70,637 matches
-
duce la exasperare. Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
energice. În sufletul oricărui popor, Dumnezeu strecoară câteva picături de inefabil. Revoluțiile schimbă metabolismul spiritual al popoarelor. Există și popoare mari care fac o istorie măruntă. Defilează prin fața noastră aceeași istorie cu picioarele ei nespălate și varicoase. E trist să constați că trăiești într-o țară vitregă. Memoriile trebuie să povestească mai mult viața epocii, decât pe cea a autorului. Până acum istoria nu s-a deghizat decât în monstru. Popoarele expansioniste nu au timp să devină prospere. Istoria rămâne violatorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu pamfletar. Istoria este săpată în piatră. Și în obiceiuri. Mulți dintre noi nu lăsăm nici o dâră pe nisipul istoriei. Și nebunii sunt atleți ai schimbării în istorie. Revoluțiile pot împinge societatea de la ordinea opresivă spre haos. Forța unei națiuni constă în capacitatea de absorbție a marilor tragedii. Mulțimea suferă din greu. Iar cei de la butoanele istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
menține la români. S-au mai schimbat doar punctele cardinale. Acolo unde înclinam fața, acum unduim spatele. În multe zone, istoria nu este decât o siropoasă telenovelă. Guvernările anapoda stimulează indiferența popoarelor. Cotropitorii nu au nevoie de eroi. Barbaria tiranilor constă în anularea dreptului oamenilor la speranță. Fiecare secol după Iisus s-a considerat, probabil, piscul Golgotei. Istoria acest cașalot devorator de destine umane. Unele conflicte rămân în frigiderul istoriei și după încheierea păcii. Principiul dinte pentru dinte a lăsat omenirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intercondiționăm. Fiecare este ceea ce face celălalt din el. Cu timpul, vârsta începe să-și dezvăluie talia. Atenție ! După ce depășim dealul, timpul prinde viteză. Semenii ne mănâncă marele dar de la Dumnezeu : timpul. Precum Vezuviul, bătrânețea este un delir stins. Tăria noastră constă în aceea că suntem conștienți de provizoratul nostru. De multe ori, timpul e ca oglinda. Nu păstrează nici un chip. Pentru om, timpul se măsoară de la pierderea Paradisului. Popoarele subdezvoltate nu reușesc să imprime timpului o viteză adecvată. Vine o vreme
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pământul este, probabil, cazinoul sistemului nostru planetar. Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut livada cu vișini. Nu mă plictisesc insomniile, pentru că le pun să reconstruiască lumea. Lumea e plină de cauze pierdute. Lumea de până acum nu constă decât în intonațiile diferite ale câtorva sloganuri. Să fie marca dolarului ($) zvastica actuală a lumii? Epoca intră în om ca toporul în varză. Trăim în senzațional, așa cum anticii se scăldau în mituri. Tragedia va începe când tinerii nu vor mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
numește melancolie. Arta nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi, enervează - i ! Arta poate contribui la împingerea existenței spre conștiință. Criza lecturii constă fie în absența cititorului, ori în superficialitatea prestației lui. Veleitarii sunt un soi de ciocoi rătăciți în artă. Unele jurnale literare sunt mai mult denunțuri, decât artă. Muzica - această arhitectură a eterului. Vâna esențială a artei rămâne fiorul transcendental. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne interesează universalizarea literaturii noastre. Nu au decât occidentalii să învețe românește. Arta contemporană tinde să devină o schizofrenie a simbolurilor. Avangarda este întotdeauna elitistă și dificilă. Prin intermediul capodoperelor oamenii dialoghează la depărtări de veacuri. În România, plata muncii intelectuale constă într-un soi de ajutor social. Cultura este uriașa încercare de umanizare a naturii. Nu va muri arta, ci profeții care îi prevestesc sfârșitul. Cititorii de literatură s - au împuținat, dar nu vor dispărea nici cu amenințarea Inchiziției. În generoasa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dumnezeu în haine civile. Arta ar putea curăța totuși jegul