6,950 matches
-
frig îngrozitor. Totul în jurul meu mi se părea lugubru, ireal, exasperarea ajunsă la maximum. Am mai strigat o dată, și am ieșit din nou afară. Și mai frig. Curentul văii te îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă. Am intrat înăuntru, era de fapt o baracă, precum toate barăcile mari întâlnite în timpul războiului, doar că aceasta servea de birou. Ce să fac? Rămân înăuntru și scot tot ce aveam în valiză și în sacul de parașută, golesc un birou mare de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
afară. Și mai frig. Curentul văii te îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă. Am intrat înăuntru, era de fapt o baracă, precum toate barăcile mari întâlnite în timpul războiului, doar că aceasta servea de birou. Ce să fac? Rămân înăuntru și scot tot ce aveam în valiză și în sacul de parașută, golesc un birou mare de tot ce avea pe el și mă întind pe el, acoperindu-mă cu tot ce aveam. Poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să rezist până
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără știrea părinților, până în Piața Unirii, unde, în incinta palatului Bánffy (vestit monument baroc), se înghesuia, uzurpându-i curtea, cinematograful Corso și, profitând de pauza care era pe atunci de rigoare, mă strecuram înăuntru și rămâneam apoi, în continuare, să văd și jumătatea primă a filmului și chiar încă o dată partea a doua. Tatăl meu n-a fost niciodată amator de cinematograf, în schimb mama cunoștea toți actorii vestiți și mă lua des la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o plasă închisă și fără scăpare. El e totodată creștin, adică întemeiat nu pe plăcerea senzuală a iubirii (care nu e exclusă, ci mântuită în spiritualitate), ci pe semnificația ei morală, spirituală, sacră, adică liber în mod absolut, dar liber înăuntru, în adânc. E vorba de o libertate simbolică, și nu de una fiziologică. Așadar, o speranță există totdeauna, oricât de bine ascunsă. Dar deviza iubirii nu trebuie să fie decât aceea împrumutată [de la] ducele de Bourbon: N’espoir ny peur
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
slave și a trebuit să lupte greu pentru a supraviețui în istorie, fiind după expresia lui Marc Bloch o „citadelă asediată sau mai bine spus invadată” (Braudell, 1994, 15). La începuturile ei, lumea europeană a fost „o lume frământată, chinuită înăuntru, hărțuită în afară” (Braudell, 1994, 15), dar de o evidentă omogenitate. O civilizație născută din multiple amestecuri etnice, politice, economice, dar având tradiții și credințe comune și, mai ales, „aceleași necazuri”, cum spune Braudel, pe care a încercat mereu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cel mai important fiind cumpărarea de la magazinul alimentar). Anumite zone din cadrul canalului funcționează ca „porți”, iar secțiunile acestora sunt conduse de reguli imparțiale sau de „paznici”. În ultimul caz, „un individ sau un grup are puterea de a lua decizia: înăuntru sau în afară. Pentru a putea înțelege mecanismul de funcționare a porții, trebuie înțeleși factorii care determină deciziile paznicilor; schimbarea unui proces social poate fi realizată prin influențarea sau înlocuirea paznicilor” (Lewin, 1947b, apud Visscher și Nicolau, 2001, 98). Prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
am murit pe dinăuntru. Viața emigrantului e o moarte lentă pe dinăuntru. Trupul tău poate fi oriunde, în Italia, în cețurile Angliei, pe câm piile Spaniei, mâinile culeg sau șterg, spatele se încovoaie, dar, odată ce ți-ai lăsat sufletul acasă, înăuntru e moartea. Ai simțit vreodată cum se năruie lumea? Scrisoarea 4 O ultimă privire, zâmbete și încurajări, promisiuni că vor avea grijă una de alta. Nu auzeam nimic. Doar un tunel gol care ar fi primit și absorbit tot dacă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că nu sunt mulți italieni care se trezesc în zori să meargă la muncă. Tot săracii emigranți... Așa că dimineața, în stațiile periferice, oprea autobuzul care ar fi trebuit să te ducă spre locul de muncă, oa menii se suiau și înăuntru erau carabinierii: controlau actele cu ușile blocate. Mai mult de jumătate erau stranieri fără acte, dar numai pe români îi dădeau jos, la capă tul liniei. Așa cum erau, fără să aibă timp să mai anunțe etc., erau conduși spre aeroport
