63,813 matches
-
de Literatură Engleză, precum și pe cele de Artă și de Franceză. A absolvit în 1964 și s-a mutat la Universitatea California din Berkley, unde și-a luat licența în Literatură Comparată (cu specializare în literatura medievală). Tot aici a descoperit opera lui Tolkien și fandomul SF. În luna mai a anului 1966, pune bazele mișcării "Society for Creative Anachronism" alături de alți colegi, printre care se numără și Jon DeCles, cu care avea să se căsătorească în 1968. Tot în 1968
Diana L. Paxson () [Corola-website/Science/328833_a_330162]
-
veche a bisericii posedă ca principale elemente de identificare, un ancadrament de piatră care marchează intrarea de pe latura vestică a navei, o fereastră circulară de trafor și tabloul votiv. În anul 2001 în urma unui sondaj arheologic de salvare, au fost descoperite mormintele ctitorilor. Lespedea de mormânt a lui Petru cu dimensiunile de 2,15×0,88×0,26 m, era întreagă, iar cea a Zamfirei cu dimensiunile 1,80×0,86×0,22 m, prezenta fisuri. Ulterior mormintele au fost astupate
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul statuar fusese cunoscut în descrierile antice dar se credea pierdut. A fost descoperit la data de 14 ianuarie 1506 într-o podgorie apropiată de bazilica Santa Maria Maggiore din Roma , teren al cărui proprietar era Felice de Fredis și care se găsea pe colina romană Esquiliae. Pe acest teren fuseseră clădite Domus Aurea
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
descrisă de autorul roman Plinius cel Bătrân în lucrarea sa enciclopedică "Naturalis Historia". Plinius cel Bătrân a scris unele comentarii pline de laudă despre opera pe care o văzuse în palatul împăratului Titus, în jurul anului 70 e.n.: Când a fost descoperită, grupului statuar îi lipseau unele părți componente precum: brațele drepte ale lui Laocoon și a unuia dintre fiii săi, mâna dreaptă a celuilalt fiu și părți ale șerpilor marini. De starea sculpturii la data la care a fost descoperită se
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
fost descoperită, grupului statuar îi lipseau unele părți componente precum: brațele drepte ale lui Laocoon și a unuia dintre fiii săi, mâna dreaptă a celuilalt fiu și părți ale șerpilor marini. De starea sculpturii la data la care a fost descoperită se păstrează copii gravate de către Giovanni Antonio da Brescia, unul care este păstrat acum în Düsseldorf, Germania. După ce s-a hotărât restaurarea grupului statuar au existat controverse despre cum ar trebui să se refacă brațul lui Laocoon, Michelangelo a propus
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
î.e.n., sau mai concret, copia unei statui din bronz de la Altarul lui Zeus din Pergamon de la jumătatea secolului II î.e.n. Datarea în secolul II nu poate fi susținută după descoperirea ce a avut loc în anul 1957. Atunci s-au descoperit diferite fragmente ale altor cinci grupuri statuare într-o peșteră, numită "Grota lui Tiberius", în municipiu Sperlonga din regiunea italiană Lazio. Grupurile reprezintă teme homerice și au fost duse în peșteră de către cetățeni romani înstăriți pentru a evita distrugerea lor
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Michel, și publicate în continuare la editura lui Hetzel sub numele tatălui său. Alte manuscrise au fost abandonate de autor la solicitarea lui Hetzel-tatăl și rescrise sub o nouă formă, devenind romane din seria Călătoriilor extraordinare. Manuscrisele originale au fost descoperite un secol mai târziu și publicate în forma în care se aflau. Lor li se adaugă câteva opere finalizate, dar rămase ascunse până la descoperirea lor, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Acest roman neterminat conține trei capitole
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
avocat Jules Deguay, fiu al unui rentier nantez, care o salvează din catastrofă pe Anna Deltour, fiica unui burghez grotesc. Suspectând că nu a fost vorba despre un accident, Jules și prietenul său, Michel Randeau, pornesc o anchetă. În timpul ei descoperă personaje ciudate: Abraxa, o vrăjitoare oribilă și iubitul ei damnat, Mordhomme, care au luat sub control un preot hirotonit, Pierre Hervé, provenit dintr-o familie de țărani săraci. Printre personajele care apar în acest roman neterminat se numără: Este un
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
