65,481 matches
-
care fusese închisă la Alternburg; au ajuns în Cluj în august 1945, sperând să-și găsească părinții, care nu s-au mai întors. Nu a fost nicio „întoarcere acasă” Pentru niciun supraviețuitor și nicio supraviețuitoare nu a fost o „întoarcere acasă”, pentru că nu mai există „acasă”. Cei mai mulți membri ai familiilor lor fuseseră uciși în lagăre, locuințele lor fuseseră între timp ocupate de alte persoane. În multe țări, s-au format asociații și comitete de suport reciproc ale supraviețuitorilor, care se ocupau
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
au ajuns în Cluj în august 1945, sperând să-și găsească părinții, care nu s-au mai întors. Nu a fost nicio „întoarcere acasă” Pentru niciun supraviețuitor și nicio supraviețuitoare nu a fost o „întoarcere acasă”, pentru că nu mai există „acasă”. Cei mai mulți membri ai familiilor lor fuseseră uciși în lagăre, locuințele lor fuseseră între timp ocupate de alte persoane. În multe țări, s-au format asociații și comitete de suport reciproc ale supraviețuitorilor, care se ocupau de asigurarea găzduirii, asistenței medicale
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
din cauza cerințelor Germaniei Naziste, are loc o nouă grevă în Valea Jiului, la Petrila, greva la care se răspunde din nou cu focuri de armă și arestări: „I-o arestat pe toți care-or vorbit! Lodar Maria, femeie, Gaia Baci, de acasă, Mănăilă Pentru, Mănăilă Gheorghe, Pop, Coja. Pe toți i-o arestat și au făcut lagăr la Târgu-Jiu!”[12] Al doilea război mondial - lagărele de muncă pentru prizonieri politici.</b> Lagărele de muncă au fost înființate încă de la începutul războiului (probabil
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
apartamentul și aș continua să locuiesc acolo, plătind chirie. Mai ales că apartamentul este în continuare gol! Cel mai dureros pentru mine este că mă aflu la căminul de bătrâni, când aș fi putut să-mi aranjez lucrurile la mine acasă. Cu toate că sunt ajutată aici, cu medicamente și îmbrăcăminte, aș fi dorit să stau în casa mea. Aici îngrijesc de animăluțe, hrănesc câinii și pisicile din curtea căminului. Tatăl meu a fost un om foarte activ, a fost ilegalist. De-asta
Nu e normal să stea casele goale și oamenii în stradă! () [Corola-website/Science/295892_a_297221]
-
discurs. Ce se mai păstrează dintr-un copil, în momentul în care trăiește în aceeași încăpere cu cei mari, privat de orice intimitate? Ce e în spatele discursului învățat/încasat de la părinți? În spatele responsabilităților de adult pe care le are fiecare acasă, mai există ceva? Da. Cum ajungi la acel ceva? Încercăm să pătrundem, prin discuții, scrieri și exerciții, dincolo de masca unei maturități impuse de context. Ce e bine, uman și reconfortant e că și ei încearcă, negreșit, să ajungă la noi
„ĂȘTIA NE PUN SĂ FACEM CEVA...#034; - sau „SĂ JUCĂM EVACUAREA, DAR POATE CĂ SCENETA NOASTRĂ SĂ FIE CU FINAL FERICIT!...#034; () [Corola-website/Science/295897_a_297226]
-
care ne-au ajutat să ne cunoaștem și să ne recunoaștem. Ani mai târziu, la sfârșitul călătoriei în teritoriile americane, Humboldt s-a întors în Europa. Aimé, don Amado, a ales să rămână pe pământurile astea pe care le considera acasă. Până la sfârșitul zilelor sale, don Amado a adunat și clasificat mii de plante ignorate, a salvat de la pierzanie ierburi medicinale din tradiția indigenă, a fondat farmacii verzi gratuite pentru toți, a arat, a semănat, a cosit, a crescut copii și
4 IULIE. CRUCEA SUDULUI. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295923_a_297252]
-
50. La un moment dat, nu mai știu exact, după un an sau șase luni s-a dus la primărie să o cumpere și a aflat că, de fapt, casa era în litigiu. Prin 2002, proprietarul a venit la noi acasă, s-a prezentat, a zis că el a câștigat și că vrea să vândă. Eu aveam 12 ani, nu prea înțelegeam ce se întâmplă, dar îmi era clar că n-o să mai putem locui acolo și-mi părea rău, că
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
număr de copii, metri pătrați, etc. Și apoi ne-am trezit pe 15 septembrie 2014 că suntem dați afară: ne-a venit o scrisoare în care scria că în termen de opt zile trebuie să părăsim locuințele. Eu nu eram acasă când s-a primit scrisoarea, mi-a zis mama seara când am ajuns „uite Nicoleta, ne dau afară”. „Eu singură, cu șase copii, mi-a fost foarte greu, veneau zi de zi la ușa mea să-mi strâng bagajele și
