62,720 matches
-
vor dovedi repede fragilitatea intrinsecă: aflată În mare parte sub controlul puterii macedonene, ea Își menține În diferite cetăți, și mai ales la Atenaxe "Atena", o mai mult sau mai puțin reală autonomie a structurilor tradiționale cetățenești, dar traversează o criză socială și economică profundă ce nu va Întârzia să se reflecte pe plan cultural și religios. Fără să putem reparcurge evenimentele sociopolitice ale acestor ani, este de ajuns să amintim că Grecia, unul dintre primele obiective ale expansionismului roman În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clarificat mai sus) și natura puternic speculativă a G³th³ permit construirea unei analogii clarificatoare, nu atât pentru conținuturi, cât mai ales pentru dezvoltări, cu evoluția gândirii religioase indiene, Între Vede și Upanishade, În care se pot recunoaște consecințele profunde ale crizei jertfei brahmanice. Iar comparația evoluției celor două lumi religioase ale Iranului și Indiei poate fi Împinsă mai departe, până la profunda revoluție spirituală reprezentată de budism, marcată și aceasta de refuzul ritualismului politeist tradițional. Desigur, nu se știe dacă la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îi va despărți pe cei buni de cei răi. Teza a fost studiată cu atenție de H. Lommel (1930, pp. 219 sqq.), care și-a extins analiza și la multe alte fragmente din G³th³, precum și la termeni ca y³h -, „criză, moment crucial” (Bartholomae, 1904, col. 1291) sau, mai probabil „Întrebare, interpelare” (Kellens, 1987b, p. 247) -, saoșyant, „cel care face să prospere (existența)”, de unde și semnificația „salvatorul care va veni” (forma verbală este cea a unui participiu viitor), care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
DEZVOLTAREA ISTORICĂTC "3. DEZVOLTAREA ISTORICĂ" 1. Perspectiva istoricătc "1. Perspectiva istorică" Schimbările sociale, culturale și politice din lumea iraniană și iranizată În cele aproape trei milenii de istorie au fost imense, așa cum variate și uneori dramatice au fost perioadele de criză care au caracterizat evoluția, niciodată liniară, a acestei zone. Dacă, În mare, recunoaștem În iranism continuitatea evidentă a unei tradiții milenare (Bausani, 1971a), aceasta se Întâmplă tocmai pentru că iranismul știut să supraviețuiască, din punct de vedere cultural, prin propriile trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de către fiul acestuia, Khosrow I, „cel cu sufletul nemuritor” (Husraw ș an½șag ruw³n) (531-579 d.Hr.), reprezentant al intereselor aristocrației și clerului. El a Încercat să pună În practică o formă arhaică de socialism sau comunism, Într-o perioadă de criză militară, politică și socială a imperiului sasanid, Încercând să răstoarne un sistem economic și fiscal care privilegia păturile Înalte ale societății (În izvoare, toate puternic anti-mazdakite, acesta este acuzat că ar fi fost adeptul folosirii În comun a bunurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bibliografie 57 ORIENTUL MIJLOCIU Religia egipteană (Sergio Donadoni) 61 1. Zeii Egiptului 61 2. Epoca arhaică 66 3. Piramidele 67 4. Concepțiile funerare 70 5. Lumea din jurul piramidelor 72 6. Religia și societatea 74 7. Sfârșitul epocii piramidelor 75 8. Criza conștiințelor 78 9. Reorânduirea societății. O nouă escatologie 80 10. Templul Și preoții 83 11. Magia 85 12. Lărgirea orizonturilor 86 13. O societate nouă 88 14. Teba Și regalitatea 88 15. Religia burgheză 90 16. Credințele funerare 91 17
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism pentru cetate 302 2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului 304 4. Olimpian și misteric 307 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitorului 313 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poeți 316 Bibliografie 318 Religia etruscă (Mario Torelli) 321 1. Izvoarele și reconstituirea religiei etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele mai vechi 322 3. Elenizarea cultului și definirea panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ipostază a pishozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai sus) era o excitație maniacală. „Frecventa mișcare a ochilor săi, din agitația capului său, din ușurința gesticulațiunilor sale” etc. Criza, cum am spus, s-a terminat printr-o stare de furie asemănătoare maniei coleroase („a trebuit să-l țină legat În lanțuri”). Desigur că stările maniacale, relativ frecvente, nu puteau scăpa totuși neobservate. Nu există, Însă, vreo diferență terminologică, după
