8,025 matches
-
îndreptățit să își alunge tatăl din sfera consacrată a noilor inițiați. Magia contactului cu urma omului sau a animalului reprezintă o credință universală, considerându-se că marca pe care o lasă trecerea pe pământ asigură atât o acțiune mediată prin talpă/copită, cât și una imediată, pentru că urma e chiar ființa care a lăsat-o. Basmele exemplifică în număr mare efectul contactului cu copita imprimată în sol. Într-un text cules de la un informator din Telega, Prahova, frații pierduți de mama
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timpului și a vieții, precum șarpele ce se cuprinde pe sine ca început și final al lumii, ființă medială între a fi și a nu fi. Microcos¬mosul are, de asemenea, granițele marcate de prezența ofidiană, căci șarpele crește sub talpa casei, spațiu „bazic” (Vasile Lovinescu), la a cărui temelie se încolăcește, delimitând așezământul în mod magic. Precum dragonul, șarpele are o simbolistică ambivalentă: una negativă, pe care a augmentat-o creștinismul și una pozitivă, de genius loci. Prima conotație pare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a făcut din degetul lui să-i fie «un ajutor»”. Șarpele bun vine din mitologia greacă unde avea un caracter sacru și htonian cu menirea de a proteja spațiile consacrate. De la păzirea locurilor sacre până la spiritul protector ce stă sub talpa casei s-a ajuns ușor, prin tradiția orală. Astfel de șerpi sunt considerați o prezență binevoitoare și „devin atât de familiari încât mănâncă laptele din blid cu copiii casei”. Capacitatea de a înțelege limba animalelor sau de a te metamorfoza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-am mâncat io odatî./ Dar voinicu ce-mi făcea?/ La groapî că să ducea,/ Di pă cal discălica,/ Pătura mi-o așternea,/ Șeaua la cap o punea/ Și cu fața-n jos s-așeza./ Dar șarpele ce-mi făcea?/ De la tălpi că-l lua/ Și voinicu greu ofta”. Groapa unde a mâncat șarpele în illo tempore reprezintă punctul originar al agresiunii asupra cosmosului, ea face legătura, ca și fântâna din Scorpia, cu increatul. Foarte aproape de grotă ca reprezentare a „celeilalte lumi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
curățarea locului stăpânit de plantele inutile social o fac ajutoarele năzdrăvane: „Vezi tu acolo leasa aia de mărăcini? Până mâine s-o prefaci în holdă de grâu, iar dimineață să-mi aduci pâine caldă pe tavă. Altfel, unde-ți stau talpele o să-ți stea și capul!”. Toate însămânțările miraculoase germinează și dau în pârg pe timpul nopții, ca metaforă a lumii de dinainte de creație. Regimul nocturn este propriu stării fetale, concepția materiei se împlinește în securitatea claustrantă a întunericului fertil. Ivirea soarelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
furat apa elixir din fântâna ei: „...chemând toate fiarele începu a le bate, întrebându-le cine a venit de-a luat apă. Ele se tânguiau și răspundeau că nu știu; numai un zmeu șchiop și chior, care se ascunsese sub talpa casei, îl văzuse pe flăcău”. Ochiul și piciorul nefuncționale apar împreună fiindcă intrarea în spațiul interzis implică și capacitatea vizuală, ambele gesturi de sondare nepermisă trebuie pedepsite. Zmeul a depășit limitele permise speciei și de aceea este singurul care simte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea erau înhămați 2 țapi. Cine-i vedea se strica de râs. Odată de Bobotează au pus și pe bunică-sa mama mamei lor în sanie și au venit unde făcea preotul Vasile Mihăilescu Iordanu și au răsturnat baba cu tălpile în sus. Și cum pe atunci nu erau chiloți s-a văzut tot Parisul babei. Și Jan zice bunică-să: "Scoală bunică, aici ai venit să-ți arăți arma, unde face părintele Mihăilescu Iordanu ?" A râs și popa și toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
