64,222 matches
-
Constructivismul reprezintă una din cele trei mari paradigme ale învățării alături de behaviorism și cognitivism (psihologie cognitivă). Mediile constructiviste de comunicare se definesc prin următoarele caracteristici : "Construcționismul" este o teorie care afirmă că învățarea devine mai eficace atunci când elevul construiește ceva cu scopul de a transmite celorlalți înțelesul pe care el l-a acordat unui lucru (prin simple afirmații sau compoziții mai elaborate). Simpla citire nu este suficientă pentru a
Constructivism (paradigmă a învățării) () [Corola-website/Science/319071_a_320400]
-
explica în propriile cuvinte o idee unei alte persoane, sau de a face o pledoarie, va conduce la o mai bună înțelegere a sarcinii didactice, aceasta fiind integrată în mod mai consistent propriilor idei. Aceasta este explicația dată de această teorie faptului că oamenii iau notițe în timpul unei prelegeri deși nu intenționează în mod expres să le recitească ulterior. "Constructivismul social" este un curent care pune accent pe construirea de sensuri și semnificații de către membrii unor grupuri sociale, construind astfel în
Constructivism (paradigmă a învățării) () [Corola-website/Science/319071_a_320400]
-
numără toate combinațiile de 2 cărți din 47 (combinări de 47 luate câte 2). Un model probabilistic se bazează pe un experiment și o structură matematică atașată acelui experiment, anume câmpul de evenimente. Evenimentul este unitatea structurală cu care lucrează teoria probabilităților. În jocurile de noroc există multe categorii de evenimente și toate pot fi predefinite textual. În exemplele anterioare de experimente din domeniul jocurilor de noroc, am luat cunoștință cu câteva evenimente pe care aceste experimente le generează. Ele reprezintă
Matematica jocurilor de noroc () [Corola-website/Science/319175_a_320504]
-
mai proaste pelicule ale anului. Emmerich a fost ales să regizeze un remake al filmului SF din 1996 "Călătorie fantastică", dar proiectul s-a întors la faza de pre-producție. În 2009, Emmerich a regizat "2012", un film apocaliptic bazat pe teoria conspirației referitoare la prezicerea sfârșitului lumii de către civilizația maiașă pe 21 decembrie 2012. În ciuda recenziilor amestecate, filmul a devenit al doilea cel mai profitabil film al lui Emmerich (după "Ziua independeneței") și a fost aclamat de spectatori. De obicei, Emmerich
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
peste 150 de lucrări. Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe care l-a izolat sub formă gazoasă, cu toate că și Carl Wilhelm Scheele și Antoine Lavoisier au revendicat, de asemenea, această descoperire. Carl Wilhelm Scheele, și el partizan al teoriei flogisticului, a revendicat descoperirea „oxigenului”, dar cel care a identificat și a dat oxigenului numele actual a fost chimistul francez Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne și demistificatorul teoriei flogisticului. Pe timpul vieții sale, reputația științifică a lui Priestley s-a bazat
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
revendicat, de asemenea, această descoperire. Carl Wilhelm Scheele, și el partizan al teoriei flogisticului, a revendicat descoperirea „oxigenului”, dar cel care a identificat și a dat oxigenului numele actual a fost chimistul francez Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne și demistificatorul teoriei flogisticului. Pe timpul vieții sale, reputația științifică a lui Priestley s-a bazat pe „descoperirea” apei gazoase, pe scrierile sale din domeniul electricității și pe descoperirea și studierea de către el a unor „aere” (gaze), cel mai cunoscut fiind cel denumit de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
ale acestuia, printre care se numără inventarea apei carbogazoase, lucrările scrise despre electricitate și descoperirea unor noi gaze, cel mai faimos fiind cel numit de Priestley drept „aerul deflogisticat” (de fapt, acesta era oxigen). Totuși, fermitatea cu care a apărat teoria flogisticului și a respins primii pași ai revoluției chimice l-au izolat de comunitatea științifică. Cercetările științifice ale lui Priestley au fost intrinsec legate de concepția sa religioasă și, de aici efortul său constant de a realiza o sinteză între
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
și a Bibliei. Priestley scria, mai târziu, că lucrarea ce l-a influențat cel mai mult, exceptând Biblia, a fost cartea "Observations on Man" de către David Hartley din 1749. Tratatele psihologice, filozofice și teologice ale lui Hartley au postulat o teorie a filozofiei minții. Hartley își dorea să creeze o filozofie creștină în care amândouă „realitățile” morale și religioase puteau fi dovedite pe cale științifică, un obiectiv care avea să-l preocupe pe Priestley tot restul viații sale. În al treilea an
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