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Răboj” ș.a. În 1934 i s-a acordat Premiul Societății Scriitorilor Români. S. a publicat, într-un timp scurt și frământat, peste douăzeci de volume. Existența sa și viziunea asupra scrisului îl apropie, prin trăirea acută și violentă a unei crize de identitate, de scriitorii vienezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și de grupul trăiriștilor. Sentimentul de insecuritate și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința de restaurare vehementă a sinelui prin radicalizarea individualismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă, Melancolie). Țintind să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă, Melancolie). Țintind să fie poet al „adevărului crud” și al „ultimei crize”, pentru care întregul univers e o idee, el se simte atins de morbul îndoielii, al zădărniciei și, ca un „zeu frustrat”, se retrage din „orașul atomic”; îndrăgostit de „semn” și de „ore”, nu va putea niciodată defini limita iubirii, între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
Pitagora, Euclid, Socrate, Homer, Borges, Kant, prezente în versuri, accentuează livrescul textelor. Departe de formulele poetice la modă, V. cultivă un discurs sobru și un limbaj rafinat, rămânând fidel maeștrilor interbelici. SCRIERI: Drumul și timpul, București, 1979; În punctul de criză, București, 1981; Sonete euclidiene, București, 1983. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Efortul poetic, RL, 1979, 22; Mircea Mihăieș „În punctul de criză”, O, 1982, 2; Toma Grigore, „Sonete euclidiene”, R, 1984, 7; Iulian Costandache, „Sonete euclidiene”, ST, 1984, 10; Z. Dinulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
discurs sobru și un limbaj rafinat, rămânând fidel maeștrilor interbelici. SCRIERI: Drumul și timpul, București, 1979; În punctul de criză, București, 1981; Sonete euclidiene, București, 1983. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Efortul poetic, RL, 1979, 22; Mircea Mihăieș „În punctul de criză”, O, 1982, 2; Toma Grigore, „Sonete euclidiene”, R, 1984, 7; Iulian Costandache, „Sonete euclidiene”, ST, 1984, 10; Z. Dinulescu, „Sonete euclidiene”, TMS, 1984, 10. L.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
oarecum așteptările induse de paradigma care guvernează știința normală” [Kuhn, 2008, p. 116]. Altfel spus, anomaliile sunt circumstanțe care nu pot fi explicate cu ajutorul soluțiilor pe care paradigma le poate oferi. Când acest lucru se întâmplă, paradigma se află în criză. Simplul fapt de a se afla în criză nu conduce însă la abandonarea paradigmei. Acest lucru se întâmplă doar dacă soluțiile sunt în continuare de negăsit și dacă apare o altă paradigmă care reușește să explice anomaliile. Cum scopul meu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
normală” [Kuhn, 2008, p. 116]. Altfel spus, anomaliile sunt circumstanțe care nu pot fi explicate cu ajutorul soluțiilor pe care paradigma le poate oferi. Când acest lucru se întâmplă, paradigma se află în criză. Simplul fapt de a se afla în criză nu conduce însă la abandonarea paradigmei. Acest lucru se întâmplă doar dacă soluțiile sunt în continuare de negăsit și dacă apare o altă paradigmă care reușește să explice anomaliile. Cum scopul meu, aici, nu este acela de a prezenta în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
2a , și pe 4a lui 3a , 2a și 3a nu pot face parte din mulțimea de alegere socială. Dar, de aici, nicio alternativă nu poate fi aleasă, așadar, condiția libertariană și domeniul nerestricționat sunt inconsistente. 2.3. Drepturi individuale și criza informațională în Teoria Alegerii Sociale Rezultatul formulat de Sen poate căpăta o interpretare tare și una slabă<footnote În ceea ce privește paradoxul Gibbard, în interpretarea tare, la fel ca în cazul paradoxului Sen, gândirea libertariană este inconsistentă. În interpretarea slabă însă, una
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este demonstrat, atunci, paradigma se află în fața unei anomalii, deoarece nu poate servi drept instrumentar universal pentru testarea consistenței oricăror teorii etice, valori etc. Dacă anomalia nu poate primi un răspuns satisfăcător după încercări repetate, atunci paradigma se află în criză. În această lucrare, voi argumenta că libertarianismul nu este reprezentabil printr-o funcție de alegere socială, și că informația despre preferințe este doar una dintre informațiile relevante pentru a reprezenta libertarianismul<footnote Am în vedere două dintre cele mai cunoscute teorii
