62,720 matches
-
observă ușor că, În mare parte, aceste expresii sunt simplă retorică, ele dovedesc totuși o legătură mult mai strânsă cu lumea divină În comparație cu relația aparent doar rituală existentă În vechime (situație pe care o regreta atât de clar Ipuwer). 8. CRIZA CONȘTIINȚELORTC "8. CRIZA CONȘTIINȚELOR" Faptul că lumea divină beneficiază de o prezență puternică În societatea acestor vremuri este demonstrat și de alte texte, care, tocmai din cauza greutății condițiilor de trai și a cutumelor, ajung să ridice Întrebări asupra semnificației prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mare parte, aceste expresii sunt simplă retorică, ele dovedesc totuși o legătură mult mai strânsă cu lumea divină În comparație cu relația aparent doar rituală existentă În vechime (situație pe care o regreta atât de clar Ipuwer). 8. CRIZA CONȘTIINȚELORTC "8. CRIZA CONȘTIINȚELOR" Faptul că lumea divină beneficiază de o prezență puternică În societatea acestor vremuri este demonstrat și de alte texte, care, tocmai din cauza greutății condițiilor de trai și a cutumelor, ajung să ridice Întrebări asupra semnificației prezenței zeului În lume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o „Renenutetxe "Renenutet" vie” este cobra În care locuiește În templul său zeița recoltelor). 18. EPOCA RAMSIDĂ: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂTC "18. EPOCA RAMSIDĂ \: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂ" Religia din Tell el Amarna apare ca element de identificare a unei crize destul de ample care atinge artele, limba, concepția politică; aceasta Încheie o epocă (ce Începuse la finalul Regatului Vechi xe "Amon"- cealaltă mare criză precedentă) și pune bazele Întregii civilizații egiptene care va urma și care Își va găsi chiar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
RAMSIDĂ \: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂ" Religia din Tell el Amarna apare ca element de identificare a unei crize destul de ample care atinge artele, limba, concepția politică; aceasta Încheie o epocă (ce Începuse la finalul Regatului Vechi xe "Amon"- cealaltă mare criză precedentă) și pune bazele Întregii civilizații egiptene care va urma și care Își va găsi chiar În religie - singura formă egipteană teoretică - cea mai clară și mai explicită formulare ce va sublinia profunzimea rădăcinilor sale. Este evident că Tell el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enkidu", marele său prieten, asemenea lui În putere fizică și valoare, tovarășul său În aventuri eroice și glorioase: dacă a murit Enkidu, care nu Îi era cu nimic inferior, atunci el Însuși va trebui să moară! Tulburat de această profundă criză existențială, Ghilgameșxe "Ghilgameș" Își amintește că a existat un om care a scăpat de moarte: eroul potopului, corespondent al biblicului Noexe "Noe", care, În tradiția sumeriană, poartă numele de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea unei documentări textuale foarte bogate care a fost descoperită În arhivele cetății și ale centrului apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comunitate de persoane Înrudite Între ele. Între protagoniștii mai importanți ai acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii, reuniți Într-o entitate politică de tip nou, centrată pe vechile valori tribale. Sub aspect istoric, arameii se evidențiază În prim-plan după criza care Închide epoca bronzului, dar deja, de mai multe secole, nuclee de păstori seminomazi vorbitori ai unor dialecte aramaice erau prezente În Mesopotamia și În aria siro-palestiniană, În contact cu popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rege pe ziduri, comisă pentru a-i impresiona pe asediatori și a-i face să se retragă (2 Regi 3,27) este greșit asimilată sacrificiilor umane, fiind de fapt vorba de o ucidere ritualică excepțională pentru rezolvarea unei situații de criză și pentru a recâștiga protecția lui Kemosh. 