700 de pagini numită "The History and Present State of Electricity" , care a primit recenzii pozitive. Prima jumătate a textului este un istoric al studiului electricității până în anul 1766; a doua jumătate, mai influentă decât prima, reprezintă o descriere a teoriilor contemporane despre electricitate și sugestii pentru cercetări viitoare. În această a doua parte, Priestley mai raportează câteva dintre descoperirile sale, ca de exemplu conductivitatea cărbunelui și a altor substanțe chimice și continuumul dintre conductori și izolatori. Această descoperire a răsturnat
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
doctrinale, unii membri părăsind-o pentru carismatica mișcare metodistă. Priestley credea că prin educarea tinerilor el ar putea realiza consolidarea congregației. În lucrarea sa magistrală în trei volume intitulată "Institutes of Natural and Revealed Religion" (1772-74) (în ), Priestley a subliniat teoriile sale referitoare la instruirea religioasă. Mai mult, acesta și-a recunoscut credința în socinianism. Doctrinele pe care acesta le-a explicat vor deveni standarde pentru unitarianiștii din Britania. Această lucrare a marcat o schimbare în viziunea teologică a lui Priestley
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
cu privire la nedreptățile cu care se confruntau disidenții; rezultatul a fost lucrarea sa "Essay on the First Principles of Government" (1768). Fiind Această lucrare este cea mai profundă abordare a acestui subiect de către Priestley și, deși era o lucrare timpurie despre teoria politică liberală modernă, aceasta făcea cu mare precizie distincția între drepturile politice și drepturile civile și argumenta pentru lărgirea drepturilor civile. Identificarea aceastei distincții dintre sferele privată și publică l-a făcut să susțină ideea că guvernul nu poate avea
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Colours" (menționată și ca "Optics"), un proiect despre istoria filozofiei experimentale. El a acordat o mare atenție istoriei opticii și a prezentat excelente explicații privind primele experimente optice, însă deficiențele sale din domeniul matematicii l-au făcut să respingă câteva teorii contemporane foarte importante. În plus, acestă lucrare nu includea secțiuni practice, secțiuni care făcuseră "History of Electricity" atât de folositoare în practica filosofiei naturale. Spre deosebire de renumita "History of Electricity", noua carte nu a fost atât de populară și nu a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
întregire limitate la studiul așa-numitelor „aere” și în afară de acestea, a fost publicată cel mai important text științific al său: cartea de șase volume intitulată "Experiments and Observations on Different Kinds of Air" (1774-86). Aceste experimente au ajutat la distrugerea teoriei celor patru elemente, pe care Priestley a înlocuit-o cu propria sa viziune a teoriei flogisticului. În conformitate cu aceea teorie din secolul al XVIII-lea, combustia sau oxidarea unei substanțe corespunde cu eliberarea unei substanțe materiale numite "flogistic". Munca lui Priestley
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
important text științific al său: cartea de șase volume intitulată "Experiments and Observations on Different Kinds of Air" (1774-86). Aceste experimente au ajutat la distrugerea teoriei celor patru elemente, pe care Priestley a înlocuit-o cu propria sa viziune a teoriei flogisticului. În conformitate cu aceea teorie din secolul al XVIII-lea, combustia sau oxidarea unei substanțe corespunde cu eliberarea unei substanțe materiale numite "flogistic". Munca lui Priestley de la „aere” nu este ușor de clasificat. Cum scria și istoricul științific Simon Schaffer, ea
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
său: cartea de șase volume intitulată "Experiments and Observations on Different Kinds of Air" (1774-86). Aceste experimente au ajutat la distrugerea teoriei celor patru elemente, pe care Priestley a înlocuit-o cu propria sa viziune a teoriei flogisticului. În conformitate cu aceea teorie din secolul al XVIII-lea, combustia sau oxidarea unei substanțe corespunde cu eliberarea unei substanțe materiale numite "flogistic". Munca lui Priestley de la „aere” nu este ușor de clasificat. Cum scria și istoricul științific Simon Schaffer, ea „era văzută ca o
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
asemenea, Priestley și-a descris aparatul său pentru experimente, ieftin și ușor de asamblat; prin urmare, colegii săi au crezut că ei vor putea reproduce cu ușurință experimentele sale. Confruntându-se cu rezultate experimentale inconsecvente, Priestley s-a ocupat de teoria flogisticului. Însă, aceasta l-a ajutat să ajungă la concluzia că există doar trei tipuri de „aere”: "fixe", "alcaline" și "acide". Priestley a revocat chimia înfloritoare a zilelor sale. În schimb, el s-a concentrat pe gaze și pe „schimbările
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
