65,481 matches
-
Tironi), care locuia în casele lui Păluț Popa (lângă casa familiei Toiu), care era pe atunci profesor în Orăștie. Profesorul cunoscut în Orăștie, a aflat de intenția autorităților maghiare (acolo existând cazarma regimentului de infanterie) și atunci a venit repede acasă în Livadia ca să-și protejeze consăteni, el cunoscând bine ofițerii regimentului. A sosit înaintea armatei maghiare și a pus pe săteni în cunoștință cu ce intenționau autoritățile militare ungurești . Profesorul a sfătuit pe oamenii din comună să coacă multă pâine
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
armata ungurească au dat la fiecare soldat ,gradat și ofițer câte o pâine, o bucată de carne și o cană cu vin; armata a trecut în ordine fără să facă nici o stricăciune în comună. Căpitanul a fost găzduit la profesor acasă, unde și-a format un birou și prin curieri era informat ce se întâmpla în Baru, Petros, Crivadia și Merișor. Socrul spunea lui Turcu Petru (Ponoran) că în Petros au spânzurat mulți oameni. Într-o noapte, pe ascuns au venit
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și prin curieri era informat ce se întâmpla în Baru, Petros, Crivadia și Merișor. Socrul spunea lui Turcu Petru (Ponoran) că în Petros au spânzurat mulți oameni. Într-o noapte, pe ascuns au venit niște oameni din Petros la profesor acasă și l-au rugat să intervină la comandant deoarece oamenii din Petros erau în continuare spânzurați. Profesorul a intervenit la căpitan, care a trimis un curier cu o scrisoare și cu acei oameni la ofițerii din Petros și au încetat
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
toți bărbații din sat cu vârste cuprinse între 18-42 de ani ( excepție făcând cei inapți ). Bărbații încorporați au participat la evenimentele militare desfășurate de armata a-IV-a pe fronturile desfășurate pe teritorii din Albania, Italia și până în Polonia ( Galiția ). Populația rămasă acasă a fost nevoită să se retragă până la Ohaba de Sub Piatră ( în perioada august-octombrie 1916 ) din cauza apropierii frontului armatei române, care în primele săptămâni a înaintat până în Valea Jiului. Armatele austro-ungare și germane au respins ofensiva trupelor române până la limita Munților Carpați
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și rochie albă de mireasă. Odinioară, straiele pe care le purtau mirele și mireasa erau destinate unei unice folosințe, unei singure ocazii, cea a nunții, fiind special pregătite pentru acest eveniment. După oficierea serviciului religios, alaiul de nuntași se întorcea acasă, unde li se arunca înaintea mirilor cu apă, vin, grâu, după care nuntașii se așezau la masă. În timp ce la casa mirelui începeau pregătirile pentru aducerea miresei, la casa miresei avea loc “înhobotatul” acesteia. Urma apoi “deshobotatul” miresei. În cadrul ceremonialului specific
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
fie apărată viața și avutul norodului din satele bulgare. În acest război, comuna Cașin a pierdut doar un singur soldat, „Cimpoia Gh. Ion”, mort de holeră pe malul bulgăresc al Dunării. Toți ceilalți în număr de 47 s-au întors acasă la căminele lor. În anul 1914 a început unul din cele mai groaznice războaie, Primul Război Mondial, cuprinzând aproape toate statele lumii. Conflictul a început între Serbia și Imperiul Austro-Ungar, sub pretextul asasinării prințului moștenitor al tronului Austro-Ungar, de către un
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de a înfăptui și o a doua. Prima echipă se numește „Măgura Cașin” și joacă acum în anul 2012 în Divizia a IV -a. Patronul acestei echipe este Mihai Fudulache iar antrenorul este Costică Enea. Deocamdată echipa dispută meciurile de acasă pe stadionul „Mecon” din Onești, terenul din Cașin, numit „Tănase”, neîncadrându-se încă în standardele necesare respectivei divizii. De asemeni, în fiecare an la zilele comunei (de obicei pe la 15 August când este sărbătoarea „Sânta Maria Mare”), primăria organizează un
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumita finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel incat cele două fragmente de frază au o legătură sintactica defectuoasă. De exemplu, frază "Cine mă caută, nu sînt acasă" conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care "mă caută", dar continuă cu o propoziție principala care are deja subiectul subînțeles "eu". Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
