6,807 matches
-
său conținea aceste rânduri; "O să respir dulcea răsuflare a gurii tale. In fiecare zi îți voi contempla frumusețea. Dă-mi mâinile tale, pline de spiritul tău, ca să te primesc și să trăiesc prin el. Cheamă numele meu de-a lungul veșniciei: niciodată nu va lipsi la chemarea ta!" După treizeci și trei de secole, această rugăciune își păstrează încă forța emoțională. În timpul domniei lui Akhenaton și tocmai din cauza pasivității lui politice și militare, Egiptul și-a pierdut imperiul asiatic. Succesorul său, Tut-Ankh-Amon (~ 1357-1349
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Lucrarea reflectă totuși sintezele teologice ale Imperiului Nou. Un imn al lui Ra (cap. 15) descrie călătoria cotidiană a soarelui; când pătrunde în lumea subterană, el răspândește acolo bucuria. Morții "se bucură când strălucești acolo pentru marele zeu Osiris, domnul veșniciei". Nu mai puțin semnificativă este dorința mortului de a se identifica cu o divinitate: Ra, Horus, Osiris, Anubis, Ptah etc. Aceasta nu exclude deloc folosirea de formule magice, într-adevăr, a cunoaște numele unui zeu echivalează cu a obține o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui pământ, sau amândouă deodată" (ibid.). 18 Narațiunile patriarhale citea/. Ă nume compuse din elementul 'el urmat de un substantiv: El Roi, "El al vederii" (Facerea, 16: 13); El Shaddai, "Cel din Munte" (18: l etc.); El 'Olam, "El al Veșniciei" (21: 33); El Bethel (31: 13 etc.). Cf. de Vaux, pp. 262 sq.; H. Ringgren, pp. 33 sq.; F. M. Cross, pp. 44 sq. 19 R. de Vaux, op. Cit., p. 271. În Arabia Centrală, victima era jertfită în fața unei pietre ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vrut să elogieze meritele atenienilor, el a reamintit că țării lor le-a acordat Demeter cele mai însemnate daruri: agricultura, prin care "omul se ridică deasupra animalelor", și inițierea, care aduce speranță cu privire "la sfârșitul vieții și la toată veșnicia" (Panegiric, 28). 3 Dar Aristotel (Nik., III, 1,17) amintește că Eschil a riscat să-și piardă viața pentru că atenienii credeau că el a dezvăluit anumite secrete în tragediile sale (se cita Arcașii, Preotesele, Ifigenia și SisiJ). Misterele din Eleusis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mult decât un simplu reflex bacovian, pentru că ezitările, aspirație către un ținut al eternității, dar și tentația disoluției creează impresia unei trăiri autentice). Regele Fără-Timp reprezintă tocmai reușita distanțării de civilizația supusă degradării temporale, dar izolarea într-un tărâm al veșniciei echivalează cu moartea, cu durerea și cu întunericul, zorile sunt aici mai palide, soarele coboară doar arareori. Una dintre ipostazele lirice frecvente este cea a creatorului, Poetul, care este și el supus morții sau, alteori, este aducător de moarte. Motivul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
eul nu poate decât să tindă, având conștiința că nu e cu putință să aibă decât întâlniri de o clipă cu idealul ("și din nou cu mine vei arde clipa adâncă,/ și iarăși de mine te voi lega/ pentru fierbinți veșnicii provizorii/ cu-același alb fir de abur subțire,/ pe care mereu îl vei rupe/ și fără de care/ tu și lumea v-ați stinge...", Veșnicul joc). Combustia interioară devine condiție necesară a trăirii erotice. Există o proiectare asupra iubitei/ ispitei erotice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Atom” intră în fluxul poetic prin preromantici, care își amintesc de el cînd meditează asupra efemerității: „Un atom de pulbere au căzut preste muntele cel înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește lui Eros. Cimitirul e o „lecție de viață”. Alexandru Vlahuță își mustra iubita cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spulbere umanele duhniri/ tîrîte de pămînt-/ să lunece pe imensitate/ doar aripa de vînt-/ o punte/ pe eternitate”. Ce vrea de fapt autorul? Să provoace un „ciclon de răzvrătiri”3). Inevitabil, într-un asemenea discurs, „eternitate” e mașinal, rece. „Imensitate, veșnicie” Un sinonim pentru „infinit”, „imensitate” e uneori un cuvînt mai expresiv decît el. în fața lui conștiința dezarmează: „Imensitate, veșnicie, -/ Tu, haos, care toate-aduni.../ în golul tău e nebunie, -/ Și tu ne faci pe toți nebuni.