6,704 matches
-
apoi abandonând-o, în timp ce "Triomphant" a fost arsă de nava incendiară "Wolf", al cărei căpitan (James Greenway) a așezat-o de-a lungul navei înainte de a-i da foc. Totuși, a treia navă incendiară, "Hound", a fost aprinsă de focul tunurilor și a ars înainte de a ajunge la "Admirable", astfel că Delaval și-a condus bărcile și a abordat-o. Căpitanul ei, Beaujeu, și echipajul au fost forțați să o abandoneze, dar aproximativ 40 oameni din echipaj, majoritatea răniți, au fost
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
84 (Relingue) și "Magnifique" 86 (Coetlogon). Împreună cu ele era și mai micul "St Philippe" 84 iar mai departe spre mal pe Tatihou era "Terrible" 80. Aceste nave erau acoperite de bateriile de uscat de la Fortul d’Islet, pe Tatihou (44 tunuri în total) și de de platforme amplasate de armată pe malul nordic. Pe plaja din Sud, sub ochii lui Iacob și ai armatei sale, la Morsalines, se aflau "Bourbon" 68 și "Saint-Louis" 64 din divizia lui Nesmond, și "Fier" 80
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
lui Iacob și ai armatei sale, la Morsalines, se aflau "Bourbon" 68 și "Saint-Louis" 64 din divizia lui Nesmond, și "Fier" 80, "Tonnant" 80, "Gaillard" 68 și "Fort" 60, care au venit cu Tourville. Ele erau acoperite de cele 68 tunuri ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
au venit cu Tourville. Ele erau acoperite de cele 68 tunuri ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie. Flota era protejată și de 200 bărci și 3 galere cu rame prevăzute fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie. Flota era protejată și de 200 bărci și 3 galere cu rame prevăzute fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le apăra de abordaj nu a fost primită. Flota engleză sub Russell începuse să sosească în seara de 21 mai; restul flotei s-a alăturat în timpul nopții și
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
pentru că și-a salvat încărcătura pentru o ocazie mai bună. Între timp șalupele s-au apropiat de alte nave. Erau însoțite de o altă navă incendiară, care a atras focul bateriilor franceze; navele de susținere au contraatacat, eliminând platformele de tunuri franceze, prea expuse să mai continue. Una dintre șalupe, de pe "Eagle", a eșuat pe țărm și a fost atacată de cavaleria franceză; într-o întâlnire deosebit de neobișnuită, unul dintre călăreți a fost tras jos de un marinar cu un cârlig
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
să incendieze celelalte mari nave. Al doilea atac a început la ora 5am pe data de 24 mai atunci când Rooke și-a trimis din nou șalupele pentru a ataca cele șase mari nave de pe plaja din Sud. Sprijinit de focul tunurilor de pe "Deptford" și "Crown", și cu ajutorul imediat al navelor "Charles" și "Greyhound", ambele cu vâsle, marinarii englezi au reușit să abordeze și să incendieze toate cele șase nave. Marinarii francezi și trupele de pe uscat erau la acel moment demoralizați și
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
de a profita de succesul său pentru a ataca odată cu fluxul navele de transport din portul La Hougue. Șalupele comandate de Rooke și urmate de 2 nave incendiare aflate la remorcă, au intrat în port odată cu valul mareic, în ciuda focului tunurilor din forturi și de pe nave. Ambele nave incendiare au eșuat în apele mici de sub forturi și au fost arse fără nici un rezultat, dar mai multe corăbii din port au fost abordate și incendiate, majoritatea nave de transport, dar și o
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
și arma aceste 70 de nave, dar acestea nu ar fi fost suficiente pentru a reprezenta o provocare pentru anglo-olandezi. O astfel de flotă nouă ar fi fost constituită din 70 nave de linie, dintre care 12 de peste 80 de tunuri. Acestea ar fi trebuit să înfrunte o flotă anglo-olandeză de 99 nave de linie, dintre care 28 de peste 80 tunuri. Pierderea a 11 nave de linie de peste 80 de tunuri au făcut ca francezii să fie dezavantajați calitativ și nu
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
O astfel de flotă nouă ar fi fost constituită din 70 nave de linie, dintre care 12 de peste 80 de tunuri. Acestea ar fi trebuit să înfrunte o flotă anglo-olandeză de 99 nave de linie, dintre care 28 de peste 80 tunuri. Pierderea a 11 nave de linie de peste 80 de tunuri au făcut ca francezii să fie dezavantajați calitativ și nu mai puteau spera la o victorie într-o confruntare generală. Luând în considerare timpul normal necesar construirii de nave noi
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
70 nave de linie, dintre care 12 de peste 80 de tunuri. Acestea ar fi trebuit să înfrunte o flotă anglo-olandeză de 99 nave de linie, dintre care 28 de peste 80 tunuri. Pierderea a 11 nave de linie de peste 80 de tunuri au făcut ca francezii să fie dezavantajați calitativ și nu mai puteau spera la o victorie într-o confruntare generală. Luând în considerare timpul normal necesar construirii de nave noi, Bătălia de la Barfleur a decis cine va deține supremația pe
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
depășiți din punct de vedere numeric, au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât se așteptaseră germanii. Germanii au fost nevoiți să dispună în regiune un mare număr de tunuri de calibru mare, mortiere și aruncătoare de flăcări. În cetatea asediată, civilii au îngrijit răniții, au reîncărcat cu muniție benzile și încărcătoarele mitralierelor sau au participat direct cu arma în mână la lupte. Chiar și copii au participat la apărare
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
fost unul din primele modele ale planificării urbane timpurii, forma zidului de apărare al orașului fiind intenționat concepută ca un poligon stelat cu multiple "raze," pentru a fi capabil ca să reziste optim la atacuri ale artileriei timpului, care consta din tunuri mono-salvă de diferite calibre.
