67,078 matches
-
aveau posibilitatea să lanseze atacuri asupra trupelor sovietice aflate dincolo de lacul Baikal. După acest insucces japonezii nu au mai încercat ofensive, limitându-se doar la activități de recunoaștere, întărindu-și în continuare trupele în zonă. Obiectivul lor acum era un atac puternic, concentrat.
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
Unitățile Gărzii își alegeau ofițerii printre care, în cartierele muncitorești, se numărau lideri radicali și socialiști. S-au luat măsuri de înființare a unui „Comitet Central” al Gărzii, cu republicani și socialiști, atât pentru a apăra Parisul de un posibil atac german, dar și pentru a apăra republica împotriva unei restaurații regaliste. Alegerea unei majorități monarhiste în noua Adunare Națională în februarie 1871 a făcut ca aceste temeri să pară plauzibile. Populația Parisului s-a pregătit de luptă în cazul în
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
și Franța ar fi anunțat că vor lupta pentru a păstra Cehoslovacia. Aceasta ar fi ajutat la formarea convingerii populației germane că Germania trebuia să înfrunte o apărare. Au fost trimiși agenți în Marea Britanie să îi spună lui Chamberlain despre atacul programat asupra Cehoslovaciei și despre intențiile de a-l îndepărta pe Hitler de la putere dacă aceasta se întâmplă. Britanicii nu au luat mesajul în serios. În septembrie, Chamberalin și Daladier au decis să nu amenințe cu un război pentru Cehoslovacia
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
de scăderea puterii pașilor locali și, mai ales, de acordarea, în urma tratatului de la Adrianopol, de autonomie și de teritorii Serbiei, liderii bosniaci au strâns o armată și l-au proclamat pe Gradaščević vizir al Bosniei. Marele vizir a condus două atacuri nereușite împotriva rebelilor, care și-au întărit poziția în Bosnia și în Herțegovina. În primăvara lui 1831, însă, un nou atac otoman s-a sfârșit prin ocuparea Bosniei și fuga lui Gradaščević în Austria. La sfârșitul anilor 1820, sultanul Mahmud
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
bosniaci au strâns o armată și l-au proclamat pe Gradaščević vizir al Bosniei. Marele vizir a condus două atacuri nereușite împotriva rebelilor, care și-au întărit poziția în Bosnia și în Herțegovina. În primăvara lui 1831, însă, un nou atac otoman s-a sfârșit prin ocuparea Bosniei și fuga lui Gradaščević în Austria. La sfârșitul anilor 1820, sultanul Mahmud al II-lea a reintrodus mai multe reforme prin care a lărgit armata centrală imperială ("nizam"), a introdus noi taxe și
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
mișcării pentru autonomie. În această perioadă de respiro în conflictul cu Poarta, s-a acordat atenție mișcării de opoziție din Herțegovina. S-a lansat o scurtă campanie împotriva acestei regiuni din trei direcții diferite: Namik-pașa deja abandonase orașul Stolac, așa încât atacul a fost amânat. Atacul de la Gacko a eșuat, întrucât armata din Posavina și Podrinje de sud au fost învinse de Čengić. În octombrie, însă, o armată trimisă de Gradaščević, în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
această perioadă de respiro în conflictul cu Poarta, s-a acordat atenție mișcării de opoziție din Herțegovina. S-a lansat o scurtă campanie împotriva acestei regiuni din trei direcții diferite: Namik-pașa deja abandonase orașul Stolac, așa încât atacul a fost amânat. Atacul de la Gacko a eșuat, întrucât armata din Posavina și Podrinje de sud au fost învinse de Čengić. În octombrie, însă, o armată trimisă de Gradaščević, în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
a învins trupele imperiale, dar a trebuit să se retragă din cauza iernii grele. În Bosnia, între timp, Gradaščević a hotărât să ducă o campanie în Herțegovina în ciuda vremii nefavorabile. Căpitanul din Livno, Ibrahim-beg Fidrus, a primit ordin să lanseze un atac final împotriva căpitanilor locali și să termie cu orice opoziție internă la mișcarea pentru autonomie. În acest scop, Fidrus a atacat mai întâi Ljubuški și pe căpitanul local Sulejman-beg. Fidrus l-a învins pe Sulejman-beg și a asigurat întreaga Herțegovină
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Sarajevo și Ilidža. După o luptă grea, se părea că Gradaščević iese învingător. Aproape de final, însă, soldații herțegovineni conduși de Ali-paša Rizvanbegović și Smail-aga Čengić au rupt liniile lui Gradaščević de pe flanc și au intrat în luptă. Copleșită de neașteptatul atac din spate, armata rebelă a fost obligată să se retragă în Sarajevo și s-a decis că o nouă rezistență ar fi inutilă. Gradaščević a fugit la Gradačac iar armata imperială a intrat la 5 iunie în oraș și s-
