6,621 matches
-
din Cluj. În 1989 s-a pensionat medical, iar în primăvara anului 1990 a înființat Editura Sfinx. Debutează în timpul studenției cu o povestire publicată în „Tânărul scriitor” (1956), iar prima carte, În plină zi, îi apare în 1959. Colaborează la „Tribuna”, „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Familia”, „Steaua”, „Utunk” ș.a. Este deținătorul a cinci premii ale Uniunii Scriitorilor din România și a șase premii internaționale. Încă de la primele schițe și povestiri R. se manifestă ca o structură duală, tentat, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
1938, ține altă rubrică, intitulată „Gând, vorbă și slovă scrisă”. Colaborează cu încercări critice și cronică literară la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Albina”, „Răsăritul”, „Țara noastră”, „Neamul românesc”, „Tinerimea română”, iar mai târziu la „Astra”, „Argeș”, „Tomis”, „Orizont”, „Familia”, „Clopotul”, „Tribuna”, „Presa”, „Muzica”, „Arta și tehnica grafică” ș.a. Conduce, ca redactor, revistele „Îndreptar” (ianuarie-aprilie 1936) și „Da și nu” (martie-decembrie 1936), e redactor-șef la „Orfeu”, revista studenților de la Conservatorul bucureștean. Cărții de debut a lui S., Mișcarea sămănătoristă (1933), unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
în 1970 devine asistent la Facultatea de Filologie a Universității clujene, unde predă și în prezent. Își ia doctoratul cu teza Marcel Proust et le théâtre (1986). Debutează în 1966 cu traducerea poeziilor Buchetul și Războiul de Jacques Prévert în „Tribuna”, iar în volum, în 1976, cu traducerea cărții Marthei Bibescu La bal cu Marcel Proust. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a. Autor de studii critice despre literatură și artă, conferențiar pe teme culturale la Geneva și Nantes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
doctoratul cu teza Marcel Proust et le théâtre (1986). Debutează în 1966 cu traducerea poeziilor Buchetul și Războiul de Jacques Prévert în „Tribuna”, iar în volum, în 1976, cu traducerea cărții Marthei Bibescu La bal cu Marcel Proust. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a. Autor de studii critice despre literatură și artă, conferențiar pe teme culturale la Geneva și Nantes, pictor, I. desfășoară concomitent și o consistentă activitate de traducător și prozator. Publicând versiunea românească a cărții Marthei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
articol în „Zori noi” din Suceava (1964). A colaborat la „Crai nou”, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Dacia literară”, „Monitorul de Suceava”, „Familia”, „Ramuri”, „Limbă și literatură”, „Preocupări didactice”, „Ethos” (Suceava), „Filologie și istorie” (Suceava), „Tribuna”, „Țara Fagilor”, „Ateneu”, „Argeș”. „Ultimul cunoscător complet” al spiritualității din zona Fălticenilor, cum se autorecomandă, „sârguincios benedictin al tezaurelor ascunse în biblioteci”, cum îl aprecia Vasile Lovinescu, D., împătimit al cercetării tradițiilor literare, artistice și culturale ale orașului de pe Șomuz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
Popa, Nicu Caranica, Wolf Aichelburg, Olga Caba, Radu Pușcariu), editează în 1933 revista avangardistă „Herald”, rămasă la un singur număr, unde semnează proza Deschidere la un banchet. Mai scrie la „Ardealul”, „Revista literară”, „Dacia” „Caleidoscop”, „Symposion”, „Gând românesc”, „Hyperion”, „Patria”, „Tribuna Ardealului”, „Societatea de mâine”, iar mai târziu la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Tribuna” ș.a., uneori semnând Saul Pelaghia, Gh. Scridon și Lukian Vlasiu. În 1921 își oficializase numele Vlasiu. După tatonări poetice neconcludente, V. se afirmă prin Am plecat din sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
revista avangardistă „Herald”, rămasă la un singur număr, unde semnează proza Deschidere la un banchet. Mai scrie la „Ardealul”, „Revista literară”, „Dacia” „Caleidoscop”, „Symposion”, „Gând românesc”, „Hyperion”, „Patria”, „Tribuna Ardealului”, „Societatea de mâine”, iar mai târziu la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Tribuna” ș.a., uneori semnând Saul Pelaghia, Gh. Scridon și Lukian Vlasiu. În 1921 își oficializase numele Vlasiu. După tatonări poetice neconcludente, V. se afirmă prin Am plecat din sat (Premiul „Adamachi” al Academiei Române), primit cu entuziasm de critica literară a vremii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
predase limba franceză în diverse școli mărginașe din București). A scris în „Amicul tinerimii” (1933), în revista „Comentar” și în „Cadran”. Semnătura sa a mai apărut în „Universul literar”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Revista de filosofie”, „Vatra”, „Tribuna”. Membru al Academiei de Științe Sociale din Bologna, al Societății Internaționale de Istoria Retoricii, corespondent al Societății Americane de Retorică, F. a fost invitat să colaboreze la lucrări apărute în străinătate (a redactat capitolul Ascension et décadence într-o monografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
