cauză are convingerea că trăiește într-o lume ostilă, că cei din jur o urmăresc, o suspectează, complotând chiar împotriva sa. Acest fapt îl face pe individul respectiv ca din presupus persecutat, să devină adesea persecutor, recurgând la reclamații, plângeri, violențe verbale și chiar la acte de agresiune corporală. Din categoria unor astfel de oameni se recrutează
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau nu pot să îi urmeze. Așa s-a întâmplat în multe state din lumea a treia. În astfel de cazuri, politicienii au folosit adesea instrumentul partidului pentru a încerca să-și înrădăcineze valorile, în special în situațiile când au suspectat că funcționarii publici trăgeau de timp. Această practică a fost deosebit de dezvoltată în statele comuniste, bucurându-se în mod clar de un oarecare succes; alte state cu un singur partid au avut mult mai puțin succes în atingerea acestor scopuri
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Poema Formei, Poema Ochiului, Imn morții, Benedicțiune etc. Dar o inventariere aridă a tuturor puseelor sau resurselor mitologice ale poetei (în principal sumbra istorie de iubire incestuoasă dintre Fedra, soția lui Tezeu, și Hipolit, fiul ei vitreg, deși se pot suspecta și trimiteri la mitul androginului, al păsării Phoenix etc.) nu interesează decât pentru că ea relevă, odată în plus, cât de plin de semnificații poate deveni filtrul culturii când se pliază pe o sensibilitate ușor anacronică și mă gândesc exclusiv la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Așadar, în conceptul de personalitate culturală era inclus și acela de personalitate morală. Reamintindu-ne că în concepția acestui curent pedagogic valorile culturii adevărul, binele, frumosul etc. sînt valori eterne, dincolo de timp și spațiu, înțelegem de ce "personalitatea culturală" a fost suspectată de unii critici ca fiind mai mult detașată decît atașată realităților sociale în care trăia. Aspirînd spre "personalitatea culturală", Șt. Bârsănescu nu s-a putut totuși desprinde pe sine de realitățile pedagogice din vremea sa. În deceniile trei și patru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]