de pe destine. În zestrea spirituală a oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor. Artiștii i - au brodat omenirii zările. Marele dușman al actorului este micul cabotin ascuns în el. Orice capodoperă emană ceva din aerul fabulos al marilor începuturi. Citind cronicile literare, constat cu satisfacție că, prin puzderia de genii, se mai strecoară și câte un scriitor normal. Arta este un răsad de miracole. Nici brânza nu are voie să fie mediocră. D - apoi arta. În artă, caracterul se dobândește greu, nu talentul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ți - l acordă țăranul când își pune pantofii care îl strâng. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Era atât de mare aglomerația în birou, încât puteam fi acuzați de adulter. Marele dar primit de om constă în accesul spre zona misterelor. De ce să ne deplasăm în cer ? Infernul e doar pe pământ. La nord - americani este vorba despre o febră a muncii, nu despre cult. Economia planificată e ca un ou de bibilică făcut de struț
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este, poate, cea mai eficientă otravă în relațiile interumane. La marile restaurante, celebrul artist a lăsat două automobile străine. Și un ficat. Singurii oameni care ascultă ambele puncte de vedere într-o căsnicie sunt vecinii. O funcție importantă a banilor constă în ridiculizarea idealurilor înalte. Viciile moderate condimentează marile virtuți. Unii îl reclamă pe cioban că a răpit libertatea oii salvând - o din gura lupului. Rămânem câteodată pătați cu găinaț de vise. Patul - un laxativ al iubirii. Țin unii la putreziciunile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că nu avem suficiente aptitudini pentru minciună. Deocamdată, omul este singura viețuitoare care are acces la minciună. Cresc fotoliile în minciună precum ciupercile în bălegar. În absența entuziasmului, suntem precum aluatul de cozonac fără drojdie. Efectul secundar al economiei concurențiale constă în perfecționarea urii. Sunt zile in care simt cum își scot ghiarele toți urangutanii din mine. Semenii te urăsc dacă învingi. Și te desconsideră când ești învins. Țâșnesc orgoliile din noi precum țepii din arici. De multe ori, decorațiile consolează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate entuziasma de plinul din alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu stupoare că nici ticăloșii nu prea mai au caracter. Femeile sunt din ce în ce mai abordabile. Deși ipocrita rezistență de altădată le dădea, parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că har este rima perfectă la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și la propriu cenușă în cap. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Simțul oportunității este un afluent al inteligenței. Marele dar primit de la om constă în accesul spre zona misterelor. Economia planificată e ca un ou de bibilică făcut de struț. Era atât de mare aglomerația în birou, încât putem fi acuzați de adulter. Singurătatea poate izvodi fascinante frumuseți și libertăți interioare. Cel mai mare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
descoperă farmecul bucuriilor simple abia în preajma morții. Doamne, câte miresme au putut scoate poeții din moarte? Totuși, coasa este și simbolul regenerării. Când îți moare un copil, puțin din tine mai rămâne deasupra mormântului. Ultima operă a lui Socrate a constat în sfidarea morții. Sinuciderile sunt, de regulă, pedepse pentru cei care rămân. Imaculat, ca în discursurile funebre. Trăiește intens! Să nu mai găsească moartea nimic viu în tine!. Aparent, moartea e singură. Are însă o sumedenie de colaboratori. Moartea lasă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se perindă prin fața ochilor scene din momentul plecării, chiar din zorii acestei frământate dimineți. Deși s-a trezit în cea mai perfectă liniște, aproape pe neobservate, când să iasă pe ușa pensiunii unde și-a petrecut cinci ani de studenție, constată cu uimire că toți cei unsprezece colocatari, în frunte cu Nea Laie și "fetele lui", erau treji și doreau să-și ia rămas bun de la el încă odată; un gest semnificativ, care i s-a imprimat plăcut în suflet. De