studii înființează, împreună cu alți colegi, cenaclul literar Charmides, ulterior frecventând Cenaclul Universitas și Cenaclul de Luni. Redactor la revista „Universitas”, colaborează și la „Dialog”, „Opinia studențească”, ca și la cele mai importante publicații culturale din țară. Obține premii ale revistelor „Tribuna” (1972), „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1977). După absolvire este profesor suplinitor la câteva licee bucureștene și instructor la Casa de Cultură a Studenților. Debutează editorial în 1984, cu volumul de versuri Exerciții de apărare pasivă. În 1987 depune actele pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
țară, în vizite frecvente după 1993, la una din ele fiind încununat, la Neptun, cu un premiu al Uniunii Scriitorilor pentru Scriitori români la New York, volum apărut în 1998. Colaborează la „Secolul 20”, unde debutează ca traducător în 1970, „Ramuri”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Romanian Review”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „România liberă”, „New York Magazin” (New York), „Lumea liberă românească” (New York), „Dorul” (Copenhaga) ș.a. Face parte din Foreign Press Association (New York), United Nations Correspondents’ Associations (New York) și din Academia Româno-Americană de Arte și Științe. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
Librăriei Socecŭ & Comp. Edițiune școlară aprobată de Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Baltiiski, N. (1945). Despre patriotism. Scânteia, Anul 2, Nr. 253, 254 și 255 din 18, 20 și 21 iunie 1945. Bărnuțiu, S. (1870). Pedagogi'a. Iasi: Tipariulu Tribunei Române. Blaga, L. (1921). Revolta fondului nostru nelatin. Gândirea, Anul I, numărul 10, 15 septembrie, 181-182. Blaga, L. (1969). Trilogia culturii. București: Editura pentru Literatură Universală. Bogdan, I. (1894). Însemnătatea studiilor slave pentru romînĭ. Bucureștĭ: Editura Librăriei Socecŭ & Comp. Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc. București: comunicare.ro Schuman, R. (1950). Declaration of 9th may 1950. Disponibil online la adresa http://www.robert-schuman.eu/en/doc/questions-d-europe/qe-204-en.pdf, accesată în 20 iunie 2014. Shafir, M. (2007). Raportul Tismăneanu: Note din public și din culise. Tribuna, 7, 1-15 martie 2007. Shils, E. (1981). Tradition. Chicago: The University of Chicago Press. Siani-Davies, P. (2006). Revoluția română din decembrie 1989. Humanitas: București. Smith, A.D. (1986). The Ethnic Origins of the Nations. Oxford: Blackwell Publishing. Smith, A.D. (1991). National
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în „Oglinda” care apare la Focșani. La „Bucovina literară” a D-lui Ion Beldeanu dezvolt cu precădere texte de filologie privind lecțiuni eminesciene, dar am găsit prilejul și pentru a discuta unele aspecte privind viața politică a lui Eminescu. Iar „Tribuna învățământului”, pe care Dl. Sorin Ivan o conduce cu nerv, nu s-a ferit niciodată să publice chestiuni cât de aride sau incomode din domeniul eminescologiei. Apoi, dl. Gabriel Stănescu dorind să reia în revista D-sale „Origini” părți din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atât de multe ori concursul, încât în cele din urmă, i-a revenit onoarea de a compune repertoriul muzical religios pentru întreg anul. Regele acorda o atât de mare atenție muzicii, încât marea majoritate a saloanelor palatului sunt dotate cu tribune special construite pentru orchestra de cameră, care interpreta continuu piesele sale favorite. El însuși cânta la lăută, clavecin și mai ales la chitară. De asemenea, supraveghea cu atenție compozițiile lui Lully sau Delalande, pe care le citea înaintea reprezentațiilor în fața
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de profil, multe informații din aceste lucrări ar putea intra În zestrea culturii naționale. Bibliografie specială Călinescu, 1965. Marcus, Solomon, 2002, „La școala plagiatului”, România literară, nr. 48, p. 3. Rad, Ilie, 1995, „Lucrările pentru obținerea gradului didactic I - Încotro?”, Tribuna Învățământului, anul VI (XLIII), nr. 268, 13 martie, pp. 2, 7. Vulpe, Magdalena, „Tipuri de lucrări științifice”, În Vulpe, 2002. V. Aparatul critic al unei lucrări științifice 1. Preambul Orice lucrare științifică este Însoțită de numeroase trimiteri bibliografice, care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
270. Ordinea anul de apariție, anul curent, număr, ordine perfect logică, nu se respectă Întotdeauna, unii autori preferând să indice doar numărul revistei, iar după aceea anul. Așa s-a procedat și În Dicționarul scriitorilor români. Exemplu: „N. Manolescu, În Tribuna, nr. 2, 1997”. De obicei, numărul anului de apariție se scrie cu cifre romane. Unele publicații (Steaua, de pildă), care au În spate o Îndelungată tradiție, notează numărul de apariție cu cifre arabe: anul 42. Lucrările de specialitate sunt contradictorii