360; 1 Coș mic care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îi dă drumul într-un coș mai mare; 2 Tupilată, joasă; 3 corect cheotori, loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor; 4 un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimei sau din postav, care îmracă piciorul din gleznă până la genunchi; 5 escroci, oameni de nimic; 6 flecar; 7 nume dat unei specii de lalele; 8 pirpiriu, slab; 9 vas de lemn pentru lături; 10 loc mai adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe aici. Și totuși, încet-încet durerea a început să scadă în intensitate, ba chiar s-a transformat într-o bucurie interioară la gândul că am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu vreun renumit psiholog. începi să te cunoști mai bine confruntându-te cu drumul și cu dificultățile lui. îți cunoști mai bine forțele trupului, puterea ce o ai, dar și punctele slabe. încep să te doară picioarele, să-ți ardă tălpile, să simți greutatea rucsacului, să-ți concentrezi mai mult atenția asupra pericolelor drumului. Obosești, te oprești, bei puțină apă, mănânci fructe uscate, îți mai masezi pulpele picioarelor și apoi pleci mai departe. Parcă localitatea la care vrei să înnoptezi este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
le-a făcut deja, printre care și unul la Roma în anul jubiliar 2000. Se sprijină într-un mod aproape solemn- sacru în bastonul său și înaintează încet șchiopătând ușor. Privindu-l mă rușinez de mine, uit de usturimile din tălpi și merg în spiritul drumului, cu încredere în Dumnezeu, cu seninătate și lumină în suflet. Este ora 6 și în bucătărie au început să apară pelerini. O pereche de adulți împing cu greu în rucsacul burdușit. O doamnă mai suplă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
unde orice pelerin poate bea vin gratis. Se opresc toți printre care și un mic grup de tineri italieni, gălăgioși și veseli ca oriunde în lume; sunt inconfundabili. îmi continui drumul mulțumit de confortul dat de noile sandale cu o talpă suficient de groasă încât să nu mai simt pietrele sau denivelările. Traversând câmpurile de pe care grâul a fost treierat, alternate cu altele, cultivate mai ales cu viță de vie ajung la amiază la Los Arcos, un sat cu multe case
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
părut privindu-i fizionomia. Privesc soarele ce dă să apună. Cât este de frumos, galben-aprins, cu raze blânde ce scaldă dealurile și munții din jur. Mă gândesc că a fost o zi frumoasă fără prea multe dureri și usturimi în tălpile picioarelor. Reflectez apoi asupra pelerinilor de la hanurile din acest sat și trebuie să-mi revizuiesc ideea ce o aveam despre acest pelerinaj. Deși peste tot scrie albergue des peregrinos, nu-i văd să se roage, să caute bisericile; probabil mulți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
această parte, aflat deja în provincia La Rioja. Părăsesc, deci, frumoasa și solemna Navarra, și intru într- un alt „județ”. De departe, de pe dealuri, se profilează acest oraș medieval, dar mai ales modern, traversat de frumosul râu Ebro. Simt cum tălpile picioarelor încep să doară, o durere înțepătoare ce parcă te frige. Mă dor și mușchii pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ci și în Spania. - Trecem și de Navarette și mă opresc să fotografiez un frumos portal romanic al unei biserici din secolul al XII-lea. Portalul romanic al bisericii din sec. XII de lângă Navarette Uf, durerile musculare cresc iar tălpile picioarelor mă dor și mai tare. Am remediul: un paracetamol. Trec și de Ventosa și ajung la o încrucișare de drumuri unde este un bar. Cât de nimerit este pentru un bocadillos și o apă proaspătă. Are și internet gratuit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sentiment minunat, greu de descris. Respirația lor ce iese din trupul obosit, mortificat de greutățile drumului îmi vorbește într-un limbaj misterios despre spiritul drumului. Este ca un fel de revelație pentru mine, întins pe pat, simțindu-mi durerile în tălpile picioarelor, să ascult respirația lor, să simt căldura lor, să le privesc printre paturi profilul trupului înfășurat în sacul de dormit. O mulțime imensă ce vorbește toate limbile pământului, adunată pe acest drum, chemată de o voce interioară a unui