Suncuius, iar în timpul liber lucrau în agricultură. În prezent zona cunoaște o puternică dezvoltare turistică, iar satul Beznea nu face excepție. În zona apar noi pensiuni și case de vacante, proprietari fiind atât fii ai satului Beznea care se întorc acasă, fie cetățeni străini (Anglia, Olanda). Monumentele istorice ce pot fi vizitate în Beznea sunt Biserică de lemn construită în anul 1723 și Monumentul eroilor. Tot în zona mai pot fi vizitate Biserică din Valea Neagră (1785) și Mănăstirea Sf. Ioan
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
în fața lui Zeus. Hector se intoarce în Troia și îi cere mamei sale, Hecuba, să aducă jertfe zeiței Atena, rugând-o să-l îmblânzească pe Diomedes. Hector pornește spre palatul fratelui său, Paris. Hector îl ceartă pe acesta că stă acasă în timp ce au loc asemenea lupte, iar acesta îi răspunde că atunci se pregătea de luptă. Apoi Hector pleaca la casa lui unde Andromaca, soția sa, și fiul său Astyanax îl roagă plângând să nu mai plece la luptă fiindcă se
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
luptei de libertate a lui Rákóczi. După aceasta, pentru o perioadă de peste un secol și Biharia s-a putut dezvolta nestingherit. Membrii gărzii naționale din Biharia au luptat vrednic și în timpul luptei de libertate din 1848/49, iar cei rămași acasă au ajutat revoluția prin donații: cereale, fân, cizme, cămăși pentru luptători. Comuna Biharia la începutul secolului XX a fost caracterizată printr-o viață economică în ascensiune, ceea ce a demarat construcții de proporții mari și a avut ca urmare și dezvoltarea
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
găsite în galeriile stăvechi. Bistrița-Bârgăului a făcut parte din cele 44 așezări grănicerești ale Imperiului Austro-ungar, din zona Năsăudului și Bistriței. Bărbații satelor au devenit grăniceri și făceau instrucție pentru serviciul de frontieră printr-o disciplină severă. Ei aveau pușcă acasă, ținută militară era alcătuită din hainele de acasa peste care purtau sumane din pănura neagră. De aceea soldații se numeau „cătanele negre”. În anul 1898 a fost finalizată construcția căii ferate pe distanță Bistrița - Bistrița-Bârgăului, care a facilitat transportul persoanelor
Bistrița Bârgăului, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300865_a_302194]
-
Nord. După ajungerea la pol, Nansen și Johansen se vor îndrepta spre cel mai apropiat uscat, insulele Franz Josef, recent descoperite și doar schematic cartografiate. Apoi, ei vor trece în Spitzbergen de unde vor găsi un vas care să-i ducă acasă. Echipajul a petrecut restul iernii lui 1894-1895 pregătind îmbrăcăminte și echipament pentru călătoria cu sania. S-au construit caiace, pentru a fi duse pe sanie până când vor fi necesare în vederea traversării de ape. Pregătirile au fost întrerupte la începutul lui
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Marea Kara, ca parte a unei delegații trimisă să cerceteze o posibilă rută comercială între Europa de Vest și interiorul Siberiei. Grupul a mers apoi cu vaporul în susul râului Ienisei până la Krasnoiarsk, și apoi a călătorit pe la Vladivostok, de unde s-a întors acasă. Viața și cultura popoarelor Rusiei a trezit în Nansen un interes și o simpatie pe care avea să le păstreze tot restul vieții. Imediat înainte de Primul Război Mondial, Nansen a plecat cu Helland-Hansen într-o croazieră oceanografică în apele Atlanticului
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
de obicei și că părea să obosească repede. La întoarcerea la Oslo, a stat în pat mai multe luni, lovit de gripă și apoi de , și a fost vizitat de regele Haakon al VII-lea. Nansen a murit de infarct, acasă, la 13 mai 1930. A primit nereligioase, înainte de a fi incinerat, cenușa sa fiind depusă apoi sub un copac din Polhøgda. Fiica lui Nansen, Liv, a consemnat că nu s-au ținut discursuri, ci a fost doar muzică: de Schubert
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
câmpurile de bătălie ale Europei au murit nenumărați leșeni, ori „Colo-n sus pe munte verde" care amintește de vremurile grele ale unor invazii, transmiteau și o fac și astăzi din tată în fiu, sentimentele de durere, ale celor rămași acasă și de blestem la adresa celor care le-au trimis feciorii și soții la război. Prima formație corală despre care există informații în comuna Leșu datează din 1913, când dirijorul acesteia era țăranul plugar Crăciun Băloi. Corul cânta atunci la unison
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