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
răsucire, prin așezarea lor stranie, îmi ascund soluția? Dispunerea lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întâi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încâlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă „nehotărâte“, să-și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică a psihologiei geniului: lumea devenirii, a aparenței, a formelor - lumea fenomenală deci - este produsul unei crize pe care ființa originară o depășește sub forma unui act artistic primordial. „Proiectarea aparenței este procesul artistic originar“, spune Nietzsche<ref id=”1”>Ibid., vol. IX, p. 193.</ref>. Potolindu-și durerea, Voința devine artistă. Spectacolul devenirii și formelor nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se făcuse palid. Spuse brusc că o intervenție sovietică va face dreptate. Această remarcă de stînga nu a fost apreciată. Cumnatul lui Drucker i-a acuzat pe ruși că subminează și ruinează comerțul european. Guy a explicat motivele economice ale crizei din Europa, dar a fost redus la tăcere. Conversația s-a calmat. Sora mai mică i-a zîmbit Harrietei și i-a spus: "Cu toate acestea vă va plăcea viața de aici. E plăcută. E ieftină. Există multă mîncare. Este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
confruntați cu un fel de poezie care excludea chicotele și zîmbetele saloanelor. Era vorba fie de o totală lipsă de înțelegere, fie de acceptarea necondiționată a mesajului său. Pînă atunci ne frămîntaserăm și ne ciorăvăiserăm; eu însumi trecusem prin această criză de identitate. La început, cărțile lui ni se păreau pecetluite cu șapte peceți; apoi, dintr-o dată, sufletul ni s-a deschis larg mesajului său și ne-am minunat de ce nu-l înțelesesem pe Eminescu de la bun început! Ca și cum am fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
balcanice) de la răscrucea veacului difereau chiar atît de mult de cele din Occident. Luptele dintre Hearst și Pulitzer din Statele Unite ("Tu îmi aduci știri, iar eu finanțez războiul!") erau tipice. Ziarele germane și austriece (în timpul Războiului burilor), ziarele franceze (în timpul crizei Fashoda) și chiar și presa populară engleză erau frapant de lipsite de rezervă și de rațiune (cu care britanicii se mîndresc pe drept cuvînt). Diferențele dintre presa din Occident și cea din Europa de răsărit țineau deci mai curînd de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îi revine Bisericii, acceptînd-o chiar venind de la "reconvertiți" ca Bourget. El considera atrăgătoare și ideea lui Bourget că nous n'acceptons que les doctrines dont nous portons déjà le principe en nous. Bourget a analizat în opera sa cauzele accentuatei crize sociale și intelectuale (Essais de psychologie contemporaine, 1883) și a luptat împotriva cultului științei și a celui al naturalismului, recomandînd valorile burgheze consacrate în estetică (Drames de famine, 1900). El prefera romanul psihologic celui moralizator (Le Disciple, 1899). Essai sur
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
caracter social. Chiar și detractorii recunoșteau că "dacă nu este citit, este cu siguranță ascultat". Iorga a profitat foarte mult de pe urma talentului său oratoric. Tudor Vianu considera că Iorga avea un "talent retoric par excellence"98. În anii '30, pe măsură ce criza europeană se adîncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Corespondența lui Iorga este imensă, a scris peste 10 000 de scrisori. Iorga a fost cu siguranță un efortolic 100. Frasin Munteanu-Râmnic își amintea o conversație dintre Iorga și Nicolae Titulescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Brătianu i-a fost încredințată dificila sarcină de a-l ține în frîu pe Iorga. Nu era o misiune ușoară 17. Dificultățile au apărut de la bun început. Iorga a scris un editorial incendiar, Nu alături de Austro-Ungaria!18 (în perioadele de criză, Iorga scria întotdeauna cîteva editoriale pe zi, retipărite în cotidianul de largă circulație "Universul"). Instrumentul prin intermediul căruia Iorga avea acces la o audiență mai mare era Liga culturală. O părăsise în 1912-1913 din cauza intrigilor politicianismului, dar acum s-a întors
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]