7,316 matches
-
din constelația Boötes, în apropiere de Ursa Mare (Ursa Major - Marele urs). Arcturus din latina clasică ar fi devenit Arturus în latina vulgară, iar strălucirea sa și poziția pe cer i-ar fi făcut pe oameni să o considere "paznicul ursului" și "conducător" al celorlalte stele din Boötes. Griffin susține că "Arthur" nu e un nume personal, ci un "nom de guerre", un epitet dat omului care i-a condus pe britoni împotriva saxonilor, pe care atât vorbitorii de latină, cât
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
e un nume personal, ci un "nom de guerre", un epitet dat omului care i-a condus pe britoni împotriva saxonilor, pe care atât vorbitorii de latină, cât și vorbitorii de britonă l-ar fi asociat conducerii și ferocității de urs. O variantă a teoriei "nom de guerre" este că numele combina cuvintele galez și latin pentru "urs": "art" și "ursus". Numele Arthur și variantele sale au fost folosite ca nume de persoane de cel puțin alți patru conducători care au
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
pe britoni împotriva saxonilor, pe care atât vorbitorii de latină, cât și vorbitorii de britonă l-ar fi asociat conducerii și ferocității de urs. O variantă a teoriei "nom de guerre" este că numele combina cuvintele galez și latin pentru "urs": "art" și "ursus". Numele Arthur și variantele sale au fost folosite ca nume de persoane de cel puțin alți patru conducători care au trăit după datele presupuse ale bătăliilor lui Arthur, sugerând, după Griffin și alții, că a fost folosit
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
datele presupuse ale bătăliilor lui Arthur, sugerând, după Griffin și alții, că a fost folosit ca nume de persoană după ce "primul" Arthur l-a făcut faimos. In noul film "Avalon High" (Liceul Avalon) se vorbește despre un anumit Ordin al Ursului. In acesta se vorbește cum că, o dată la o mie de ani, regele Arthur s-ar reîncarna. Acesta este un exemplu de legendă despre regele Arthur.
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
existență umană încă din Paleoliticul superior, și continuând cu Neoliticul, bronzul, fierul dacic etc. O dovadă a existenței vieții în această regiune este dată de cercetările efectuate în zonă în urma cărora s-au descoperit urme (măsele, cranii și oase de urși) în peștera de la Poiana Botizii, declarată în prezent rezervație speologică. Epoca Bronzului este perioada în care este conturată aici prezența comunității tracice, civilizația care se dezvoltă este în legătură directă cu bogatele resurse metalifere din zonă. În epoca fierului, în urma
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
se ramifică șoseaua județeană DJ159D, care se termină tot pe teritoriul comunei, la Cuci, în șoseaua județeană DJ159, care leagă comuna spre est în județul Vaslui de Băcești (unde se termină în același DN15D) și spre vest de Oniceni, Valea Ursului, apoi în județul Bacău de Dămienești, Filipești (unde se intersectează cu DN2), apoi din nou în județul Neamț de Bahna și înapoi în județul Bacău de Racova (unde se termină în DN15). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bozieni
Comuna Bozieni, Neamț () [Corola-website/Science/301623_a_302952]
-
Comuna se află în extremitatea sudică a județului, la limita cu județul Bacău, pe malul stâng al Siretului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ159, care o leagă spre sud-est în județul Bacău de Dămienești, înapoi în județul Neamț de Valea Ursului și Oniceni și mai departe în județul Vaslui de Băcești (unde se termină în DN15D); și spre est în județul Bacău de Filipești (unde se intersectează cu DN2), din nou în județul Neamț de Bahna și înapoi în județul Bacău
Comuna Icușești, Neamț () [Corola-website/Science/301646_a_302975]
-
1956, din regiunea Iași). În 1968, ea a trecut la județul Neamț, a luat denumirea de Icușești de la noul sat de reședință, și a primit și satele Rocna și Bătrânești. Satul Chilii a fost transferat în 1981 la comuna Valea Ursului. Singurul obiectiv din comuna Icușești inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local este situl arheologic de la Icușești, unde s-au găsit urmele unei așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n.
