6,587 matches
-
una dintre cele mai bune și perfecte părți pe care le-a compus vreodată Bach" - EMI Compact Disc, CD-CFP 4571. Probabil prima tentativă a lui Bach de a compune un concert pentru clavecin, aceasta este o transcripție a Concertului pentru vioară în La minor, BWV 1041. Se pare că Bach a fost nemulțumit de această lucrare, motivul cel mai probabil fiind faptul că nu a modificat prea mult părțile ripieno și, prin urmare, clavecinul era prea mult acoperit de ansamblul instrumental
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
fost extinsă pentru patru voci. Clavecinul este atât instrument melodic cât și instrument ripieno: în concertino este un instrument obbligato iar în părțile ripieno are bas cifrat și interpretează continuo. Acest concert utilizează ansamblul cameral popular de la vremea respectivă (flaut, vioară și clavecin). Se crede că a fost compus în 1719 pentru a inaugura noul clavecin realizat de Michael Mietke și pe care Bach l-a adus de la Berlin la curtea din Köthen. Se crede că Bach l-a compus și
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
la clavecin de la premieră. Deși partitura existentă este sub forma unui concert pentru clavecin și coarde, cercetătorii sunt de părere că este o transcripție a unui concert dublu în Re minor pierdut; există un aranjament al acestui concert pentru două viori sau pentru vioară și oboi încadrat BWV 1060R. Modalitatea subtilă și maestoasă în care cele două instrumente melodice se îmbină cu orchestra face ca aceasta să fie una dintre cele mai mature lucrări ale lui Bach din perioada Köthen. Dintre
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
premieră. Deși partitura existentă este sub forma unui concert pentru clavecin și coarde, cercetătorii sunt de părere că este o transcripție a unui concert dublu în Re minor pierdut; există un aranjament al acestui concert pentru două viori sau pentru vioară și oboi încadrat BWV 1060R. Modalitatea subtilă și maestoasă în care cele două instrumente melodice se îmbină cu orchestra face ca aceasta să fie una dintre cele mai mature lucrări ale lui Bach din perioada Köthen. Dintre toate concertele pentru
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
realizată de Bach. Orchestra de coarde nu îndeplinește un rol independent și apare doar pentru a îmbogăți cadențele; în partea a doua este absentă. Clavecinele sunt într-un dialog unul cu celălalt în această lucrare. Celebrul Dublu concert pentru două viori în Re minor, BWV 1043, este baza transcripției. A fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota "mi" să fie interpretată prin "re". Este posibil ca fiii lui Bach să fi fost implicați în compunerea acestei
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
săi, C.P.E. Bach și W.F. Bach, oportunitatea să exerseze în orice fel de interpretare". Se crede că a fost compus cel mai târziu în 1733. Probabil acest concert a fost bazat pe un concert în Re minor pentru trei viori. Un aranjament reconstruit al acestei lucrări este clasificat drept BWV 1064R. În ambele forme acest concert este ușor similar cu concertele pentru două viori/clavecine, BWV 1043/1061. Bach a realizat mai multe transcripții ale concertelor pentru vioară ale lui
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
în 1733. Probabil acest concert a fost bazat pe un concert în Re minor pentru trei viori. Un aranjament reconstruit al acestei lucrări este clasificat drept BWV 1064R. În ambele forme acest concert este ușor similar cu concertele pentru două viori/clavecine, BWV 1043/1061. Bach a realizat mai multe transcripții ale concertelor pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi, în special din setul Opus 3 "L'estro Armonico"; le-a adaptat pentru clavecin solo și pentru orgă solo iar pentru concertul
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
pentru trei viori. Un aranjament reconstruit al acestei lucrări este clasificat drept BWV 1064R. În ambele forme acest concert este ușor similar cu concertele pentru două viori/clavecine, BWV 1043/1061. Bach a realizat mai multe transcripții ale concertelor pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi, în special din setul Opus 3 "L'estro Armonico"; le-a adaptat pentru clavecin solo și pentru orgă solo iar pentru concertul pentru patru viori în Si minor, Op. 3, Nr. 10, RV 580 a decis
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