lui Formont are la bază răpirea logodnicei sale, Marie, de către un anume Corsetti, care o ține prizonieră în subteranele Romei. Femeia își pierde mințile și, înaintea ultimului asalt francez, Corsetti o înjunghie și fuge, încercând să arunce în aer celula. Descoperindu-și iubita moartă, Formont își pierde cunoștința. La sosirea lor, cei doi prieteni nu mai găsesc decât două cadavre. Printre personajeșe operei se numără: Pentru scrierea acestei nuvele, Verne s-a inspirat dintr-un jurnal de călătorie publicat în 1854
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
murit în bătălia de la Villa Pamphili, în timpul unui asediu. Tatăl ei a obligat-o să se căsătorească cu vărul ei. Deși a acceptat, ea a încercat ulterior să recupereze inelul pe care-l purta pe deget logodnicul ei. Astfel, a descoperit că fostul ei logodnic fusese asasinat chiar de actualul ei soț. Verne a urmat într-o oarecare măsură linia articolului, dar a schimbat rolurile. Faptul că articolul a apărut în 1854 a permis identificarea redactării nuvelei în jurul aceluiași an. Nuvela
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în 1862, dar acesta l-a refuzat, așa încât Verne l-a pus deoparte, folosindu-l doar pentru se inspira în descrierile făcute Scoției în romanele "Indiile negre" și "Raza verde". Textul a fost descoperit un secol mai târziu în arhivele orașului Nantes, fiind publicat pentru prima oară în 1989. Romanul a fost scris în 1863, dar Hetzel a refuzat publicarea lui, considerând că pesimismul cărții ar avea repercusiuni negative asupra carierei înfloritoare a autorului
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
avea repercusiuni negative asupra carierei înfloritoare a autorului. El i-a sugerat scriitorului să mai aștepte 20 de ani înainte să o publice, dar acesta a închis cartea într-un seif și a uitat-o acolo. Manuscrisul avea să fie descoperit abia în 1989 de un strănepot al lui Jules Verne, fiind publicat pentru prima oară în 1994 la editura Hachette. În acest roman Jules Verne face unele dintre cele mai avangardiste previziuni ale sale, printre care se numără Distrugerea Reciprocă
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
de — neavând cap, care este spart și desprins. El poartă o inscripție care îl datează în timpul domniei lui Amenhotep al III-lea (1386-1349 î.e.n.). Capul spart al unui alt sfinx, de această dată din granit roz, a fost în schimb descoperit într-o casă: el putea aparține unei alte statui plasată în preajma mausoleului. În fine, un alt cap de sfinx descoperit în 1908 la Salona ar putea proveni dintr-o statuie plasată la început la Split. Camera circulară a Mausoleului are
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
III-lea (1386-1349 î.e.n.). Capul spart al unui alt sfinx, de această dată din granit roz, a fost în schimb descoperit într-o casă: el putea aparține unei alte statui plasată în preajma mausoleului. În fine, un alt cap de sfinx descoperit în 1908 la Salona ar putea proveni dintr-o statuie plasată la început la Split. Camera circulară a Mausoleului are un diametru de și o înălțime maximă de , în centru. La nivelul solului, muchiile sunt ocupate alternativ de patru nișe
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
către Peristil și către subsolurile apartamentelor. Spațiul îngust situat între cele două temenosuri spre nord și apartamentele private spre sud este ocupat de două mici ansambluri termale, fiecare cu propria palestră și cu acareturile proprii. Cele două băi au fost descoperite abia cu ocazia săpăturilor contemporane și au rămas multă vreme puțin cunoscute. Au fost identificate mai multe piese provenite din hipocaust, ca și un "praefurnium" pentru băile din vest. Alimentarea cu apă a acestor terme și a ansamblului palatului se
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
codul de clasificare . Casa a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în centrul orașului, pe locul unde în trecut se afla un cimitir. În anul 1951 o echipă de arheologi din București a efectuat săpături în această zonă, descoperind mai multe morminte datate în baza materialului monetar în secolul al XVI-lea. Tot atunci s-a descoperit că pe locul casei ar fi fost altarul unei biserici ortodoxe numită „A fetelor” și care a fost demolată în anul 1777
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
unde în trecut se afla un cimitir. În anul 1951 o echipă de arheologi din București a efectuat săpături în această zonă, descoperind mai multe morminte datate în baza materialului monetar în secolul al XVI-lea. Tot atunci s-a descoperit că pe locul casei ar fi fost altarul unei biserici ortodoxe numită „A fetelor” și care a fost demolată în anul 1777 de către autoritățile austriece ale vremii pentru a folosi piatra la construirea cazarmelor militare. La data de 14 octombrie
