6,525 matches
-
ziua când l-am adus acasă! Luke se așază la masă și se uită la poze, cu o expresie ciudată pe față. — Pare... cât se poate de fericită, spune. — Păi e, răspund. Îl adoră pur și simplu. Chiar și atunci când urlă. — Par deja extrem de legați unul de celălalt. Se uită la o fotografie cu Suze care râde în timp ce Ernie o apucă de păr. — Așa și sunt. Când am plecat eu, zbiera ca din gură de șarpe dacă cineva voia să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toate datele. Ei, pân’aici a fost cum a fost. Sinceră să fiu, sunt destul de încântată de partea asta. Mai ales de chestia cu “încercând să nu mă judeci înainte a avea toate datele“, fiindcă înseamnă că nu poate să urle la mine. — Pentru a-ți putea explica situația extrem de delicată în care mă aflu, continuu, trebuie să ne întoarcem puțin în trecut. În momentul în care a început totul. Și nu mă refer la apariția Terrei. Nici măcar la Bing Bang
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
restaurante! Vorbim de sute de oameni! — Ding-dong, ding-dong! începe brusc să bată ceasul din bibliotecă. Ding-dong! Ding-dong! Nu mai sunt decât douăzeci și două de zile până la Ziua cea mare! — Tacă-ți fleaca! zic, plină de draci. — Ding-dong, ding... — Taci! urlu și îl trântesc pe jos. Ceasul se face țăndări. — Douăzeci și două de zile? spune Michael. Becky, nu mai sunt decât trei săptămâni! — Găsesc eu ceva! Se pot întâmpla o groază de lucruri în trei săptămâni! — Găsești tu ceva? Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
răsfățată, care face scandal. — Lasă-mă jos! țipă. Săriți, oameni buni! Ajutor! Însă invitații încep să râdă. Ea îl împunge disperată pe Luke cu cizmele ei ascuțite, și el ridică din sprânceană, dar nu se oprește. — E o făcătură ordinară! urlă în clipa în care ajung la ușă. E o făcătură! Nu sunt... Ușa se închide în urma ei, și ea uită să mai continue, de șocată ce e. Urmează un moment de tăcere împietrită. Nimeni nu face nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să reacționez așa cum ar trebui. Subit, relațiile mele cu șeful, și așa destul de neadevărate, s-au înăsprit. Pus la cale de unii și [de] alții (am să-ți povestesc pe larg) s-a dat la mine într-un chip lamentabil, urlînd pur și simplu, ținîndu-mă apoi continuu sub tir și, culmea, bîrfindu-mă că sînt obraznic etc., adică nu sînt docil etc. Cauza atitudinii sale ține de caracterul lui, despre care Al. Dima se pronunța că e foarte lunecos, de habotnic și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scris despre L. Ulici (cartea sa e a unui îngîmfat). Cred că acum nu mai ai nici un fel de dubiu în ceea ce privește reaua-credință a fiului jandarmului din Mărgineni, Al. Piru, el însuși un jandarm și un ciocoi care știe numai să urle agitînd biciușca, lovind în dreapta și în stînga. </citation> (63) (64) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”1 noiembrie 1972”> Dragă Costică, Am primit epistola ta, prima după un an și ceva!!! (înainte de a trece pe aici Lenuța , eu ți-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de sănătate, viață lungă și fericită de la un fost colaborator al Ateneului. La mulți, mulți și fericiți ani! N. Gr. Stețcu (ot Roman) [Verso:] Sobei mele... Străbună sobă, unde ești La gura ta s-ascult povești, S-aud cum vîntul urlă-n horn și-n miez de noapte să adorm? Unde te-ai dus, dulce căldură? De ce-ai plecat din bătătură? Te plimbi cochetă prin Sahara La braț, cu scumpa-ți maică, Vara, Iar noi de dorul tău tînjim Aici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scorul de 1-0 pentru CDE. Pentru a rămâne tot În această atmosferă (profund nocivă, de comunizare gregară) mai trebuie adăugat că ostașii au fost aduși În proporție de sută la sută cu japca și, pe deasupra, au mai fost puși să urle din toți bojogii și lozinci ca: „<<Trăiască P.M.R.>>; <<Trăiască R.P.R.>>; <<Trăiască prietenia Între naționalitățile conlocuitoare>>; <<Trăiască artiștii poporului>>; <<Trăiască Marele Stalin>>”. Ca o deficiență (scuzabilă, de altfel) a fost faptul că „Pauzele pentru schimbarea decorurilor au fost prea mari dat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