Comuna Icușești, Neamț () [Corola-website/Science/301646_a_302975]
-
Pentru 1,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Vărbilău al județului Prahova și era formată din satele Cosmina de Jos, Cosmina de Sus, Poiana Trestiei și Podu Ursului, totalizând 1161 de locuitori. În comună se aflau o școală deschisă în acea perioadă, cu 48 de elevi în 1892 (din care 5 fete), 2 biserici (una în Cosmina de Jos și una în Cosmina de Sus) și o moară
Comuna Cosminele, Prahova () [Corola-website/Science/301664_a_302993]
-
5 fete), 2 biserici (una în Cosmina de Jos și una în Cosmina de Sus) și o moară de mălai. În 1925, este consemnată în aceeași plasă și cu aceeași compoziție, având o populație de 1654 de locuitori. Satul Podu Ursului a fost transferat comunei Livadea în 1931, iar comuna s-a numit temporar, începând de atunci, "Cosmina". În 1950, a trecut la raionul Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a revenit la județul
Comuna Cosminele, Prahova () [Corola-website/Science/301664_a_302993]
-
de 1200 m. Partea superioară a culmilor muntoase este domeniul pajiștilor montane, secundare, care au favorizat de-a lungul timpului dezvoltarea păstoritului, ocupație de la care derivă însăși denumirea acestor munți. Animalele sălbatice frecvente sunt cerbul, căpriorul, țapul, ciuta, porcul mistreț, ursul, pisica sălbatică, lupul, vulpea, bursucul, iar dintre animalele mai mărunte veverița, vidra, nevăstuica, dihorul, heldia; dintre răpitoarele cu pene mai numeroase sunt bufnița, gaița, uliul, cioara, iar dintre celelalte păsări găinușa , gotca, gotcanul. Mai rar, se puteau întâlni în zonă
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
9 mori de apă, cinci biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Galu, formată din satele Galu, Gura Dreptului, Pârâu Fagului, Pârâu-Galu, Poiana Răchiței, Ruseni, Săvinești, Topoliceni și Urși, cu 1701 locuitori. Existau și aici două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Muntele a aceluiași județ. Comuna Călugăreni avea 2340 de locuitori în satele Brânzeni, Călugăreni, Coroiu, Gălbezeni, Largu, Poiana Largului
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
Valea Ursului (în trecut, Giurgeni) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Bucium, Chilii, Giurgeni, Muncelu de Jos și Valea Ursului (reședința). Comuna se află în extremitatea de sud-est a județului, la limita cu județul Bacău. Este străbătută
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
Valea Ursului (în trecut, Giurgeni) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Bucium, Chilii, Giurgeni, Muncelu de Jos și Valea Ursului (reședința). Comuna se află în extremitatea de sud-est a județului, la limita cu județul Bacău. Este străbătută de șoseaua județeană DJ159, care o leagă spre est de Oniceni și mai departe în județul Vaslui de Băcești (unde se termină în
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
Icușești și din nou în județul Bacău de Filipești (unde se intersectează cu DN2), mai departe din nou în județul Neamț de Bahna și înapoi în județul Bacău de Racova (unde se termină în DN15). Din acest drum, la Valea Ursului se ramifică șoseaua județeană DJ207C, care duce spre nord-vest la Ion Creangă și Horia (unde se termină în DN2). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Ursului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
de Racova (unde se termină în DN15). Din acest drum, la Valea Ursului se ramifică șoseaua județeană DJ207C, care duce spre nord-vest la Ion Creangă și Horia (unde se termină în DN2). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Ursului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,68%). Pentru 5,32% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Giurgeni", făcea parte din plasa Fundul a județului Roman și era alcătuită din satele Băneasa, Fundu Șiștarului, Giurgeni, Golani, Muncelul de Jos și satul de reședință Valea Ursului, ele având o populație totală de 1495 de locuitori ce trăiau în 358 de case. În comună se aflau trei biserici și o școală mixtă cu 18 elevi (dintre care 4 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
