64,416 matches
-
încă din prima noapte de un ins dubios (poreclit Diplomatul, al cărui nume real rămâne necunoscut) care vrea să-i fure banii, se apără de el, înjunghiindu-l cu cuțitul, și între ei se înfiripă o relație ciudată. Cele două personaje scapă nevătămate dintr-o serie de primejdii: un incendiu, o explozie, un bombardament, întâlnirea periculoasă cu doi clefți, capturarea de către cuțovlahi și lupta alături de aceștia împotriva nemților, arestarea de către grănicerii bulgari, traversarea periculoasă a Dunării etc. Darie are parte de
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
mareșalului Mackensen, ieșit să se plimbe pe Calea Victoriei, că „o să se ducă dracului și Kaiserul”. Deși Primul Război Mondial este contextul istoric în care au loc evenimentele cărții, autorul nu-l descrie în mod direct, ci prin ecourile sale asupra personajelor. Războiul real se repercutează însă pe plan simbolic în lupta unui tânăr cu greutățile vieții. Simbolistica se transferă uneori pe plan epic ca în lupta lui Darie cu un șarpe, în care scapă nevătămat datorită agilității sale. Cele două personaje
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
personajelor. Războiul real se repercutează însă pe plan simbolic în lupta unui tânăr cu greutățile vieții. Simbolistica se transferă uneori pe plan epic ca în lupta lui Darie cu un șarpe, în care scapă nevătămat datorită agilității sale. Cele două personaje principale ale romanului, Darie și Diplomatul, sunt prezentate în antiteză. Călătoria lor prin Balcanii devastați de război și de mizerie prilejuiesc reflecții morale cu privire la caracterul oamenilor. Cei doi călători simbolizează aspecte morale contradictorii ale oamenilor: cinstea și puritatea (Darie), respectiv
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
și slăbiciunea. Diplomatul este un escroc de mare clasă din stirpea lui Gore Pirgu și recunoaște cu cinism că el nu a muncit niciodată, deoarece munca nu-i poate produce acea voluptate pe care i-o produce furtul și înșelăciunea. Personajul are identități multiple, prezentându-se sub diferite nume și afirmând că a avut ocupații numeroase (consul, circar, „nene la o casă de fete”, falsificator de acte și de bani). În opinia sa, oamenii merită să fie disprețuiți pentru că muncesc și
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
constituie și un mod de a refuza lumea imperfectă în care trăiește. El este nevoit să lupte pentru supraviețuire nu doar cu elementele potrivnice ale Naturii, ci și cu elementele ascunse ale Răului înrădăcinate în fiecare individ. Asocierea celor două personaje, bazată pe instinctul de autoconservare, este rodul unei fatalități istorice, căreia i se supun toate destinele individuale. Între cele două personaje are loc o simbioză existențială stranie, precum cea între elementele Yin și Yang, fiecare aducându-și aportul la supraviețuirea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
cu elementele potrivnice ale Naturii, ci și cu elementele ascunse ale Răului înrădăcinate în fiecare individ. Asocierea celor două personaje, bazată pe instinctul de autoconservare, este rodul unei fatalități istorice, căreia i se supun toate destinele individuale. Între cele două personaje are loc o simbioză existențială stranie, precum cea între elementele Yin și Yang, fiecare aducându-și aportul la supraviețuirea comună. Atât Diplomatul, câr și Darie luptă pentru viață, dar miza și câștigul nu este același. Primul luptă să-și scape
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
aceea Darie îl poreclește Stârvul) și este dispus în acest sens la compromisuri morale, în timp ce tânărul său tovarăș luptă să salveze o valoare morală și prin aceasta însăși viața. Odată cu încheierea experienței crude ce i-a adus împreună, cele două personaje se despart, fiecare urmându-și propriul drum. Nici o reconciliere între cele două destine nu este posibilă. Darie suferă o maturizare dramatică ca martor al ororilor războiului și al dezumanizării oamenilor, cristalizându-și un ideal moral și începând un drum ascendent
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
mișcarea, senzaționalul și culoarea ei”, deși mai slabă din punct de vedere estetic decât alte scrieri ale lui Zaharia Stancu, deoarece conține multe platitudini și absurdități. În opinia criticului, romanul are un aspect documentar insuficient, iar autenticitatea întâmplărilor și a personajelor este discutabilă. Portretul Diplomatului ar avea nevoie de o complexitate morală mai mare, cu un accent pus pe inteligența și ipocrizia sa, în timp ce cinismul personajului pare unul demonstrativ în lipsa ironiei. Meritul cărții îl reprezintă imaginarea unei asocieri de nevoie a
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