// în fața ta sînt cel mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vrea de fapt autorul? Să provoace un „ciclon de răzvrătiri”3). Inevitabil, într-un asemenea discurs, „eternitate” e mașinal, rece. „Imensitate, veșnicie” Un sinonim pentru „infinit”, „imensitate” e uneori un cuvînt mai expresiv decît el. în fața lui conștiința dezarmează: „Imensitate, veșnicie, -/ Tu, haos, care toate-aduni.../ în golul tău e nebunie, -/ Și tu ne faci pe toți nebuni.// în fața ta sînt cel mai laș./ Imensitate, veșnicie,/ Iubesc o fată din oraș.../ învață-mă filosofie”1). Ce fel de „filosofie”? „Filosofia” de a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru „infinit”, „imensitate” e uneori un cuvînt mai expresiv decît el. în fața lui conștiința dezarmează: „Imensitate, veșnicie, -/ Tu, haos, care toate-aduni.../ în golul tău e nebunie, -/ Și tu ne faci pe toți nebuni.// în fața ta sînt cel mai laș./ Imensitate, veșnicie,/ Iubesc o fată din oraș.../ învață-mă filosofie”1). Ce fel de „filosofie”? „Filosofia” de a nu se mai gîndi la... „imensitate”, de a ignora, cînd iubește, faptul că există „un cimitir”. Filozofia lui „carpe diem”, subliniată și mai apăsat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
op. cit., p. 108. O încercare 1. „Din duhul eresului”, Elanul insulei, ediția cit., p. 174. 2. „Idei”, în Opere, p. 194. 3. „In amore”, în Murmurul cuvintelor(1913-1923). Versuri, Ediție îngrijită de Marcel Aderca, Ed. Minerva, 1971, p. 29. „Imensitate, veșnicie” 1. „Pulvis”, în Opere, p. 34. 2. Op. cit., p. 167. 3. Versuri, EPL, 1961, p. 108 și 110. Limitarea infinitului 1. G.Bacovia, „Nervi de primăvară” (Primăvară...), în Opere, p. 49. 2. Ion Minulescu, „Crepuscul la Tomis”, în Versuri, ediția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
indecentă -, în fund, se văd brazde de iarbă cosită de curînd”. Tot Vlahuță îl folosește, pentru puterea lui evocatoare, și în cîteva poeme. în discuția de atunci, i-am mai citat pe Bacovia („Buciumă toamna/ Agonic - din fund”, sau: „Imensitate, veșnicie/.../ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”, sau: „E toamnă... metalic s-aud/ Gorniștii, în fund, la cazarmă”), Voiculescu („Din fund amara sevă suind, se îndulcește”), Neculuță („Prin codri adînci, prin fund de zări”), însă nu și pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scrisori. Într-un articol din Atlantic Gerlad Stanley Lee spune: "Este misiunea reporterului să reflecte în ziar întâmplările zilei, să facă o știre din acea zi până la căderea serii. Este misiunea reporterului poet să facă din acea zi ceva pentru veșnicie, și să scrie despre ea în așa fel încât nici o lăsare a serii să nu mai poată așterne întunericul vreodată peste ea" (232). Citându-l pe scriitorul și jurnalistul britanic J.M. Barrie el notează: "J.M. Barrie nu este artist în ciuda
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nevoii de inițiativă "literară" înnobilată: "A crea, - a crea, - reprezintă dovada prezenței divine" (863). De asemenea, este adevărat că Emerson atrage atenția și asupra necesității unei analize a "naturii" fenomenologice. Însă pentru a face acest lucru, pentru a ajunge la veșnicie, adevărurile veșnice trebuie analizate: "Accept simplitatea, explorez și sunt un fan al normalului, al comunului. Lăsați-mă să pătrund în această zi de azi, și puteți avea atât lumea trecutului, cât și lumea viitorului. Oare chiar știm cu adevărat înțelesul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
diferența uriașă dintre el și prezent, care se găsește foarte puțin în aceeași limbă" (3:no. 122 [Bb2r]). De exemplu, ceea ce îi lipsea lui Chaucer era caracterul infinit ostentativ al retoricii clasiciste, un punct de vedere care nu putea înlocui veșnicia jurnalismului. După cum bine observă savantul Alan McKillop în secolul al XVIII-lea, "învățăturile neoclasicismului revin la doctrinele lui Aristotel, ale lui Longinus, Horațiu și Quintilian, fiind interpretate de criticii Renașterii italiene. Regulile care se presupuneau că au fost preluate de la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aceste parabole nu condamnă bogăția în sine, ci pe bogații lipsiți de credință și de milă. Dacă Iisus nu a suprimat sărăcia și nu a cerut înlăturarea ei generală este pentru că El privea lumea din perspectiva eshatologică, adică cea a veșniciei. El avea în vedere împărăția cerurilor. De aceea casa, proprietatea, bogăția sunt considerate nu ca fiind un scop în sine, ci o necesitate a existenței pământene. Parabola talanților și aceea a lucrătorilor viei sunt ilustrative în această privință. Iisus a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
