64,222 matches
-
teorma lui Poincaré. Teorema lui Gramov este o teoremă complicată cu multe consecințe, dar revoluționară pentru geometria simplectică. Al doilea argument care confirmă ideea că geometria simplectică este geometria naturală a spațiului fazelor este ușurința cu care permite integrarea în teorie a problemelor de simetrie și a consecințelor lor. Prezența simetriei într-un sistem mecanic este consecința unei cantități care se conservă. Dacă un sistem este invariant la o translație, înseamnă că, pe direcția respectivă impulsul se conservă. Dacă un sistem
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
energiile de start există coordonatele formula 23 și numerele formula 24, astfel încât: Desigur, multe sisteme mecanice nu sunt integrabile, dar multe sunt aproape integrabile, deci, putem încerca să înțelegem modul în care se depărtează aceste sisteme de cele integrabile, acesta fiind obiectul teoriei perturbațiilor, care face referire la geometria simplectică în spațiul fazelor. De asemenea sunt necesare cunoștințe elementare de geometrie diferențială pentru abordarea aspectelor tehnice din geometria simplectică. Geometria simplectică are un număr de similarități dar și diferențe cu geometria Riemanniană, care
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
a făcut observația importantă că, mulțimile simplectice care posedă numeroase structuri cvasi-complexe verifică toate axiomele unei mulțimi complexe "cu excepția" faptului că funcțiile de tranziție nu sunt olomorfe. Gramov folosește existența structurior aproape complexe pe mulțimi simplectice pentru a dezvolta o teorie a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
complexe pe mulțimi simplectice pentru a dezvolta o teorie a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin euclidian "E", căruia îi sunt asociate noțiunea de distanță naturală, numită distanță euclidiană, invariant unic pentru acțiunea diagonală a grupului de izometrii afine ale lui "E" peste E^2", și noțiunea de
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
generalizate, pe care o vom înlocui în hamiltonian. În final, vom obține aceeași soluție ca în mecanica lui Lagrange sau folosind legile de mișcare Newtoniene. Principala atracție a hamiltonianului fiind aceea că, oferă o bază pentru rezultate mai profunde în teoria mecanicii clasice, precum și legătura ei cu mecanica cuantică. Sistemele Hamiltoniene pot fi înțelese ca spații fibrate " E" peste timpul "R", cu fibrajul " E", "t" ∈ "R", "R" fiind spațiul pozițiilor. Astfel Lagrangianul este o funcție pe un spațiu fibrat neted "J
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
Marie- (n. 1 aprilie 1776 - d. 27 iunie 1831) a fost o femeie-matematician, fizician și filozof franceză. Alături de Carl Friedrich Gauss (cu care a întreținut o intensă corespondență), a fost unul dintre pionierii teoriei elasticității, obținând marele premiu din partea Academiei Franceze de Științe pentru tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele. A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care
Sophie Germain () [Corola-website/Science/318027_a_319356]
-
franceză. Alături de Carl Friedrich Gauss (cu care a întreținut o intensă corespondență), a fost unul dintre pionierii teoriei elasticității, obținând marele premiu din partea Academiei Franceze de Științe pentru tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele. A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care a dobândit-o în urma lecturării unei cărți de istoria matematicii. Corespondența pe care a întreținut-o cu Gauss se referă în special la
Sophie Germain () [Corola-website/Science/318027_a_319356]
-
numele. A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care a dobândit-o în urma lecturării unei cărți de istoria matematicii. Corespondența pe care a întreținut-o cu Gauss se referă în special la studiile ei din domeniul teoriei numerelor. La început, scrisorile le semna cu pseudonimul "Leblanc" și abia mai târziu Gauss a aflat cine este adevăratul corespondent pe care îl aprecia. Ocupându-se de teoria suprafețelor, a dat o interpretare geometrică curburii determinată de Gauss și a
Sophie Germain () [Corola-website/Science/318027_a_319356]
-
-o cu Gauss se referă în special la studiile ei din domeniul teoriei numerelor. La început, scrisorile le semna cu pseudonimul "Leblanc" și abia mai târziu Gauss a aflat cine este adevăratul corespondent pe care îl aprecia. Ocupându-se de teoria suprafețelor, a dat o interpretare geometrică curburii determinată de Gauss și a propus ca măsură a curburii într-un punct la o suprafață formula formula 1, numită curbură medie, care nu se mai anulează pentru suprafețele desfășurabile și toate acestea într-
Sophie Germain () [Corola-website/Science/318027_a_319356]
-
Z" și "n". A studiat încovoierea plăcilor subțiri și a stabilit ecuațiile diferențiale care o descriu. Cea mai importantă lucrare a sa este: "Recherches sur la théorie des surfaces élastiques", apărută în 1816. A mai scris lucrări și în domeniile: teoria numerelor, fizică matematică și filozofie. Din nefericire, a murit înainte ca Universitatea din Göttingen să-i ofere, la propunerea lui Gauss, titlul de "Honoris causa".