absurdități. În opinia criticului, romanul are un aspect documentar insuficient, iar autenticitatea întâmplărilor și a personajelor este discutabilă. Portretul Diplomatului ar avea nevoie de o complexitate morală mai mare, cu un accent pus pe inteligența și ipocrizia sa, în timp ce cinismul personajului pare unul demonstrativ în lipsa ironiei. Meritul cărții îl reprezintă imaginarea unei asocieri de nevoie a două personaje cu caractere antagonice, adică sugerarea unei legături misterioase între inocență și viciu. Romanul "Jocul cu moartea" a fost tradus în mai multe limbi
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
discutabilă. Portretul Diplomatului ar avea nevoie de o complexitate morală mai mare, cu un accent pus pe inteligența și ipocrizia sa, în timp ce cinismul personajului pare unul demonstrativ în lipsa ironiei. Meritul cărții îl reprezintă imaginarea unei asocieri de nevoie a două personaje cu caractere antagonice, adică sugerarea unei legături misterioase între inocență și viciu. Romanul "Jocul cu moartea" a fost tradus în mai multe limbi străine: rusă ("Игра со смертью" ("Igra so smertiu"), Kiev, 1963; traducere de Ivan Kușnirîk), germană ("Spiel mit
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Wollebæk), persană ("Bazi ba marg", 1980; traducere de Muhammad Ali Sawti) și slovacă ("Hra so smrťou", Pravda, Bratislava, 1989; traducere de Matej Hlôška). "Jocul cu moartea" a fost primul roman al lui Zaharia Stancu care a fost ecranizat, unul dintre personaje fiind eternul Darie, care apare în mai multe scrieri ale romancierului. Studioul Cinematografic București a semnat în 1968 un contract cu romancierul pentru scrierea unui scenariu intitulat „Jocul”, după romanul "Jocul cu moartea". Contractul a fost reziliat în 1972, dar
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
afirmând următoarele: „În „Jocul cu moartea” am văzut pur și simplu Decalogul. Era în cartea asta tot răul și tot binele și eram hotărât să-l fac cu orice preț”. Accentul filmului a fost pus pe căutarea de sine a personajelor, ce se materializează în cazul lui Darie prin strigătul final: „Eu sunt Darie al lui Darie al lui Darie!”. Casa de Filme 3 a reluat în aprilie 1975 proiectul de realizare a unul film după romanul lui Zaharia Stancu, iar
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
105 minute. Titlul filmului a fost schimbat la solicitarea lui Dumitru Popescu „Dumnezeu”, președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.), căruia i-a plăcut replica "„Toate imperiile se fac praf și pulbere”" spusă la un moment dat de unul dintre personaje; el a dorit un titlu care să se refere la destrămarea imperiilor și a fost aleasă varianta "Prin cenușa imperiului", deși Blaier a afirmat că „asta nu era decât o conotație a filmului, între toate celelalte, dar probabil că asta
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
paralelismul dintre agresivitatea mecanismului Istoriei și dimensiunile grotești ale eforturilor individuale de a supraviețui cu orice preț”. O opinie mai nuanțată a formulat-o Tudor Caranfil care a remarcat că succesiunea întâmplărilor nu determină o creștere a dramatismului, iar prăbușirea personajelor în Infern este, din acest motiv, prea schematică. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în 1976 acestui film Marele Premiu pentru filmele artistice de lung metraj ("ex-aequo" cu filmul "Osînda" al lui Sergiu Nicolaescu), iar compozitorul Radu Șerban a
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Magog reprezintă o rasă extraterestră fictivă care apare în serialul de televiziune Andromeda. Personajul Magog cel mai semnificativ din serial este Rev Bem, cel care evită să folosească "violența brutală" afișată de restul rasei Magog. Magogii au dimensiunea unui om matur, fiind prădători acoperiți de o blană deasă și zbârlită. Aceștia se hrănesc numai
Magog (Andromeda) () [Corola-website/Science/328820_a_330149]
-
păpuși, vândute de 2 femei din Olanda Ietje Raebel și fiica sa Marină. În ultimii anii, Mattel a vandut o gamă extinsă de păpuși Bărbie cu țintă specială către colecționări, incluzând versiunile de porțelan, reproduceri vintage și reproduceri Bărbie ale personajelor din filme și seriale cum ar fi The Munsters și Star Trek. Sunt disponibile de asemenea ediții de colecție care o înfățișează pe Bărbie cu diferite identități etnice. În 2004, Mattel a introdus Sistemul de Culori pentru edițiile de colecție
Barbie () [Corola-website/Science/328818_a_330147]
-
speranță spre viitor. În evoluția cinematografiei românești, anii '80 ai secolului al XX-lea s-au evidențiat prin apariția unor scenarii „ceva mai complicate și mai colorate în componenta sentimentală”. Printre complicațiile aduse în scenarii se află și includerea unor personaje cu un trecut sumbru. Astfel, Amalia din "Fructe de pădure", care făcuse un copil „din flori”, se căsătorește cu un șofer cu cazier. Scenariul filmului a fost scris de Dumitru Radu Popescu și i-a plăcut lui Alexandru Tatos, mai