editorială și noua revistă de la Caransebeș, Altarul Banatului. În februarie 1949, Eparhia Caransebeșului a fost desființată, teritoriul acesteia fiind încorporat de Arhiepiscopia Timișoarei. Episcopul Veniamin s-a retras la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde a rămas până la trecerea în veșnicie. În anul 1994, Episcopia Caransebeșului a fost reactivată, primul ei ierarh fiind episcopul vicar de la Arad, Emilian Birdaș (1921-1996), fost episcop al Albei Iulia din 1975 până în 1990. La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de azi în jurul Sfintei Liturghii și problema filantropiei, prin faptul că toate erau de obște. Aceste rânduri din Sfânta Scriptură, pentru teologi, atunci când fac tâlcuiri biblice, reprezintă o prefigurare a vieții din împărăția lui Dumnezeu. Simplu: așa se trăiește în veșnicie. Așadar, primii creștini au început să trăiască veșnic! 4 Sursa: Site-ul Episcopiei Caransebeșului: http://www.episcopiacaransebesului.ro/viewpage.php?page id=1 1 Asistența socială este o profesie în care cel ce lucrează în domeniu experimentează iubirea pentru celălalt. Din
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
tom LXXXV, nr. 27). În fine, pe 31 august 1921, apare în Archives Internationales de Physiologie din Liège, lucrarea de sinteză a tuturor cercetărilor sale vizând caracterizarea efectelor fiziologice și farmacologice ale secreției endocrine pancreatice. Această lucrare stă mărturie pentru veșnicie nu numai asupra descoperirii insulinei, ci și asupra modului în care, pornind de la o magistrală sinteză clinică, se poate întocmi un program de elucidare a unei probleme complicate de fiziologie și fiziopatologie. Ca și în cazul altor hormoni, descoperirea insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
împreună și acest semn al apartenenței lor la cauza comună a spiritului rafinat, la subtilitatea aparent efemeră și gratuită a Poeziei, la solida fundamentare culturală și istorică necesară unui poet de anvergură, îi aduce astăzi, când ambii au trecut în veșnicie, tot mai aproape unul de celălalt. Ce are însă a face administrația aici? În ciuda aparențelor nu despre eșecurile administrative ale celor doi mari poeți aș vrea să vorbesc aici, deși ele pot pune în evidență faptul că abilitățile creative de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scandal în baruri de manele. Eu unul, am cam obosit să tot votez, cum se zice, "ținându-mă de nas". Dumneavoastră nu? 11 iunie 2009 Se vor împlini în acest an, pe 15 iunie, 120 de ani de la trecerea în veșnicie a lui Mihai Eminescu. Acest moment de aducere aminte ar putea fi un bun prilej de a menționa rolul jucat de un gazetar onest la un ziar de partid, necruțător implicat în treburile cetății și, mai ales, de a schița
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aceeași perioadă de timp, a mai multe șantiere, unde băieții scurmă vioi vreo trei zile, după care, săptămâni în șir, se așterne o binevenită și înviorătoare stare de acalmie, nu e doar scandaloasă prostie și incompetență sau, cum mai mormăie veșnicii nemulțumiți și cârtitori, o escrocherie pe față prin care se deschid zece proiecte în același timp pentru a se pierde urma banilor cheltuiți aiurea sau evaporați rapid; noo, nici vorbă de așa ceva, e aici o rafinată gândire rizomică, o subtilă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dintr-un trecut recent, o reconstrucție ce se cuvine a fi făcută în spiritul adevărului, cu onestitate și responsabilitate. De aceea, nu ezit să salut efortul profesorului Ion Anuța. Volumul de evocări asupra destinului literar al fiului său trecut în veșnicie, la doar 29 de ani, are, indubitabil, nu numai rostul cultivării unei memorii sentimentale, dar oferă și un fragment de interpretare a unei lumi aflate azi în descompunere, o lume căreia fiul său i s-a dedicat cu toată energia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și marele dispărut. "Don Cezar" (alint respectuos cu care prietenii semnificau nu numai trimiterea inevitabilă la Don Quijote, ci și plecăciunea respectuoasă în fața șefului de clan poeticesc), are în această lună doi ani de când s-a retras nedrept și neașteptat în veșnicie. Cu îngăduința Dumneavoastră, cititorii mei, aș vrea să-l mai las pe el, în Săptămâna Patimilor din acest an, să mai spună un cuvânt de rămas-bun, așa cum ni-l redă o înregistrare transcrisă aici de fiica sa adoptivă. Iată-l
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]