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
profesor la „Școală de Mine”, s-au întors, secundați de peste o mie de persoane. La miezul nopții, trei bărci plutesc deja pe râu. Puțin înainte de a ajunge la "Lac des grands Gours (Marele lac permanent)", ei urca o rampă și descoperă o sală imensă, de 60 m pe 40 m, a cărei bolta se ridică la mai mult de 70 m deasupra unui mic bazin care ocupă partea superioară a cavernei (în circuitul turistic actual) pe care au botezat-o "salle
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
Fontaine pentru a studia amenajarea turistcă a avenei și a râului subteran. În 1898, Giraud parcurge înot, luminându-și drumul cu o simplă lumânare, o galerie de 150 m la nivelul Lacului aproape de punctul terminus actual pentru turiști. Armând Viré descoperă, la 200 m, o galerie afluența care îi poartă numele. Pe 14 aprilie 1899, abatele Edmond Albe și Armând Viré escaladează marea barieră și lărgesc cu ciocanul și cu dalta trecerea îngustă din vârf. Râul adânc își continuă cursul și
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
și de speologi locali sunt surprinși de viituri, dar reușesc să ajungă la "Bivuacul 5000" (situat la 5 km de intrare). În august 1962, are loc raidul Clubului de speologie din Paris. Trei echipe, numărând în total 27 de oameni, descoperă "Allées Cavalières ( Aleile cavalerești)" și regăsesc râul pierdut la "Déversoir". Acesta va fi botezat "Rivière de Lavaur - Râul lui Lavaur". Expediția a ajuns la "Siphon Terminal (Sifonul terminal)": 3,4 km de galerii descoperite. La care se mai adaugă cei
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
a cotei terminale din 1962, "Chaos Ascar (Haosul Ascar)", situat în amonte pe "Affluent de Joly (Afluentul râului Joly)". După aproape un kilometru ei se lovesc de un nou haos. În aprilie 1983, Jean-François Fabriol și Michel Durând reușesc să descopere un nou pasaj în acest haos, care va fi numit în continuare "Chaos Fabriol (Haosul Fabriol)". Dincolo de acesta se întinde "Boulevard Durând (Bulevardul Durând)" pe o distanță de 1400 m cu un mare depozit paleontologic și preistoric că surpriză: coarne
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
30 m câns a ajuns pe fundul bazinului de intrare. Începând din 1973, scafandrii și-au orientat eforturile de cercetare asupra tuturor sifoanelor din situl Padirac. În 1990, în avalul "rivière de Lavaur (râului Lavaur)" (punctul terminus din 1963) ei descoperă astfel peste 2 km de galerii cu 5 sifoane pe care le cercetează, ultimul la o adâncime de 35m. Echipele de cercetători sunt susținute de numeroși speologi auxiliari, încarcați cu mari cantități de materiale în expediții care depășesc frecvent o
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
directoarea hotelului) este pasionată de karate și în viața reală. Acest fapt Nikita Mihalkov utilizate în complot în cazul în care eroina a învățat mișcările mâinii pentru auto-a publicat cartea. În secvența în care trenul trece prin tunel, Konovalova descoperă că tovarășul ei de călătorie a dispărut din compartiment. Ea a decide să vadă dacă el se află pe hol și deschide ușa. Oglinda reflecta mâna operatorului pe ușă. În secvența în care Konovalova și Liapin se fotografiază împreună, în
Rubedeniile () [Corola-website/Science/328877_a_330206]
-
rezistență sporită la pătare și permite curățarea ușoară a pereților. În vara anului 2011 a fost reluată campania integrată de comunicare pe platforma de culoare, sub sloganul „Există o culoare potrivită pentru fiecare”, cu scopul de a invita consumatorii să descopere lumea culorilor savana.
Savana (marcă de vopseluri) () [Corola-website/Science/329372_a_330701]
-
pară la început dezordonată, însă, aceasta se termină într-o manieră ce omogenizează întreaga poveste, făcând astfel ca șirul întâmplărilor să aibă sens, și etalând multă coeziune. Însuși titlul ne evidențiază elementele și motivele principale ale romanului pe care le descoperim de-a lungul său. Cele două personaje ale romanului care provin din două generații de intelectuali din Sudan sunt Mustafa Sa‘eed și naratorul. Mustafa Said, considerat un geniu, a studiat în timpul colonizării în Anglia, și a devenit profesor la
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]