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
II", este desemnată să călătorească în Adâncurile Exteriorului, fiind capabilă să realizeze un zbor limitat în Zona Lentă, pentru a ajunge la Jefri și a investiga ce a luat nava din Laboratorul Superior. Releul și Bătrânul cad victimă unui dublu atac surpriză al Molimei. Releul este atacat de o armadă, în timp ce Molima îl provoacă pe Bătrân într-un mod personal. Bătrânul fură informații despre Molimă, dând impresia că i-a găsit punctul slab. Înaintea morții, Bătrânul descarcă în mintea lui Pham
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
într-un mod personal. Bătrânul fură informații despre Molimă, dând impresia că i-a găsit punctul slab. Înaintea morții, Bătrânul descarcă în mintea lui Pham cât de mult încape din el, oferindu-i instrucțiuni subconștiente pentru a activa Contramăsura. În timpul atacului, Pham și Ravna se află în compania lui Cochilie-albastră și Tulpină-verde, plante inteligente descendente ale unei vechi rase de negustori cunoscută sub numele de skrodcălăreți, care folosesc vehicule personale sofisticate ("skrode") pentru a-și crește mobilitatea și capcitățile cognitive (skrodcălăreților
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
formă de zvoniță cu trei arcade. După cum atestă o placă amplasată în peretele vestic al edificiului, în soclul din dreapta intrării, o reparație a fost efectuată și în iunie 1982. (""Ultima reparație iunie 1982"") În anul 1998 s-a constatat un atac masiv al ciupercii Merulius Lacrymans în interiorul bisericii. Partea din lemn era atacată sistematic de insecte xilofage, existând nu numai pericolul prăbușirii, dar și al contaminării mediului înconjurător. Această situație gravă a impus intervenția rapidă a specialiștilor pentru îndepărtarea pământului contaminat
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
din cauza sarcinii avansate. Louise Élisabeth aproape că și-a pierdut viața însă ducesa și-a revenit repede. La 26 martie 1713, la Versailles, Ducesa de Berry a născut un fiu, care a primit titlul de Duce de Alençon. După câteva atacuri severe și convulsii, copilul a murit la Versailles la 16 iunie. La 5 mai 1714, soțul ei a murit de răni provocate într-un accident de vânătoare. La 16 iunie 1714, la șapte săptămâni după moartea soțului ei, a născut
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
De-a lungul acestei întregi perioade, „Chestiunea Cretană” a fost un motiv major de fricțiune între Grecia independentă și Imperiul Otoman. În ianuarie 1897, violențele și dezordinile au crescut în intensitate și au dus la polarizarea populației. Au avut loc atacuri sângeroase împotriva populației creștine din Chania și Rethimno. Guvernul elen, aflat sub presiunea opiniei publice, a actorilor politici intransigenți sau naționaliști precum Ethniki Etairia și ținând seama de politica șovăielnică a marilor puteri, a decis să-și trimită vasele de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
în flăcări” , s-a grăbit să ajungă la Malaxa, lângă Chania, unde se formase un grup de aproximativ 2.000 de greci rebeli. Venizelos a devenit liderul acestui grup. El a propus unirea forțelor mai multor grupuri de insurgenți și atacul împotriva forțelor turce de la Akrotiri. Această acțiune ar fi permis obținerea controlului nu numai asupra regiunilor înalte din jurul Malxei, dar și a regiunilor de câmpie. Acțiunile lui Venizelos de la Akrotiri aveau să formeze miezul mitului viitor al politicianului. Au fost
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
nordul Tesaliei, în apropierea granițelor Greciei. La rândul ei, Grecia a întărit pozițiile armatei sale din regiune. Forțele neregulate elene, în principal membre ale "Ethniki Etairia" (susținători ai "Megali Idea"), au atacat fără ordin avanposturile turcilor . Ca răspuns la aceste atacuri, Imperiul Otoman a declarat război Greciei pe 17 aprilie. Războiul din 1897 a fost un dezastru pentru Grecia. Armata turcă era mai bine pregătită, în mare parte ca rezultat al reformelor inițiate de misiunea militară germană condusă de baronul von
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
iar, în 1911, studenții bulgari au fost invitați la Atena. Aceste evenimente au avut un ecou pozitiv în cele două capitale, iar, pe 30 mai 1912, Grecia și Bulgaria au semnat un tratat care prevedea sprijin mutual în cazul unui atac turcesc. Negocierile cu Serbia au fost încheiate și un tratat similar a fost semnat la începutul anului 1913. Muntenegru a fost cel cel care a deschis ostlitățile, declarând război Truciei pe 8 octombrie 1912. Pe 18 octombrie 1912, aliații balcanici
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