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
și într-o zi au venit cei de la Primărie și au zis că trebuie să plec din casă, pentru că nu am acte pe casă și nu-mi aparține. Eram doar eu cu copiii, soțul era la pușcărie, dacă era el acasă era cu totul altceva, că era bărbat și discuta altfel. Eu singură, cu șase copii, mi-a fost foarte greu, veneau zi de zi la ușa mea să-mi strâng bagajele și să plec, eu singură nu puteam să fac
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
rând. Cristina: Eu abia acum sunt în situația asta, încă nu am fost evacuată din casă, de fapt am fost evacuată cu prăvălia, în 2011, La Bomba. Dar era spațiu comercial, bagajele pe care le aveam acolo le puteam aduce acasă, aveam un acoperiș deasupra capului. Nu am fost în situația lui Cami, să ajung în stradă, știu că voi urma, dar încă nu am simțit ce a simțit ea, trebuie să fie o prostie să spui că simți același lucru
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
au dat afară, dintr-o dată, m-am trezit că sunt femeie activistă. Eu habar n-aveam ce rol are o femeie activistă. La noi în comunitate sunt unele fete care sunt obișnuite să se mărite, să facă copii, să stea acasă și să crească copiii. Viața mea este puțin diferită: eu sunt obișnuită să muncesc, chiar dacă am un soț și un copil, pe lângă să am și un job, să fac și altceva. Cred că și educația pe care am primit-o
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
felul de oferte banale, care nu erau valabile, numai ca să ne păcălească, să ne dea afară de acolo. Și eu le puneam copilul în brațe și le spuneam: „Vezi copilul ăsta? Pune mâna pe el, vezi cum arde? Tu ai copii acasă? Cum ar fi să fii în situația mea?”. Țipam, urlam, dar cel mai tare îmi era frică că în loc să înțeleagă prin ce trec, mi-ar putea lua copilul. M-am și consultat cu avocați, pentru că am tot trăit cu frica
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
oameni. Cineva a zis că dacă noi vom câștiga, o să câștige toți.” De ce vă e frică cel mai tare acum? Nicoleta: Sincer? Soțul meu nu a fost de acord să fiu eu femeie activistă. I-ar fi plăcut să stau acasă liniștită, să nu mă ocup eu de tot, să se ocupe altcineva, să nu reprezint eu comunitatea. El înțelege și apreciază ce fac, dar nu-mi spune. Și îi este greu să stea cu copilul, când eu sunt la primărie
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
oră! PROFA: Bine c-am ajuns să mă dea afară o femeie de serviciu! ANA: Eu nu vă dau afară, eu îmi fac treaba! Dumneavoastră puteți să tot predați! ELEVA 2: Ce să mai predea, frate, noi când mai plecăm acasă? PROFA: Ieși, dragă, afară! ANA: Ies când termin! PROFA: Îl chem pe bodu-guard să te scoată! Profa vine cu body-guard-ul. BODY-GUARD: Ce se-ntâmplă aici, Anuțo? ANA: Mă, Marinică, mă, eu vreau să mătur și dânsa că nu, că predă
ATELIER DE EDUCAȚIE PARTICIPATIVĂ ȘI TEATRU FORUM: STAI JOS! () [Corola-website/Science/295979_a_297308]
-
Am stat cu el, apoi am fost plecați din țară o perioadă. Când am cumpărat casa, am cumpărat-o pe numele lui, că noi nu eram în țară. Apoi ne-am întors și s-a născut fetița când am venit acasă înapoi. Am stat cu el și nu ne-am înțeles prea bine. Faptul a fost că nu a mai vrut să treacă casa pe numele nostru; de frică, de la unul-altul auzind că cine știe ce poate să se întâmple, că poate o să
Locuire, credit şi muncă precară () [Corola-website/Science/295993_a_297322]
-
dat n-au mai fost bani, nu ne-au mai dat banii la timp, ziceau „hai că mâine, hai că mâine”. Și efectiv nu mai aveam bani. Soția rămăsese fără serviciu (soția mea e casieră). Nu mai aveam bani deloc acasă și nu găseam nimic să fac... și am zis hai să încerc, pentru că efectiv nu mai aveam bani, nu mai aveam nici să mănânc. N-a fost ușor, că nu e ușor să te apuci așa să strângi de pe stradă
Locuire, credit şi muncă precară () [Corola-website/Science/295993_a_297322]
-
asta. Fiul a refuzat, a insistat că “mai bine să nu știi, n-o să-ți placă ce vei afla”; dar până la urmă, obligat, a tradus cântecul păsării. Tatăl s-a albit la față. Și l-a gonit pe fiu de acasă.