muște pe căciulile lor dar și lezați În demnitatea lor de luptători Încercați În favoarea clasei muncitoare ce nu trebuia să audă toate „prostiile”: „<<Cuza Vodă>> de Mircea Ștefănescu. Se recomandă eliminarea următorului monolog: „Kogălniceanu (discuție cu trădătorul Vogoride Înaintea Unirii): <<Urlă ulița! Decît că di aiasta, domnule Caimacam, ați putea trage o Învățătură: că oricît de zdravene ar fi brațele cenzurii, tot prea scurte-s cînd vroiesc să acopere adevărul; iar ce nu apare În țară, răbufnește În străinătăți și Încă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
direct de aruncare la Marele Kosh! În piesa „Înaintea zorilor” scrisă de rusul Lukovski, mare dandana fiind eliminate două replici conforme cu realitatea acelor ani, dar negustate de mai-marii zilei: „<<Cei aici, fraților? Ședință? Congres? Sinod? Miting? De ce țipați? De ce urlați? Nu puteți vorbi ca oamenii?>>” iar un altul: <<Ne cumpărăm o scodiță țîță!>>”. Probabil, dacă autorul ar fi scris „o scodiță sîn” sau „o scodiță piept”, ar fi trecut de cenzorul dejist dar așa, mai va! m. Înăsprirea cenzurii Ziua
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ușoare/ În alte vise orbite de fulgeri amare/ pe care le pierdem pe drum”. Cel mai sigur, Necula nu auzise de poemele romantice ce apăruseră atunci ca un răspuns clar dat literaturii proletcultiste promovate chiar și de Adrian Păunescu, care urla prin țară versuri de genul: „Iubim Conducătorul/ Demn și de bunăvoie”. Tot prin această sărmană revistă forfecată de neîndurătorul activist de partid, Își făcuse loc și un desen care i-a căzut greu la stomacu-i sensibil. Iată descrierea: „De asemenea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
începutul filmului. Ei bine, secvența debarcării aproape c-o întrece în tărăboi pe aia din Salvați soldatul Ryan. în orice caz, e mult mai rău decît atunci cînd debarcă prietenele miresei (Amanda Seyfried) : alea doar chirăie de bucurie, în timp ce mătușile urlă ca lupii. Sigur, e normal ca, într-un musical, toată lumea să debordeze de voie bună, dar nici chiar așa. Voia bună de aici e agresivă : subtextul e că oricine nu intră în acest spirit e constipat. OK, dar ce s-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Veni și Gheorghiță de la cai și povesti și el că, cel mai înverșunat era văru-său Ion care parcă era turbat, striga la frate-su „dă-i la cap, Gheorghe, aruncă-l în groapă de viu, să se sature de pământ”, urla cât putea Ion al Mariței. Ion Barzu și oamenii lui i-au prins de brațe și i-au domolit de a apucat bietul Gheorghiță să mă ajute și să mă ridice în căruță, ca să mă aducă acasă. Maria se gândea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ieșire mi se părea că ceva mă leagănă încă. Alături, tata, mama și sora sunt blocați de soba căzută în dreptul ușii. Casa a rezistat bine, doar pereții crăpați și hornuri aruncate de cutremur. Ieșim afară și ascultăm câinii lătrând și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară. Umblând după aceea pe ulițele satului, constat unele pagube serioase la unele gospodării din sat. Abia spre seară cineva a adus vești groaznice de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-mi că acel schelet îmi fusese prezentat la ora de anatomie... Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu boii tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte, urlând într-o oală de pământ ca lupii. Iarăși am fost paralizat de frică, dar mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de la biută. M. M.: Da, și dă-i! S. B.: S-a declanșat Iadul acolo. Și toate erau spre "blocurile NATO" și spre stradă. M. M.: Vai de mine și de mine! S. B.: Oamenii ăia, locatarii din blocuri, săracii, urlau: Nu trageți, nu trageți!" Camarazii dinspre biută au tras spre blocuri. Țin minte că a venit imediat Panait, că a auzit focurile din Comandament și a ieșit: "Nu trageți, cine v-a dat ordin?" A venit și a urlat din