spre est. Venizelos a trimis o telegramă către Statul major cu textul „Salonique à tout prix! (Salonicul cu orice preț!)”. De asemenea, el a încercat să comunice cât mai des cu regele, pentru ca să-l împiedice pe principele moștenitor să îndrepte atacul armatei spre nord . Deși armata elenă a câștigat bătălia de la Giannitsa, la doar 40 km vest de Salonic, Constantin a ezitat timp de o săptămână să atace orașul. A izbucnit un conflict deschis între premier și prințul moștenitor. Venizelos dispunea
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
lui Venizelos. În timpul negocierilor, Venizelos a stabilit relații strânse cu delegația sârbă, pentru contracararea poziției agresive a bulgarilor. Pe 1 iunie 1913 a fost semnat un protocol militar sârbo-elen prin care țările semnatare își asigurau sprijin reciproc în cazul unui atac al bulgarilor. În ciuda alianțelor vecinilor săi, Bulgaria dorea să devină o putere hegemonică în Balcani și a pretins compensații teritoriale excesive. În același timp, Servia a cerut la rândul ei compensații teritoriale mai mari decât cele care fuseseră convenite cu
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
marilor divergențe existente între ei a devenit inevitabilă. Bulgaria era singură în fața alianței greco-sârbe. Pe 19 mai 1913, Grecia și Serbia au semnat la Salonic un tratat de alianță. Al doilea Război Balcanic a început pe 19 iunie cu un atac surpriză al bulgarilor împotriva pozițiilor sârbe și bulgare. Constantin, încoronat rege după asasinarea tatălui său în martie, a neutralizat forțele bulgare din Salonic și le-a împins spre pozițiile de plecare după o serie de atacuri încununate cu succes. Bulgarii
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
19 iunie cu un atac surpriză al bulgarilor împotriva pozițiilor sârbe și bulgare. Constantin, încoronat rege după asasinarea tatălui său în martie, a neutralizat forțele bulgare din Salonic și le-a împins spre pozițiile de plecare după o serie de atacuri încununate cu succes. Bulgarii au fost copleșiți de armatele elene și sârbe, în timp ce în nor, armata română a început marșul spre Sofia. Bulgarii s-au văzut obligați să ceară armistițiul. Venizelos s-a deplasat la cartierul general al armatei elene
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și-a dublat teritoriul prin încorporarea celei mai mari părți a Macedoniei, Epirului, dar și Creta și restul insulelor Mării Egee, deși în privința acestora au mai rămas o serie de probleme de rezolvat cu Imperiul Otoman Imediat după inzbucnirea războiului și atacul Austro-Ungariei împotriva Serbiei, în Grecia și Bulgaria au început discuții politice agitate în legătură cu intrarea acestor țări în conflict de partea uneia sau alteia dintre tabere. Grecia avea un tratat militar valabi cu Serbia, tratul care fusese activat în 1913, după
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Austro-Ungariei împotriva Serbiei, în Grecia și Bulgaria au început discuții politice agitate în legătură cu intrarea acestor țări în conflict de partea uneia sau alteia dintre tabere. Grecia avea un tratat militar valabi cu Serbia, tratul care fusese activat în 1913, după atacul bulgar care a deschis al doilea Război Balcanic. Acest tratat viza însă numai un eventual conflict balcanic, atât Venizelos cât și Constantin considerând pe bună dreptate că, în cazul războiului cu Austro-Ungaria, prevederile lui nu obliga Grecia să intre în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
fiind opoziția regelui, și-a prezentat demisia pe 21 februarie. Liberalii lui Venizelos au câștigat alegerile generale și au format din nou guvernul. Chiar dacă Venizelos a promis că țară să rămână neutră, el a afirmat după alegerile din 1915 că atacul Bulgariei împotriva Serbiei, cu care Grecia avea un tratat de alianță, îi obliga pe eleni să se alăture Aliaților Disputa dintre Venizelos și rege a culminat cu momentul în care monarhul a invocat prerogativa constituțională care îi permitea să demită
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
forțelor bulgaro-germane. După bătălia de la Skra-di-Legen, bulgarii au intrat în defensivă și au început retragerea spre teritoriul național. Pe 24 septembrie, guvernul bulgar a cerut încetarea luptelor. Armistițiul avea să fie semnat cinci zile mai târziu. Forțele aliate au continuat atacurile spre nord, încercând să învingă restul forțelor germane și austro-ungare care li se opuneau. Aliații au reușit ca, până în octombrie 1918, să elibereze întreaga Serbie, pregătindu-se să invadeze Ungaria. Ofensiva plănuită nu a mai avut loc deoarece guvernul de la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]