Planificare urbană () [Corola-website/Science/330532_a_331861]
-
km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane adăpostite în două hangare, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două sisteme de tip Mk 34, a tunurilor de 127 mm de două sisteme de tip Mk 37, iar
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două sisteme de tip Mk 34, a tunurilor de 127 mm de două sisteme de tip Mk 37, iar a tunurilor de 40 mm de un sistem de
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două sisteme de tip Mk 34, a tunurilor de 127 mm de două sisteme de tip Mk 37, iar a tunurilor de 40 mm de un sistem de tip Mk 57. Centura cuirasată avea o grosime de 229 mm, iar blindajul frontal al turelelor era de 325 mm
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două sisteme de tip Mk 34, a tunurilor de 127 mm de două sisteme de tip Mk 37, iar a tunurilor de 40 mm de un sistem de tip Mk 57. Centura cuirasată avea o grosime de 229 mm, iar blindajul frontal al turelelor era de 325 mm. Puntea principală cuirasată avea o grosime de 102 mm. Construcția lui "Guam" a
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
manevrabilitatea limitată a avioanelor de vânătoare în luptele individuale din Vietnam au dus la apariția seriei F-14, F-15, F-16 și F/A-18. Toate aceste aparate au avut ca prioritate creșterea manevrabilități în luptele individuale și au fost echipate cu tunuri, care lipseau modelelor anterioare. F-14 și F-15 au fost destinate în principal asigurării misiunilor de asigurare a superiorității aeriene datorită radarelor cu rază lungă de acțiune din dotare și a capacității de transport a unui număr mai mare de rachete
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
capochier. Propulsia era asigurată de șenile care, prin intermediul unor tije, erau legate la axul unei elice. "Schwimmpanzer II" se putea deplasa cu 5,7 km/h prin apă. Un furtun gonflabil din cauciuc din jurul turelei asigura etanșarea acesteia din urmă. Tunul de 280 mm și mitraliera erau operaționale chiar și în timpul în care tancul își croia drumul prin apă. Dată fiind lățimea marea a tancului dotat cu flotoare, "Schwimmpanzer II" putea fi lansat doar de la bordul unor barje modificate, printr-un
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
contramandată. "Tauchpanzer", cunoscut și ca "U-Panzer" ori "Unterwasser Panzer" (tanc subacvatic) era un tanc mediu Panzer III ori Panzer IV modificat, cu o turelă etanșată. Spațiul dintre turelă și blindaj era etanșat cu un furtun gonflabil, iar manteletele și gura tunului și mitralierei precum și cupola comandantului erau acoperite cu dopuri dintr-un cauciuc special. Odată ce tancul ajungea pe uscat, toate acoperirile și etanșările erau îndepărtate prin detonarea unor încărcături explozive. Aerul necesar funcționării motorului și supraviețuirii echipajului era aspirat în tanc
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
armatei terestre și ale marinei de-a lungul coastei franceze, în special la Pas-de-Calais. Această operațiune urma să fie realizată de "Organizația Todt" și a început efectiv pe 22 iulie 1940. Până la începutul lunii august, patru turele rotitoare dotate cu tunuri de 28 cm erau gata de luptă, tot așa cum erau operaționale toate turnurile montate pe platforme de cale ferată. Șapte dintre piesele de artilerie de 28 cm și un tun de 21 cm cu o rază de tragere de 115
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
1940. Până la începutul lunii august, patru turele rotitoare dotate cu tunuri de 28 cm erau gata de luptă, tot așa cum erau operaționale toate turnurile montate pe platforme de cale ferată. Șapte dintre piesele de artilerie de 28 cm și un tun de 21 cm cu o rază de tragere de 115 km puteau fi folosite doar împotriva țintelor terestre. Restul de treisprezece tunuri de 28 cm și cinci de 25 cm plus cele bateriile motorizate (douăsprezece de 24 cm și zece
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
toate turnurile montate pe platforme de cale ferată. Șapte dintre piesele de artilerie de 28 cm și un tun de 21 cm cu o rază de tragere de 115 km puteau fi folosite doar împotriva țintelor terestre. Restul de treisprezece tunuri de 28 cm și cinci de 25 cm plus cele bateriile motorizate (douăsprezece de 24 cm și zece de 21 cm) puteau fi folosite împotriva țintelor navale, dar aveau o eficiență redusă datorită vitezei reduse de translație, timpului lung de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]