338 de case; aici existau o biserică și o școală mixtă cu 17 elevi (toți băieți). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă. Comuna Giurgeni avea 1872 de locuitori în satele Giurgeni, Muncelu de Jos, Valea Ursului și în cătunele Băneasa, Fundu Șiștarului și Golani; în vreme ce comuna Chiliile, cu aceeași alcătuire, avea 1096 de locuitori. În 1931, satul Băneasa a dispărut, iar comuna Chiliile s-a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
cătunele Băneasa, Fundu Șiștarului și Golani; în vreme ce comuna Chiliile, cu aceeași alcătuire, avea 1096 de locuitori. În 1931, satul Băneasa a dispărut, iar comuna Chiliile s-a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la comuna Valea Ursului. În 1950, comuna Valea Ursului a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satele Golani și Fundu Șiștarului au luat, respectiv, denumirile de "Zorile" și "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, iar satele Zorile și Izvoarele au
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
Golani; în vreme ce comuna Chiliile, cu aceeași alcătuire, avea 1096 de locuitori. În 1931, satul Băneasa a dispărut, iar comuna Chiliile s-a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la comuna Valea Ursului. În 1950, comuna Valea Ursului a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satele Golani și Fundu Șiștarului au luat, respectiv, denumirile de "Zorile" și "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, iar satele Zorile și Izvoarele au fost desființate și comasate cu
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
au luat, respectiv, denumirile de "Zorile" și "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, iar satele Zorile și Izvoarele au fost desființate și comasate cu satul Muncelu de Jos. Satul Chiliile a fost alipit și el comunei Valea Ursului în 1981.
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
specifică pădurilor de foioase din Muntenia de deal: veverițe, pârși, viezuri, cârtițe, iepuri, vulpi. Păsări întâlnite în zona Telegii: cuc, gaiță, turturea, uliu, vrabie, rândunică, pițigoi, ciocănitoare. Din rândul faunei mari, întâlnim mistreți și căprioare. Foarte rar se semnalează prezența urșilor în pădurile din nordul comunei, înspre Cosminele și Pietriceaua. Comuna Telega a cunoscut perioade de dezvoltare și declin, strâns legate de exploatarea resurselor subsolului: la început sarea, pe urmă petrolul. Telega a fost construită în jurul exploatării de sare. Pe toată
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
tipărite” , prin „fustița” cu „cipcă” , completate cu pantofi „cu ciucurei” și ciorapi negri de mătase, majoritatea acestor piese fiind cumpărate din târg. [[Fișier:MilieuTradiționalRacovița.png|thumb|right|300px|"Chindeuț" / Milieu tradițional / [[Arta populară a comunei Racovița#Galerie creatori populari|Emilia Urs]], 1965]] Așezarea satului, la confluența a două zone etnografice distincte, [[Țara Oltului]] și [[Mărginimea Sibiului]], și-a pus pecetea și asupra artei populare, deosebit de bogată atât în formă cât și în conținut. Cu excepția arhitecturii populare, astăzi nu sunt cunoscute componentele
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
îmbogățită și cizelată pe parcursul anilor de creatori locali rămași anonimi. Nume de creatori populari racoviceni au rămas doar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cum sunt: Elena Murărescu, [[Arta populară a comunei Racovița#Galerie creatori populari|Emilia Urs]], Maria Limbășan, Maria Ignat, Maria Stoica, Maria Balea, Paraschiva Cândea, Paraschiva Lupea, Maria Fogoroș, [[Arta populară a comunei Racovița#Galerie creatori populari|Ana Fogoroș]], Ana Stoichiță, Rafira Fogoroș, Emilia Fogoroș și multe altele. Se remarcă pe lângă cele enumerate, [[Arta populară
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
aici găsindu-se diferite specii: știucă, balin, marnă, scobar, mihalț, efectivul de pești fiind în creștere. Regiunea Munțiilor Gurghiului este o renumită zonă de vânătoare. A fost vizitată de regi, principi, și alte persoane care în acești munți au vânat urși sau cerbi. În anul 1366 regele Ludovic I cel Mare plănuia campania italiană, scriind de aici scrisori prințului venețian Marco Cornuzzo. Pe aici au trecut oameni din familiile Rákóczi, Bethlen, Báthory. Principele Gheorghe Rákóczi I a marcat ca hotar între
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]