Sophie Germain () [Corola-website/Science/318027_a_319356]
-
(n. 20 octombrie 1863, la Londra - d. 7 iulie 1942, la Lausanne) a fost un matematician englez. Printre domeniile în care și-a adus contribuții, putem enumera: teoria măsurii, seriile Fourier, calculul diferențial și funcțiile cu mai multe variabile complexe. În analiza matematică, două tipuri de inegalități îi poartă numele: inegalitatea lui Young și inegalitatea Hausdorff-Young. A colaborat cu soția sa, matematiciana Grace Chisholm Young. Fiica acestora, Laurence
William Henry Young () [Corola-website/Science/318039_a_319368]
-
obiectele standard de studiu (gazele) sunt forme diferențiale cu n=2 :formula 28 Dacă ne restrângem la astfel de sisteme, cazul n=3 - care se dovedește a fi esențial pentru analiza echilibrului termic - poate fi tratat fără a face recurs la "teoria generală" urmând pe Max Planck. O prezentare detaliată a procedurii sale se găsește într-un . Pentru n≥3 1-formele diferențiale nu sunt integrabile, decât dacă anumite condiții asupra coeficienților lor sunt îndeplinite. Deducția acestor condiții pentru n=3 o prezentăm
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
în mod regulat la Radio Europa Liberă și BBC, participând cu eseurile sale la emisiuni literare. Brainin a dezvoltat metod pedagogică 'Dezvoltare a inteligenței muzicale'. Această metodă este concepută pentru a preda copiilor și se bazează pe ideile de semiotică, teoria informațiilor, lingvistică structurală, psihologia dezvoltării a lui (Jean Piaget, Lev Vîgotski) și, de asemenea, folosește idei practice de dezvoltare a urechii muzicale (solfegiu absolut și relativ (John Curwen, Agnes Hundoegger, Zoltan Kodály, Carl Orff, Richard Münnich, dirijor eston Heino Kaljuste
Valeri Brainin () [Corola-website/Science/318057_a_319386]
-
privind "ruperea spontană a simetriei", în diverse contexte, au deschis o perspectivă nouă asupra descrierii teoretice a fenomenelor neliniare în fizica. a obținut diplomă de inginer la École Polytechnique din Paris și doctoratul la Manchester, cu o teza tratând despre teoria interacțiilor slabe. A fost cercetător la Copenhaga și la "Institute for Advanced Study", Princeton. Întors în Franța, a activat în didactica și cercetare la Lille și Orsay, apoi la "École Polytechnique", unde a pus bazele "Centrului de Fizica Teoretică (CPHT
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
sciences)"; în 1982 i s-a decernat "Medalia Wigner". A încetat din viață la 30 decembrie 1999, la Bures-sur-Yvette. În memoria să au fost instituite la IHÉS catedrele de cercetare "Chaires Louis Michel" pentru vizitatori de lungă durată, fizicieni. În teoria interacțiilor slabe, Michel a studiat dezintegrarea muonului (într-un electron și doi neutrini), introducând așa-numitul "parametru Michel". În teoria interacțiilor țări, a demonstrat conservarea "parității G" (care, de exemplu, interzice tranziții dintr-o stare cu număr impar de pioni
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
memoria să au fost instituite la IHÉS catedrele de cercetare "Chaires Louis Michel" pentru vizitatori de lungă durată, fizicieni. În teoria interacțiilor slabe, Michel a studiat dezintegrarea muonului (într-un electron și doi neutrini), introducând așa-numitul "parametru Michel". În teoria interacțiilor țări, a demonstrat conservarea "parității G" (care, de exemplu, interzice tranziții dintr-o stare cu număr impar de pioni într-o stare cu număr par de pioni, sau invers). Împreună cu V. Bargmann și V. Telegdi a formulat ecuația Bargmann-Michel-Telegdi
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
dintr-o stare cu număr impar de pioni într-o stare cu număr par de pioni, sau invers). Împreună cu V. Bargmann și V. Telegdi a formulat ecuația Bargmann-Michel-Telegdi care descrie precesia spinului în câmp magnetic. Împreună cu L.A. Rădicați a dezvoltat teoria geometrica a octetului ȘU(3). Încă din 1953 introdusese o descriere a tranzițiilor de faza că fenomene de rupere a simetriei; a aplicat acest concept la o clasă largă de fenomene, de la fizica particulelor elementare la cristalografie.