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gândea. Bidaru era convins că pentru ea nu exista un rău mai mare, decât să nu poată munci. În două trei luni, de șomaj, tratament medical sau lăsată fără treabă, ar fi murit în cele mai groaznice chinuri. Frumusețea ei consta în muncă, curățenie și devotament. Străinii puteau ușor să o confunde cu soția patronului; o bună gospodină demnă de admirat. Realitatea însă i-ar fi dezamăgit. Între ea și patron existau cu totul alte relații. În primul rând, Mura nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
om, îmbrăcat ca de obicei în costumul său obișnuit, nu prea nou, cu vestă și pălărie, pe care l-a cunoscut exact în aceleași împrejurări și se străduia să facă un mic efort de gândire, să-și amintească în ce constă eroarea, cu ce a greșit și când anume în trecut i s-au mai întâmplat toate acestea, deoarece era conștient că în realitate, în cei douăzeci și șapte de ani, cât a trăit pe Terra până în momentul de față, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu valiza de carton este persoana pe care o aștept de trei ani încoace. Ea este soarta mea și sunt convins că nu mă înșel! Într-adevăr, acum după aproape jumătate de veac de căsnicie, trăgând linie și făcând totalul, constată cu satisfacție că nu s-a înșelat. Bidaru nu se aștepta, în aceste împrejurări modeste, chiar vitrege, la o asemenea explozie de bucurie colectivă. Ar fi vrut să mulțumească din tot sufletul celor din compartiment, care au fost părtași la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el să coboare prin spatele clădirii, pe una din numeroasele scări de serviciu și să se amestece printre ai lui. Zis și făcut. Pierdut în mulțimea protestatarilor, împărțiți în grupuri ce discutau între ei și se contraziceau cu voce tare, constată spre propria lui satisfacție că nimeni nu se sinchisea de ținuta lui ponosită, iar teama, că ar putea fi batjocorit în văzul tuturor, era zădarnică. Nici cei din jurul său nu erau cu mult mai breji ca el. La un apel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se calmase. Acum putea gândi în voie. Nu-i ieșea totuși din minte moartea tragică a fostului său prieten. Oare cu el nu se putea întâmpla același lucru? A fost el oare mai deștept și Mișu mai prost? În ce constă diferența între ei? Aveau coeficientul de inteligență aproximativ același, aceeași profesie și salarii aproximativ egale. Într-adevăr, după căsătorie, împins de soție, a reușit să-și îndepărteze prietenii cei mai buni, printre care și pe propria lui mamă. Tot ea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea s-o fac, crede-mă că ți-aș interzice pentru totdeauna să mai scrii! Păi, treabă-i asta? De altfel, te invit să privești în istorie, te rog, și să constați că aproape toți cei care s-au pretins a fi scriitori și-au dus traiul numai în mizerie, nefericiți. Au scris mult, dar au făcut-o tot timpul pe stomacul gol, și tot așa au și murit. Unora dintre ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
va fi și imperfectă, pe ce pui tu bază întratât de temeinic că aceasta va fi cumpărată și îndrăgită de cei mulți? - Ei bine, pe absolut nimic, să știi! Ce, tu chiar nu observi deloc? Oriunde privești astăzi în jurul tău, constați cu tristețe că trăim în vremea mediocrității, a lenei, a lipsei de Istorisiri nesănătoase fericirii 113 originalitate și - cel mai important - a pasiunii grosolane pentru incultură. În timpurile noastre actuale și foarte decadente, a ști nu mai este nicidecum o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
venit momentul să mărturisesc că nici nu știu și nici, de închipuit, nu-mi pot închipui defel cine anume, mai exact, a fost cel care și-a dat el cu părerea despre asemănarea izbitoare (și aproape obligatorie, dacă stai să constați) dintre mamă și fiu, dar pot susține, în schimb, că, în cazul de față, aceasta este numai una cu totul și cu totul anapoda și deloc atinsă de adevăr. Iar lucrul acesta l-am afirmat într-atât de categoric, întrucât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]