30 SEPTEMBRIE. ZIUA TRADUCĂTORILOR. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296014_a_297343]
-
ne-au alergat mai mulți golani, eu am reușit să alerg, am scăpat, dar cealaltă colegă nu, i-au spart și vasele de sânge, au violat-o, au dat-o la ziar, era desfigurată. A doua oară tot așa, veneam acasă seara cu o colegă, ne-au alergat unii, eu am alergat mai repede în față, pentru că eram o slăbănoagă și am intrat într-o scară de bloc, am sunat la uși pe la etajul patru și m-au ajutat oamenii. Eram
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
repede în față, pentru că eram o slăbănoagă și am intrat într-o scară de bloc, am sunat la uși pe la etajul patru și m-au ajutat oamenii. Eram mai speriată decât prima dată, și când am ajuns era și tata acasă și a auzit toată discuția. Așa a luat decizia să ne mutăm, a vrut ceva liniștit, pentru noi, pentru fete. Pe șaisprezece decembrie ne-am mutat în Adjud, într-o casă pe care tata a cumpărat-o la recomadarea unui
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
nu știau engleză și am sărit eu să ajut, la cafele, la sucuri, „ce mai doriți, cu ce să vă mai servesc”. M-a ajutat mult șeful meu, mi-a cumpărat haine, că i-am zis că am fugit de acasă și că tot ce-i pe mine e tot șifonierul. M-au dus la Prisma la cumpărături, m-au îmbrăcat din cap până în picioare și până la urmă m-am ocupat de delegație în seara aia. În primele trei zile făceam
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
din birou și să lucrez la alte etaje, iar el de la un punct încolo a început să-mi scrie bilețele, îmi scria „te iubesc” pe pachetul de țigări. Opt luni am vorbit cu Marian, venea și la Roșu la noi acasă, până într-o zi când am fost la doctor și am aflat că sunt însărcinată. Până la urmă au apărut tot mai multe probleme cu șefii și cu colegii de la Marriott, aveam o colegă care devenise iubita șefului și mă săpa
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
o ajutasem să se angajeze, așa că într-o seară am folosit o mașină, am luat tot ce aveam în apartament și m-am dus la mama, la curte. Le-am zis părinților că plecăm și ne-am întors la Adjud, acasă. Și Marian m-a găsit, a venit după mine, țin minte că era o zi atât de ploioasă, era clar că nu va veni nimeni în vizită. Am stat câteva zile la ai mei, după care m-am mutat cu
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
o noapte eram plină de sânge, am bătut la ei la ușă, dar nu a răspuns nimeni, dormeam în case diferite, și am așteptat să se crape de ziuă, dimineață le-am zis că am pierdut sânge și că plec acasă la ai mei. Am vorbit și cu Marian, care a zis să mergem la doctor, la Policlinică la Titan. Acolo mi-au zis că nu pot să duc sarcina, dar eu nu am vrut să dau crezare. Am plecat la
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
o iubea pe fată, ziceai că e copilul lor. Și Marian începuse să o ia razna, că, vezi Doamne, am eu vreo relație cu băieții ăștia. Era foarte supărat că mă înțelegeam cu băieții ăștia, cu toate că reușeam să fac, de acasă, mai mulți bani decât aducea el. Și a zis să ne mutăm unde i-a zis fratele lui mai mare, adică la piață la Cățelu. Așa că după un an și ceva, ne-am mutat din nou, că a vrut fratele
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
nou, că a vrut fratele lui. Marian a păstrat tot timpul relația foarte bună cu ai lui, cu toate că nu-l învățau de bine. Chiar începuseră să-i spună că îmi bat joc de el, că el muncește și eu stau acasă. La curte la Cățelu a fost groaznic, nu aveam apă curentă, trebuia să dai la pompă, îngheța, pe timpul iernii, trebuia să faci focul, eu aveam tot timpul nevoie de apă, că spălam tot timpul la mână. Era foarte mult chiria
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]