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
a continuat studiile in Franța și Elveția (1991-1997). A obținut titlul științific de doctor in economie acordat de Academia Bulgară de Științe.(1995) Este in prezent profesor la Universitatea de Economie Națională și Internațională din Sofia, unde predă cursuri de Teorie Monetară și de Economie Internațională. Este de asemenea afiliat la Laboratorul de Economie din Orléans (LEO), Franta (începând cu 2002), și la Centrul Internațional de Cercetare Economică International Center for Economic Research,(ICER), Torino-Italia (începând cu 2006). În 1996, a
Nikolai Nenovski () [Corola-website/Science/318075_a_319404]
-
la Centrul Internațional de Cercetare Economică International Center for Economic Research,(ICER), Torino-Italia (începând cu 2006). În 1996, a integrat Departamentul de Cercetare al Băncii Naționale a Bulgariei, unde a condus studii de cercetare teoretică și empirică în domenii precum: teorii și politici monetare, modelare și econometrie. A fost avansat ca Director al Deparamentului de Cercetare, în 1997. Nikolay Nenovsky a fost membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a Bulgariei și consilier pe probleme economice al Președintelui Bulgariei în
Nikolai Nenovski () [Corola-website/Science/318075_a_319404]
-
serii sunt utilizate în analiza matematică, în combinatorică, dar și în electrotehnică (transformata Z). De asemenea, scrierea zecimală poate fi considerată o aplicație a seriilor de puteri cu coeficienți întregi și având ca argument "x" de valoare 1/10. În teoria numerelor, seriile de puteri se aplică la studiul numerelor p-adice. Seriile de puteri au o deosebită importanță în cercetările teoretice și în științele aplicate. Câteva din proprietățile lor vor fi prezentate mai jos. Dacă notăm cu formula 28 raza de convergență
Serie de puteri () [Corola-website/Science/318079_a_319408]
-
În statistică și teoria probabilităților, abaterea standard a unei variabile aleatoare reprezintă o măsură a dispersiei valorilor acesteia în jurul uneia considerate mijlocii. Se mai numește și "abatere medie pătratica", după propunerea lui Isidore Didion (1848/49). Fie "X"o variabilă aleatorie cu valoarea medie
Abatere standard () [Corola-website/Science/318078_a_319407]
-
nevinovat de către o instanță superioară, dar procuratura generală a Suediei a cerut ca acest caz să fie rejudecat de la capăt. Această cerere a fost respinsă de către Tribunalul Suprem al Suediei pe data de 28 mai 1998. Există o serie de teorii referitoare la cine ar fi asasinul/asasinii. Ancheta în legătură cu acest atentat este cea mai scumpă în istoria justiției suedeze, și este încă în curs de derulare (2010). Conform profesorului Leif G. Persson, ancheta este totodată cea mai amplă din toată lumea
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
persoane suspecte. Șefii de poliție Hans Holmér și P-G Näss au fost condamnați pentru ascultare ilegală a convorbirilor telefonice, iar Ebbe Carlsson și alți polițiști au fost condamnați pentru introducerea ilegală în Suedia a aparaturii pentru ascultare. Există și teoria că serviciul secret din Africa de Sud ("B.O.S.S.") l-ar fi asasinat pe Palme. Raportul oficial suedez „SOU 1999:88” are 35 de pagini despre această teorie. Concluzia raportului este că informațiile sunt contradictorii, de mâna a doua și veridicitatea
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
fost condamnați pentru introducerea ilegală în Suedia a aparaturii pentru ascultare. Există și teoria că serviciul secret din Africa de Sud ("B.O.S.S.") l-ar fi asasinat pe Palme. Raportul oficial suedez „SOU 1999:88” are 35 de pagini despre această teorie. Concluzia raportului este că informațiile sunt contradictorii, de mâna a doua și veridicitatea lor poate fi contestată. Pe data de 21 februarie 1986, deci cu o săptămână înainte de a fi asasinat, Palme a ținut o cuvântare anti-apartheid la Stockholm, la
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
la Stockholm, în timpul căreia acesta din urmă a afirmat că are informații conform cărora fabrica de armament suedeză Bofors ar vinde illicit arme Iranului. Totodată a afirmat că Bofors dăduse mită în India pentru obținerea unor contracte acolo. Conform acestei teorii, Palme l-ar fi chemat la telefon pe directorul fabricii și l-ar fi mustrat într-un ton foarte nepoliticos pentru dare de mită. Directorul se zice că ar fi sunat apoi un intermediar, iar intermediarul ar fi avut un
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]