care a izolat gazul (dar și-a publicat rezultatele după Priestley) și Lavoisier a fost primul care a descris gazul ca „aer purificat în întregime și fără modificări”. Aceasta a fost prima descriere a oxigenului fără luarea în considerare a teoriei flogisticului. În „Observations on Respiration and the Use of the Blood”, Priestley a fost primul care a sugerat o conexiune dintre sânge și aer, deși s-a folosit în ea și de teoria flogisticului. Cum era tipic pentru sine, Priestley
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
a oxigenului fără luarea în considerare a teoriei flogisticului. În „Observations on Respiration and the Use of the Blood”, Priestley a fost primul care a sugerat o conexiune dintre sânge și aer, deși s-a folosit în ea și de teoria flogisticului. Cum era tipic pentru sine, Priestley a introdus o prefață cu istoricul studiului respirației. Un an mai târziu, cu siguranță influențat de către Priestley, și Lavoisier a discutat despre respirație la Académie des sciences. Munca lui Lavoisier a început drumul
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
târziu, cu siguranță influențat de către Priestley, și Lavoisier a discutat despre respirație la Académie des sciences. Munca lui Lavoisier a început drumul lung de descoperiri care au produs schițe diverse referitoare la respirația oxigenului și care au culminat în răsturnarea teoriei flogisticului și în stabilirea chimiei moderne. Prin anul 1779, Priestley și Shelburne au avut o neînțelegere, motivul precis al acesteia rămânând neclar. Shelburne a criticat starea de sănătate a lui Priestley, în timp ce Priestley afirmă că Shelburne nu mai are ce
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
fost „contrară cu toate principiile hidrostaticii cunoscute”. Această descoperire, împreună cu munca sa timpurie, a fost recunoscută mai târziu sub denumirea de difuzie gazoasă care, în cele din urmă, i-a ajutat pe John Dalton și pe Thomas Graham să formuleze Teoria cinetică a gazelor. În 1777, Antoine Lavoisier și-a publicat lucrarea "Réflexions sur le phlogistique pour servir de suite à la théorie de la combustion et de la calcination", fiind astfel prima dintr-o serie de lucrări ce se aflau în ofensivă
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
a gazelor. În 1777, Antoine Lavoisier și-a publicat lucrarea "Réflexions sur le phlogistique pour servir de suite à la théorie de la combustion et de la calcination", fiind astfel prima dintr-o serie de lucrări ce se aflau în ofensivă cu teoria flogisticului; el a fost împotriva acestor ofensive când Priestley i-a răspuns în 1783. Cu toate că a fost de acord cu o parte din teoria lui Lavoisier, Priestley a fost nepregătit să accepte și revoluțiile majore propuse de Lavoisier: răsturnarea flogisticului
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
de la calcination", fiind astfel prima dintr-o serie de lucrări ce se aflau în ofensivă cu teoria flogisticului; el a fost împotriva acestor ofensive când Priestley i-a răspuns în 1783. Cu toate că a fost de acord cu o parte din teoria lui Lavoisier, Priestley a fost nepregătit să accepte și revoluțiile majore propuse de Lavoisier: răsturnarea flogisticului, conceptualizarea elementelor și a substanțelor chimice și crearea unei noi nomenclaturi chimice. Experimentele originale ale lui Priestley despre „aerul deflogisticat”, combustie și apă l-
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
crearea unei noi nomenclaturi chimice. Experimentele originale ale lui Priestley despre „aerul deflogisticat”, combustie și apă l-a ajutat pe Lavoisier cu datele de care avea nevoie pentru a construi mare parte a sistemului său; Priestley nu a acceptat noua teoria a lui Lavoisier niciodată și a continuat să creadă în teoria flogisticului pentru tot restul vieții sale. Sistemul lui Lavoisier era bazat pe conceptul "cantitativ" cum că masa este mai degrabă creată decât distrusă în reacții chimice (cu alte cuvinte
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
aerul deflogisticat”, combustie și apă l-a ajutat pe Lavoisier cu datele de care avea nevoie pentru a construi mare parte a sistemului său; Priestley nu a acceptat noua teoria a lui Lavoisier niciodată și a continuat să creadă în teoria flogisticului pentru tot restul vieții sale. Sistemul lui Lavoisier era bazat pe conceptul "cantitativ" cum că masa este mai degrabă creată decât distrusă în reacții chimice (cu alte cuvinte, conservarea masei). Prin contrast, Priestley a preferat să observe schimbările "calitative
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
a introdus multe dintre principiile pe care chimia modernă s-a format. Refuzul lui Priestley de a accepta „noua chimie” a lui Lavoisier — ca de exemplu refuzul de accepta legea conservării masei - și determinarea sa de a crede într-o teorie mai puțin satisfăcătoarea a lăsat perplex mulți savanți. Schofield a explicat astfel: „Priestley nu a fost niciodată un chimist; într-un sens modern sau chiar Lavoisian, el nu a fost niciodată nici măcar om de știință. El a fost un filozof
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]