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
moștenitori ai lui Opime, alături de care ajunge să călătorească în America, apoi în Abisinia, înainte de a reveni în Europa fără a fi găsit biserica în chestiune și fără a pune mâna pe moștenirea la care fiecare considera că are dreptul. Personajele care apar în primele trei capitole sunt: Jédédias Jamet este un om strict, inflexibil, de o precizie dusă la extrem, fiind primul om-orologiu dintre numeroasele personaje similare care aveau să se regăsească în Călătoriile extraordinare (cel mai celebru dintre ele
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
și fără a pune mâna pe moștenirea la care fiecare considera că are dreptul. Personajele care apar în primele trei capitole sunt: Jédédias Jamet este un om strict, inflexibil, de o precizie dusă la extrem, fiind primul om-orologiu dintre numeroasele personaje similare care aveau să se regăsească în Călătoriile extraordinare (cel mai celebru dintre ele rămânând Phileas Fogg). El pare o caricatură a tatălui scriitorului, Pierre Verne, la fel de intransigent cu familia sa. Acest rezumat, lăsat deoparte de Jules Verne, avea să
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
celebru dintre ele rămânând Phileas Fogg). El pare o caricatură a tatălui scriitorului, Pierre Verne, la fel de intransigent cu familia sa. Acest rezumat, lăsat deoparte de Jules Verne, avea să constituie sursa de inspirație pentru alte opere ulterioare. Același gen de personaje devenite pioni care se deplasează după voia hazardului se regăsesc și în "Testamentul unui excentric", dar mai ales în "Uimitoarele peripeții ale jupânului Antifer", operă în care protagoniștii sunt purtați în cele patru vânturi în căutarea unei moșteniri. După cum remarca
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Jules Deguay, fiu al unui rentier nantez, care o salvează din catastrofă pe Anna Deltour, fiica unui burghez grotesc. Suspectând că nu a fost vorba despre un accident, Jules și prietenul său, Michel Randeau, pornesc o anchetă. În timpul ei descoperă personaje ciudate: Abraxa, o vrăjitoare oribilă și iubitul ei damnat, Mordhomme, care au luat sub control un preot hirotonit, Pierre Hervé, provenit dintr-o familie de țărani săraci. Printre personajele care apar în acest roman neterminat se numără: Este un roman
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
și prietenul său, Michel Randeau, pornesc o anchetă. În timpul ei descoperă personaje ciudate: Abraxa, o vrăjitoare oribilă și iubitul ei damnat, Mordhomme, care au luat sub control un preot hirotonit, Pierre Hervé, provenit dintr-o familie de țărani săraci. Printre personajele care apar în acest roman neterminat se numără: Este un roman neterminat, scris cu doi înainte de "Cinci săptămâni în balon" și publicat în 2003 în seria revistei GEO "Jules Verne, l’Odyssée de la Terre". Din el s-au mai păstrat
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
se știe că este vorba despre Émile Lorois, deputat francez născut la Vannes în 1831 și avocat în baroul din Paris. În pasajul păstrat este vorba despre mitologia scandinavă și despre problema alegerii unor parteneri potriviți de călătorie, cele trei personaje care sunt menționate fiind Aristide H., Émile L. și baronul de Rothschild. Acest roman neterminat a fost scris de Jules Verne în preajma anului 1870. Un an mai t\ryiu i l-a propus editorului Pierre-Jules Hetzel, dar acesta l-a
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
tinerețea lui Jules Verne pare a fi fost scrisă în jurul anului 1852. Textul a fost revizuit în totalitate de Michel Verne, care l-a făcut să apară în culegerea de povestiri "Ieri și mâine" sub titlul "Destinul lui Jean Morénas". Personaje: Manuscrisul a fost finalizat în 1897, dar a fost publicat abia în 1987, după descoperirea sa de către Piero Gondolo della Riva. La baza romanului a stat viața lui Johann Salvator de Habsburg-Toscana, fratele mai mic al arhiducelui Ludwig Salvator de
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Deltour, căruia, pe lângă aleșii Isodore Papeleu și Joseph Denizart, i se adaugă un reputat geograf, Louis Merly, precum și rusul Nicolas Vanof, care vrea să se documenteze în misterioasa Africă despre noua limbă universală, esperanto, creată de doctorul Lejzer Ludwik Zamenhof. Personajele prezente în primele cinci capitole sunt: Această nuvelă a fost scrisă de Jules Verne în 1854, dar nu a fost publicată decât în 1993. Acțiunea nuvelei se petrece în anul 1849, în perioada în care papa este obligat să se
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]