și îi puneau clăi. După ce terminau de secerat, fetele alegeau spicele cele mai frumoase și împleteau o cunună. Se alegea apoi, dintre secerătoare, o fată, cea mai frumoasă și mai vrednică, care trebuia să ducă cununa, pe cap, până la gazdă acasă. Ea era fie drăguța flăcăului gazdei, fie una dintre neamurile gazdei, fiind dinainte numită de gazdă să aducă cununa. Fata, întruchipând rodnicia câmpului și perpetuarea speciei umane, trebuia să fie curată ca o mireasă: „Cine duce cununa/ Curată-i ca
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
183 sași, 942 români și 47 unguri. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945, 224 de sași au fost deportați în Uniunea Sovietică în cadrul trimiterii la muncă forțată. Dintre aceștia, 55 au murit acolo, restul s-a întors acasă ori a emigrat direct în Germania. În perioada imediat următoare (anii '50-'60) autoritățile comuniste au adus în Sânpetru țărani din diverse zone ale țării. După emigrarea, în 1958 - 1970, a unui număr însemnat de sași în RFG, în localitate
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
taie și-l mănâncă; dacă se termină cu coada, îi taie coada și găina scapă.( Ileana Copil) Când vând sau dăruiesc animale sau păsări, ca să nu-și dea norocul, se taie din păr ori pene zicând: „Norocul mneu și rămâie acasă”. Cântatul coțofenei în apropierea casei e un semn rău și ea se alunga spunându-i-se: „Sărcăli-ț-ai de cap!”. Cucul, pasăre mult așteptată, le răspunde fetelor la întrebarea: „Cuculi, cuculi, câți ani mi-i da, până m-oi
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
hididuși” și un „băndaș” sau „dobaș”. In ultima vreme se folosește vioara cu goarnă. La petrecere participă toate vârstele. Ea are loc numai în zilele de sărbătoare și ține până noaptea târziu. Până nu de mult fetele trebuiau să sosească acasă până la aprinsul lămpii. Vârstnicii discută despre mersul lucrărilor de sezon, povestesc diverse întâmplări, admiră și comentează „dansul”, punând chiar la cale unele căsătorii. Tinerii care se plac joacă împreună, iar cei care știu juca bine se grupează jucând cât mai
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
familie, se zice că n-au noroc la copii. In acest caz al doilea copil, la primele semne de boală, va fi „vândut” formal unei alte femei cu copii. Mama copilului se înțelege cu femeia respectivă care vine la ea acasă și cere să-i vândă copilul. Se înțeleg asupra unui preț simbolic și copilul este dat în schimbul banilor, scos din casă de către femeia respectivă, care-i schimbă numele, apoi readus în casă de mamă. Numele copilului va rămâne cel stabilit
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
s-o împiedice. Deseori, însă, cei doi tineri pun la cale în taină „fuga” de la părinți. In această situație ei sunt ajutați, de obicei de rude sau de prieteni, care îi adăpostesc până când părinților le trece supărarea și îi cheamă acasă. Cu această ocazie fac un ospăț cu rudele și nașii, iar unii fac chiar nuntă care se reduce însă la o petrecere cu masă și muzică, iar tânăra mireasă nu se va mai îmbrăca mireasă. Rolul „grăitorului” la o asemenea
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
deoarece se strică căsniciile. Nu e bine dacă există mort în sat în ziua nunții. Când se duce mireasa de la casa părintească la casa mirelui, se alege alt drum decât cel obișnuit, ca mireasa să nu se mai știe întoarce acasă. Pentru cele ce se mărită departe de părinți se folosește expresia „La astă fată nu i-a mirosi rântașu mâne-sa”. Nu e bine să treacă nimeni printre mire și mireasă în ziua nunții, că-i desparte. Inainte de intrarea
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
bani sunt anunțați cu numele, specificându-se gradul de rudenie și mai ales „relațiile” de prietenie cu mirele sau mireasa. Se exagerează și sumele depuse, anunțându-se de exemplu în loc de 500 lei, 500 de mii de lei. După plecarea nuntașilor acasă, mirele se duce cu mireasa la viitoarea locuință și o trece pragul în brațe. Gestul semnifică luarea greutăților mai mari de pe umerii femeii pe cei ai bărbatului.(Gavril Toderaș și Maria Petruș). Despărțirea celor doi căsătoriți este considerată o rușine
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
momentul pornirii la groapă. Pâinea din cornul boilor semnifică norocul celui mort la holde, iar acesta nu trebuie să meargă cu el în groapă. Se dau de trei ori boii înapoi și înainte, ca să nu se mai poată mortul întoarce acasă. La groapă groparii primesc un vas și un colac de pomană. Când se ia sicriul din car, se dă bici boilor să fugă, pentru a nu rămâne cu „amorțelile” mortului în picioare. Sicriul este lăsat în groapă și după ce a
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]