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul abundent! De fapt m-aș fi mutat dar altă bancă prin apropiere nu am văzut. îmi aplic apoi un strat de Ben gay pe tălpi, să le mai anesteziez, mă încalț din nou și plec mai departe spre Grañon. Ajung după amiază. La intrarea în sat este, ca peste tot, obișnuita fântână. Cât de bună este apa! Simbol al vieții. Fără ea murim. în mijlocul satului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ci și baie, plajă, într-un confort de hotel cu patru sau chiar cinci stele. Depinde ce dorești. Drumul continuă prin - Tosantos, Villambista, Espinosa del Camino iar pe la ora 3 după amiază ajung epuizat și cu dureri crâncene în tălpile picioarelor la Villafranca Montes de Oca unde mă cazez la hanul comunal deși mai apoi am aflat că există un alt han, privat, unde cu opt euro ai parte de condiții mai bune de cazare decât aici. Ramân totuși aici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
foame. Aștept cu nerăbdare cina de la 19:30, eu, care de cele mai multe ori mănânc de două ori pe zi. în seara aceasta vreau să servesc împreună cu pelerinii o supă de legume. - Astăzi este o zi mai ușoară, mai relaxantă, dar tălpile picioarelor tot mă dor și mă ustură. îmi analizez din nou bocancii și sandalele încercând să găsesc un alt motiv al acestor dureri. încălțămintea nu are nici o vină. Singurele cauze le reprezintă drumul lung, lipsa de experiență și cred că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ora 12 sunt primul la han și-mi duc rucsacul la locul alocat de responsabil. Rămân impresionat de acest han, până acum cel mai modern și mai funcțional din toate cele întâlnite. Ușurat de bagaj dar cu dureri acute în tălpile picioarelor plec la un atelier de reparații pentru încălțăminte pe care îl observasem la venire. Nu este departe și ajungând aici am norocul de a întâlni un bărbat care a fost deja pe camino. îi arăt bocancii mei, îi analizeză
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
venire. Nu este departe și ajungând aici am norocul de a întâlni un bărbat care a fost deja pe camino. îi arăt bocancii mei, îi analizeză cu atenție și-mi spune că principala cauză a durerilor mele o reprezintă duritatea tălpii încălțămintei. Ca remediu îmi oferă niște tălpi groase din cauciuc acoperite deasupra cu piele. Le pun în bocanci și îmi dau seama repede că problema este aproape rezolvată. Sunt atât de mulțumit și îi mulțumesc și lui de nenumărate ori
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
am norocul de a întâlni un bărbat care a fost deja pe camino. îi arăt bocancii mei, îi analizeză cu atenție și-mi spune că principala cauză a durerilor mele o reprezintă duritatea tălpii încălțămintei. Ca remediu îmi oferă niște tălpi groase din cauciuc acoperite deasupra cu piele. Le pun în bocanci și îmi dau seama repede că problema este aproape rezolvată. Sunt atât de mulțumit și îi mulțumesc și lui de nenumărate ori. Este ora de închidere la prânz a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
apoi pleacă mai departe. Parcurge zilnic cam 40 de km. îmi amintesc că doamna din Olanda parcurgea 20-25 de km zilnic. Adaugă apoi faptul că încălțămintea trebuie să fie optimă. îi privesc picioarele și văd că poartă adidași cu o talpă deosebit de groasă. Discuția continuă apoi pe alte teme precum zidurile simple din piatră ale construcțiilor de aici. Eu însă rămân blocat cumva pe ideea că acest domn a străbătut mii de km pe jos și parcă ar fi ieșit acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și pentru - suflet. Din reflecțiile mele existențiale mă trezesc cele trei italience gălăgioase care au venit să-și gătească cina în bucătaria hanului. Boadilla del Camino, 31 iulie Aseară am adormit greu, târziu. Mi-au revenit niște dureri puternice în tălpile picioarelor și mă gândeam la rănile insuportabile din picioarele lui Isus răstignit. Durerile mele sunt niște infime participări la suferințele lui, pe drumul spre Santiago. Cu aceste gânduri pioase, într-un târziu adorm, acompaniat de sforăitul unui spaniol și de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și mergi mai departe. Din convingere, sau măcar din orgoliu, continui, și asta este foarte important, esențial chiar. Este lecția ce o înveți trăind-o, suferind, dorind să-ți depășești propriile limite, luptându-te cu ele, și în această luptă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]