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
frate, mamă.) (Îndreptar..., 1995, p. 55) Această regulă este respectată de mulți lingviști: Iorgu Iordan, 1975, p. 231; Dumitru Irimia, 1999, p. 136; G.G. Neamțu, 1999, p. 7; G. Gruiță, 1994, p. 134 ; G. Beldescu, 1995. Într-un articol din Tribuna (Rad, 1998, p. 7), am arătat că această regulă poate părea pedantă, motiv pentru care nici măcar lingviștii nu o aplică În totalitate. Astfel, profesorul Theodor Hristea (1984), un campion al acribiei filologice (și nu numai!), În următorul context, folosește punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1956, pp. 119-120. Jacquier, H., „Liniomanie”, Steaua, nr. 7, 1956, p. 125. Parker, 1996. Partridge, 1963. Rad, Ilie, „G. Gruiță și gramatica normativă”, Limba și literatura română, anul XXVII, aprilie-iunie 1998, pp. 59-61. Rad, Ilie, „O scrisoare de la Romulus Todoran”, Tribuna, anul X, nr. 32-52 (2265), 5 august-31 decembrie 1998, pp. 6-7. Richaudeau, 1992. Seche, Luiza; Mircea Seche, „Procedee grafice pentru realizarea comicului În opera satirică a lui I.L. Caragiale”, Limba română, anul III, nr. 4, 1954, pp. 64-70. Soare, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
voit această mențiune). Exemple: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. Rad, Ilie (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007. Rad, Ilie (coordonator), Secvențe din istoria presei românești, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007. Într-o situație similară celei de mai sus, unele edituri folosesc următorul artificiu: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de mai sus, unele edituri folosesc următorul artificiu: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007. (coordonator), Secvențe din istoria presei românești, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007. Se mai poate folosi soluția cu idem: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. Idem (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007. Idem (coordonator), Secvențe din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mai poate folosi soluția cu idem: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. Idem (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007. Idem (coordonator), Secvențe din istoria presei românești, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007. • Dacă Înscriem În bibliografie un studiu dintr-o lucrare colectivă sau dintr-o publicație periodică, folosim numele și prenumele autorului, urmate de titlul articolului, la care se adaugă prepoziția În, după care sunt prezentate datele cărții respective. Exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
două cărți În același an, iar noi folosim În note sistemul Harvard, este obligatoriu ca și la bibliografie să distingem anii prin adăugarea literelor mici (a, b, c etc.), după anul apariției: Idem, (coordonator), Secvențe din istoria presei românești, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007a. Rad, Ilie (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007b. Făcându-se aceste mențiuni, În sistemul de note vom scrie: (Rad, 2007a, p. 45) sau (Rad, 2007b, p. 89). Foarte multe lucrări au pe
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
va da demisia din PCR, dacă nu Încetează campania de acuzații Împotriva sa. Mai aproape de zilele noastre, o tânără prozatoare din Cluj-Napoca, Maria Lucia Hațegan, a scris o povestire intitulată Incredibilul adevăr, pe care, În 1996, a prezentat-o revistei Tribuna pentru a fi publicată. Secretară la această revistă era Titina Țene, soția scriitorului Al. Florin Țene. Maria Lucia Hațegan a plecat, după predarea acestei povestiri la Tribuna, În străinătate, pentru o specializare de trei ani. La Începutul anului 2001, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o povestire intitulată Incredibilul adevăr, pe care, În 1996, a prezentat-o revistei Tribuna pentru a fi publicată. Secretară la această revistă era Titina Țene, soția scriitorului Al. Florin Țene. Maria Lucia Hațegan a plecat, după predarea acestei povestiri la Tribuna, În străinătate, pentru o specializare de trei ani. La Începutul anului 2001, fără a ști dacă povestirea Incredibilul adevăr a fost sau nu publicată În Tribuna, Maria Lucia Hațegan a inclus povestirea ei În volumul propriu de povestiri Noaptea și
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
scriitorului Al. Florin Țene. Maria Lucia Hațegan a plecat, după predarea acestei povestiri la Tribuna, În străinătate, pentru o specializare de trei ani. La Începutul anului 2001, fără a ști dacă povestirea Incredibilul adevăr a fost sau nu publicată În Tribuna, Maria Lucia Hațegan a inclus povestirea ei În volumul propriu de povestiri Noaptea și focul (Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000). Cu un an În urmă, apăruse un roman al scriitorului Al. Florin Țene intitulat Insula viscolului (Editura Napoca
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]