3. Edomițiitc "3. Edomiții" Edomiții locuiau În podișul Seir, din sudul Iordaniei, populat de diferite triburi de păstori nomazi care au devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care folosise la săvârșirea eventualului sacrificiu, ca și scheletele unui bărbat adult și al unei femei de circa douăzeci de ani descoperite În același sit sunt semnul sigur al unei practici, poate sporadice, la care se recurgea În condiții de criză. La rândul ei, descoperirea la Cnossos a unei grămezi de oase de băieți Între zece și cincisprezece ani, cu urme evidente de cuțit, comparabile cu semnele lăsate de cuțitele măcelarilor pe oasele animalelor, face să se ridice concreta bănuială a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a democrațiilor, ea pare să sufere o deviere de orientare antinobiliară, devenind, prin intermediul reprezentării tragice (subcapitolul 2.3e), un fel de exorcism pentru canalizarea și proiectarea În exterior, Într-o lume și Într-un timp foarte diferite, a eventualelor crize de ordin socio-politic. Odată cu democrațiile, mitul devine instrumentul pentru exorcizarea spectrului tiraniei, născută dintr-un dezechilibru economic ce atinsese familiile aristocratice În cursul epocii arhaice, și pentru Îndepărtarea tocmai a modelelor eroice propuse de aceasta, Într-o vădită contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propuse de aceasta, Într-o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC "2. EPOCA POLISULUI" 1. Critica mitului și nașterea logosuluitc "1. Critica mitului și nașterea logosului" În legătură cu afirmarea cetăților și cu criza aristocrațiilor, civilizația greacă inaugurează un proces de revizuire și regândire a discursului mitic. În regiunea ioniană, la Milet, unii filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă. Cam În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
luni ale anului sau semnele zodiacului, poate apărea ca un mod de a uni Într-o singură imagine controlul exercitat asupra acestor două dimensiuni. În orice caz, cultul se dovedește un canal pentru exorcizarea și Îndepărtarea oricărui posibil izvor de criză pentru precarul echilibru al cetății. Garanți ai ordinii cosmice, zeii trebuie Îmblânziți - ilàssesthai este termenul tehnic folosit -, pentru că supraviețuirea polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și prin intermediul căreia se stabilește un raport dialectic cu lumea zeilor și cu timpul eroilor. Dar nu lipsesc nici formele de dirijare a dezordinii, prevăzute de calendar, ca antesteriile, aloele, brauroniile În Atica, prin care tensiunile sociale și dintre sexe, crizele Între generații sunt proiectate temporar Într-un timp diferit. În spațiul locului de cult și În timpul limitat al sărbătorii, dezordinii și transgresiunii le este dat frâu liber pentru a se recompune apoi În caracterul cotidian al prezentului citadin. b) Controlarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În greacă de verbul tragìzein1. Dar În secolul al V-lea Î.Hr. tragedia devenise un rit de declamare a unui mit sau, mai bine zis, a unui fragment de mit. Ea proiecta În afara Atenei și Într-un „alt timp” crizele soluționate definitiv În vremea când lumea era Încă locuită de eroi, În timp ce spațiul scenic era locul În care se mărginea criza introdusă provizoriu și periodic În centrul cetății. Pe scenă, În fața cetățenilor atenieni, erau reprezentate crizele și dramele familiilor eroice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mit sau, mai bine zis, a unui fragment de mit. Ea proiecta În afara Atenei și Într-un „alt timp” crizele soluționate definitiv În vremea când lumea era Încă locuită de eroi, În timp ce spațiul scenic era locul În care se mărginea criza introdusă provizoriu și periodic În centrul cetății. Pe scenă, În fața cetățenilor atenieni, erau reprezentate crizele și dramele familiilor eroice din trecut, poate o proiecție În planul povestirii mitice, dar și pe scena tragică, a acelor gene aristocratice pe care Atenaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un „alt timp” crizele soluționate definitiv În vremea când lumea era Încă locuită de eroi, În timp ce spațiul scenic era locul În care se mărginea criza introdusă provizoriu și periodic În centrul cetății. Pe scenă, În fața cetățenilor atenieni, erau reprezentate crizele și dramele familiilor eroice din trecut, poate o proiecție În planul povestirii mitice, dar și pe scena tragică, a acelor gene aristocratice pe care Atenaxe "Atena" democratică le distrusese, Însă fără să le elimine niciodată cu totul și Împotriva cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1.4), care făceau ca personajele să poată fi schimbate Între ele, el Îl transforma, la sfârșit, În logos; mitul devenea deci intrigă și acțiune, dar și inventarul din care se putea inspira poetul. Însă pe măsură ce ne apropiem de Aristotel, criza cetății antice și a Atenei În special se Îndreaptă către sfârșit. Critica sistematică adusă mitului erodase progresiv certitudinile pe care se Întemeia cetatea și pusese În discuție Însăși lumea zeilor; nici procesele de impietate, cărora le-a căzut victimă Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de calendarul festiv. Actului ritual Îi era, În schimb, Încredințată acțiunea „religioasă” a omului, o acțiune care Însă le aparținuse Înainte acelor gene, iar apoi cetății. De rit depindeau conservarea prezentului și soluția, sub semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce puteau amenința comunitatea cetății. Apoi ritul delimita câmpul de acțiune al zeilor și al eroilor, În măsura În care le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se califica drept o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care celebra „orgii publice” pentru cetate. Recuperarea dionisismului În orientarea mistică va fi, țn schimb, rodul medierii orfice care Îl Înălțase pe Dionysos ca figură centrală a propriei mitologii grecești și ca principiu al naturii divine a omului. 