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
săracii, urlau: Nu trageți, nu trageți!" Camarazii dinspre biută au tras spre blocuri. Țin minte că a venit imediat Panait, că a auzit focurile din Comandament și a ieșit: "Nu trageți, cine v-a dat ordin?" A venit și a urlat din spate: "Opriți focul!" Apoi, ne-a luat pe fiecare: "Tu ai tras?" Eu am tras trei cartușe, atât. Unul era trasor, era primul care pleca din armă, și încă două și m-am oprit: "Dar eu în cine trag
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a amânat până seara. Am stat la lectura de la Cererea în căsătorie. Am avut senzația că se țipă prea mult, că și la noi se întâmplă același lucru. Este periculos. Ar fi cumplit ca aceste trei piese - capodopere - să fie urlate de la cap la coadă. Conflictul fiind foarte strâns pe o porțiune scurtă de text, aproape că nu ar mai fi timp pentru o respirație. Totul pare mai concentrat decât într-o piesă normală care se desfășoară pe parcursul a trei acte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
asta. Să nu te mai văd niciodată pe scenă jucând, să nu îți mai văd ochii mari, mersul semeț, zâmbetul ca soarele, să nu te mai aud cântând?! Unde, unde s-a dus pasiunea ta, forța ta, respirația ta? Am urlat la Dumnezeu că e nedrept!!!!... totul era parcă frânt în mine, dar încet, încet mi-au crescut aripi și am învățat din nou să zbor... poate că de fapt tu m-ai învățat să zbor, draga mea prietenă! Ești în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lupta dintre Nasser și rivalii s)i, sperând s) aflu câte ceva despre politica ț)rilor din jurul Israelului. Relatarea lui Kerr despre luptele din 1970 dintre gherilele palestiniene și armata regelui Hussein al Iordaniei m-a șocat. În Amman, fedaynii palestinieni urlau pe str)zi, În jeepurile lor, cu armele Inc)rcate. Se comportau, scrie Kerr, „că o armat) de ocupație; storceau bani de la diferite persoane, uneori de la str)ini, În casele oamenilor și În locuri publice; nu țineau seama de regulile
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ca Într-un exercițiu biomecanic de Meyerhold, alergând și vorbind În același timp. Acțiunea fizică Îl obliga să iasă din el Însuși. N-avea timp să fie logic, rațional, psihologic, era dintr-odată un trup chinuit și o voce care urlă. Și era foarte just. După ce am terminat spectacolul, am descoperit o carte ale cărei idei confirmau intuițiile mele despre Măsură pentru măsură: pe planul alegoriei și al moralității simbolice medievale, de care Shakespeare era profund influențat, pare să fie o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fratele meu și cu mine n-au făcut decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei o Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care urla fiindcă visase urât, cu părul despletit, cu lumânarea În mână, Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care nu-i acoperea integral masa tremurătoare de carne, cadaverica Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Lermontov, care Se Înălțau În luminoase zori Precum altare fumegânde, și În timp ce tânărul călugăr Îi povestea unui tovarăș de izolare lupta lui cu un leopard - O, aveam o Înfățișare cruntă! Eu Însumi leopard, sălbatic și cutezător, La fel de furios ca el, urlam ca el. - o miorlăială Înăbușită se auzea În spatele meu; s-ar putea să fi venit dinspre tânărul Rjevuski, cu care eram coleg la lecțiile de dans, sau dinspre Alec Nitte, care Își va dobândi un oarecare renume, peste un an
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai purtat războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luat pe umerii tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard ca focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]