1043/1061. Bach a realizat mai multe transcripții ale concertelor pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi, în special din setul Opus 3 "L'estro Armonico"; le-a adaptat pentru clavecin solo și pentru orgă solo iar pentru concertul pentru patru viori în Si minor, Op. 3, Nr. 10, RV 580 a decis să facă o adaptare unică pentru patru clavecine și orchestră. Prin urmare, acesta este singurul concert pentru clavecin al lui Bach care nu este o adaptare a unui material
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
unul din primii compozitori care au aplicat principiile cântecului monodic în muzica instrumentală, adică o melodie domină funcțiile secundare de acompaniament. Sonatele sale, printre primele din literatura muzicală, au contribuit la dezvoltarea tehnicii idiomatice și de virtuozitate ale cântării la vioară. Ele s-au situat la mijlocul drumului între structura omogenă a canțonelor instrumentale de la finele Renașterii și trio-sonatele epocii baroce. Sonatele reprezintă în parte serii de variațiuni având grade crescânde de dificultate, iar, pe de altă parte, se bazează pe teme
Salamone Rossi () [Corola-website/Science/331514_a_332843]
-
de la grădiniță, care i-a recomandat mamei să exploateze „firicelul” de ureche muzicală, ce s-a dezvoltat încă din primii ani de viață. La vârsta de 7 ani a început să studieze canto și teorie muzicală, simultan cu lecțiile de vioară și pian. Primul contact cu scenă l-a avut la grădiniță, când a participat la emisiunea-concurs „Tip Top MiniTop”. În adolescență, lucrurile au luat amploare și a început să participe la festivalurile naționale și internaționale de muzică, fiind considerată de
Cristina Vasiu () [Corola-website/Science/336955_a_338284]
-
(n. 19 decembrie 1882 - d. 16 iunie 1947) a fost un violonist polonez de origine evreiască. A fost cunoscut pentru interpretările sale personale și individualiste și a fost lăudat pentru culoarea tonului, expresivitate și flexibilitate. Vioara "Gibson ex-Huberman Stradivarius" care îi poartă numele a fost furată de două ori și recuperată doar o dată în perioada în care s-a aflat în posesia acestui instrument. Huberman s-a născut în Częstochowa, Polonia. În tinerețe a fost elevul
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
în vârstă de șase ani, a asistat la unul din concertele lui Huberman. Părinții lui Rubinstein l-au invitat pe Huberman la ei acasă iar cei doi vor lega o prietenie de o viață. În 1896 a interpretat concertul pentru vioară a lui Johannes Brahms în prezența compozitorului, care a fost uimit de calitatea interpretării sale. S-a căsătorit cu actrița germană Elza Galafrés (descrisă și ca balerină și cântăreață). Au avut un copil, Johannes, dar căsătoria nu a durat mult
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
valorile lor esențiale. În 1936 Huberman a fondat Orchestra Filarmonicii Palestiniene care a susținut primul concert pe 26 decembrie sub bagheta lui Arturo Toscanini. La întemeierea statului Israel în 1948 orchestra a fost redenumită Orchestra Filarmonicii Israeliene. Înainte de 1936 principala vioară de concert a lui Huberman a fost o vioară "Gibson" Stradivarius din 1713, denumită astfel după unul din posesorii ei precedenți, violonistul englez George Alfred Gibson. În 1919 a fost furată din camera de hotel a lui Huberman din Viena
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
Filarmonicii Palestiniene care a susținut primul concert pe 26 decembrie sub bagheta lui Arturo Toscanini. La întemeierea statului Israel în 1948 orchestra a fost redenumită Orchestra Filarmonicii Israeliene. Înainte de 1936 principala vioară de concert a lui Huberman a fost o vioară "Gibson" Stradivarius din 1713, denumită astfel după unul din posesorii ei precedenți, violonistul englez George Alfred Gibson. În 1919 a fost furată din camera de hotel a lui Huberman din Viena dar a fost recuperată și returnată de poliție după
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
hotel a lui Huberman din Viena dar a fost recuperată și returnată de poliție după trei zile. A doua oară a fost furată în New York City. Pe 28 februarie 1936, în timp ce susținea un concert la Carnegie Hall, Huberman a schimbat vioara Stradivarius "Gibson" cu noua sa vioară Guarnerius, lăsănd vioara Stradivarius în vestiar în timpul pauzei. Aceasta a fost furată de muzicianul de club Julian Altman care a păstrat-o aproape o jumătate de secol. Compania de asigurări a lui Huberman, Lloyd
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
dar a fost recuperată și returnată de poliție după trei zile. A doua oară a fost furată în New York City. Pe 28 februarie 1936, în timp ce susținea un concert la Carnegie Hall, Huberman a schimbat vioara Stradivarius "Gibson" cu noua sa vioară Guarnerius, lăsănd vioara Stradivarius în vestiar în timpul pauzei. Aceasta a fost furată de muzicianul de club Julian Altman care a păstrat-o aproape o jumătate de secol. Compania de asigurări a lui Huberman, Lloyd's of London, l-au despăgubit