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitoruluitc "5. Orientarea crizelor \: arta prezicerii viitorului" Deși Empedocle și orfismul erau cât pe ce să intre În coliziune cu schema religioasă și ideologică a cetății, Empedocle și-a asumat rolul de profet inspirat, iar orfismul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Recuperarea dionisismului În orientarea mistică va fi, țn schimb, rodul medierii orfice care Îl Înălțase pe Dionysos ca figură centrală a propriei mitologii grecești și ca principiu al naturii divine a omului. 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitoruluitc "5. Orientarea crizelor \: arta prezicerii viitorului" Deși Empedocle și orfismul erau cât pe ce să intre În coliziune cu schema religioasă și ideologică a cetății, Empedocle și-a asumat rolul de profet inspirat, iar orfismul s-a reclamat de la autoritatea lui Orfeuxe "Orfeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
incubație, enkòimesis, care puteau fi și vindecătoare când de la zeitate se așteptau Îndrumări terapeutice, sau chiar vindecarea Însăși. a) Oracolele Ca orice altă practică divinatorie greacă, și oracolul, din latinescul oracolum, avea misiunea nu atât de a rezolva o eventuală „criză”, cât de a arăta căile și mijloacele prin care unele episoade critice bine definite să fie aduse Între limitele „normei”. Instituție cultuală cu caracter de cele mai multe ori local, delimitat de un „loc sacralizat” (mantèion, hrestèrion), din punct de vedere formal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oglindă coborâtă cu ajutorul unei sfori subțiri până la suprafața unui izvor aflat la baza templului Demetrei arăta numai destinul pacientului, moartea sau vindecarea lui (Pausanias, VII, 21, 12), În altă parte acțiunea divină Își exprima Întreaga ei putere, răsturnând situația de criză produsă de boală. De aceea, era inevitabil ca mulțimile, mai ales atunci când ciuma izbucnită la Atenaxe "Atena" În 429 Î.Hr. a știrbit Încrederea În medicina hipocratică, să recurgă la sanctuarele lui Asclepios ca să obțină vindecări „miraculoase”. În această atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu se deosebea de mantis. Așadar, poeți și ghicitori au participat la modelarea religiei grecești ca poli de orientare ai existenței umane În cadrul ordinii cosmice. Dar mantis Își avea propria sferă de acțiune, limitată la particularul unei situații de criză momentană care nu putea fi generalizată, În timp ce poetul sau, mai bine zis, poezia, după cum recunoștea Aristotel (Poetica, IX, 1451 b 6-7), avea drept obiect universalul. Dacă mantica și poezia au contribuit deci la crearea unei forme pentru realitatea religioasă greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui, Gaius, fiindcă În Egipt nu Îl vizitase pe Apisxe "Apis", iar În Iudeea nu adusese jertfă la Ierusalim. Limitele ultime ale acestui sistem religios sunt atinse atunci când părțile sale dezvoltă activități misionare intense sau când Întregul sistem intră În criză. Atunci, religia devine scenariul substitutiv pe care sunt reprezentate conflictele economice și sociale. În acest caz, se Înțelege de ce, În criza care a antrenat civilizația din perioada antică târzie, cetățenii romani care se supuneau circumciziei conform ritului iudaic sau care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale acestui sistem religios sunt atinse atunci când părțile sale dezvoltă activități misionare intense sau când Întregul sistem intră În criză. Atunci, religia devine scenariul substitutiv pe care sunt reprezentate conflictele economice și sociale. În acest caz, se Înțelege de ce, În criza care a antrenat civilizația din perioada antică târzie, cetățenii romani care se supuneau circumciziei conform ritului iudaic sau care Își obligau sclavii să accepte circumcizia au fost amenințați cu exproprierea și deportarea, iar „medicii” care o practicau, chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]