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
recuperată și returnată de poliție după trei zile. A doua oară a fost furată în New York City. Pe 28 februarie 1936, în timp ce susținea un concert la Carnegie Hall, Huberman a schimbat vioara Stradivarius "Gibson" cu noua sa vioară Guarnerius, lăsănd vioara Stradivarius în vestiar în timpul pauzei. Aceasta a fost furată de muzicianul de club Julian Altman care a păstrat-o aproape o jumătate de secol. Compania de asigurări a lui Huberman, Lloyd's of London, l-au despăgubit cu 36.000
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
a păstrat-o aproape o jumătate de secol. Compania de asigurări a lui Huberman, Lloyd's of London, l-au despăgubit cu 36.000 $ în 1936. Altman va deveni violonist în Orchestra Simfonică Națională din Washington D.C., interpretând practic cu vioara Stradivarius furată timp de mulți ani. În 1985 Altman, aflat pe patul de moarte, a recunoscut soției sale, Marcelle Hall, că el a furat vioara. Doi ani mai târziu ea a returnat vioara companiei Lloyd's și a primit recompensa
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
1936. Altman va deveni violonist în Orchestra Simfonică Națională din Washington D.C., interpretând practic cu vioara Stradivarius furată timp de mulți ani. În 1985 Altman, aflat pe patul de moarte, a recunoscut soției sale, Marcelle Hall, că el a furat vioara. Doi ani mai târziu ea a returnat vioara companiei Lloyd's și a primit recompensa de 263.000 $. Instrumentul a fost restaurat timp de nouă luni în Londra iar în 1988 Lloyd's a vândut-o cu 1,2 milioane
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
Națională din Washington D.C., interpretând practic cu vioara Stradivarius furată timp de mulți ani. În 1985 Altman, aflat pe patul de moarte, a recunoscut soției sale, Marcelle Hall, că el a furat vioara. Doi ani mai târziu ea a returnat vioara companiei Lloyd's și a primit recompensa de 263.000 $. Instrumentul a fost restaurat timp de nouă luni în Londra iar în 1988 Lloyd's a vândut-o cu 1,2 milioane $ violonistului englez Norbert Brainin. În octombrie 2001 violonistul
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
Șapte comunități), sub protectoratul familiei Esterházy. A fost văr primar al Fanny Wittgenstein, mama lui Karl Wittgenstein și bunica filozofului Ludwig Wittgenstein și al pianistului Paul Wittgenstein. În 1833 familia sa s-a mutat în Pesta unde Joachim a studiat vioara sub îndrumarea lui Stanisław Serwaczyński, maestrul de concert al operei din Pesta. În 1839 Joachim și-a continuat studiile la Conservatorul din Viena (puțin sub îndrumarea lui Miska Hauser, Georg Hellmesberger, Sr și în cele din urmă - și cel mai
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
studia în Leipzig, unde a devenit protejatul lui Felix Mendelssohn. În interpretarea sa de debut cu Leipzig Gewandhaus a interpretat "Fantezia Ottelo" a lui Heinrich Wilhelm Ernst. Interpretarea lui Joachim în 1844 (la vârsta de 12 ani) a Concertului pentru vioară a lui Ludwig van Beethoven la Londra (sub bagheta lui Mendelssohn) a fost un triumf și a ajutat la intrarea lucării în repertoriul standard. Joachim a rămas un favorit al publicului englez până la sfârșitul vieții sale. După moartea lui Mendelssohn
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
Brahms, inclusiv soții Joachim, Clara Schumann și Max Bruch. În 1869 a fost fondat cvartetul de coarde Joachim, care a devenit în curând unul dintre cele mai bune cvartete de coarde din Europa. Ceilalți membri din cvartet erau Karel Halíř (vioara a doua), Emanuel Wirth (violă) și Robert Hausmann (violoncel). În 1884 Joseph Joachim și soția sa s-au despărțit după ce el a devenit convins că ea are o relație cu publicistul Fritz Simrock. Brahms, convins că suspiciunile lui Joseph erau
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
Concertul dublu în La minor, Op. 102, ca o ofertă de pace pentru prietenul său vechi. Lucrarea a fost co-dedicată primilor interpreți, Joseph Joaquim și Robert Haussmann. În 16 aprilie 1889, în Anglia, lui Joachim i s-a oferit o vioară Stradivarius și un arcuș Tourte. La sfârșitul anului 1895 atât Brahms cât și Joachim au fost prezenți la inaugurarea Tonhalle din Zurich, Elveția; Brahms a dirijat iar Joachim a fost dirijor asistent. Dar în aprilie, doi ani mai târziu, Joachim
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]