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Și atunci? Atunci te târăști cum poți! Cu rugăminți pe la cunoscuți, cu medicamente trimise din țară (dacă are cine să le trimită!). Mai ții minte când am băut țuică fiartă să ne treacă răceala? Cu o singură boabă de piper înăuntru? Ei bine, nici măcar țuică nu e! Of, of! Scrisoarea 61 Totul mi se părea liliputan în țară. Aeroportul Fiumicino din Roma este imens. Otopeni cred că e pe jumătate sau chiar mai mic. Apoi din București în orașul meu natal
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
magazine, farmacii, săli de Internet, biserici, totul mi se părea nemaipomenit. Mă întorsesem în lume. După puțin timp nu mai eram nici singură; casa preotului era plină. Am intrat cu sfială, m-a poftit ca pe un musafir important, iar înăuntru era o parte din România. Cel puțin zece femei de toate vârstele, unele plecau acasă și stăteau la el până la sosirea autocarului, altele abia venite, ca și mine, altele gonite de patroni, altele plecate de la familiile unde munceau. Fiecare cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vremea aia ți aș fi spus că probabil italienii sunt fericiți. Nu sunt! Aceleași sentimente de frustrare economică, ace leași certuri și probleme de familie, bârfe, dușmănii mă runte... A fost ciudat să descopăr că „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardu’”. E adevărat, nu se supără că nu au carne-n frigider, dar aleargă și ei să cumpere ce-i mai ieftin, la ofertă. Sunt necăjiți că nu pot să-și cumpere un televizor cu plasmă etc. Importantă e
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu un pachet într-o sacoșă, privind mereu în urmă, ca și cum aș fi făcut o nelegiuire. Suntem marcați pe viață de amintirile astea. Charlie Chaplin îi povestea uneia dintre fetele sale că foa mea din copilărie i-a rămas mereu înăuntru. Că s-a simțit mereu stingherit în fața altor personalități, pentru că acea foame l-a umilit și l-a făcut să se simtă veșnic nevrednic de fericire. Pentru a vedea Carul-Mare, copiii noștri vor trebui să ridice capul. Scrisoarea 162 Cine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de am scăpat ... ce le-am făcut ... că nici el nu-i mai poate stăpâni ... I-am reținut însă filozofia că "nici în câini nu mai poți avea încredere". Bucuros că nu s-a întâmplat nimic rău, m-a invitat înăuntru și ... în timp ce învârtea la jintița dintr-un ceaun cât un clopot de mitropolie sub care ardea un foc mocnit ... m-a tot întrebat că cine sunt, ce caut pe acolo ... Când i-am spus cine suntem, câți suntem și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește? Pot cei pe moarte să-și retrăiască moartea? Detectivul (sperând să prevină alte morți? moartea în general?) merge către biserica Little St. Hugh. E înăuntru. Cei doi Nick sunt împreună: Erau față-n față, totuși se uitau unul prin altul la forma trupului lor în piatră; căci orice formă se reflectă, orice lumină are și umbră, sunteul are ecou, și cine putea spune unde începea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele făcute se desfac lent sub ochii noștri, iar acea parte a eroului care e prinsă înăuntru (de obicei "Eu") judecă tot ce vede, ca și cum abia a deschis ochii pe patul spitalului, în interiorul unui trup paralizat, ca și cum ar înainta cu interes către momentul nașterii lui, pe care îl percepe ca sfârșitul vieții. Trupul El, Tod Friendly, John
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până la isprăvile lor, observăm o degajare și o libertate a râsului fără egal în toată cariera literară a lui Eliot. Veselia e cristalină și neîngrădită. Cotoii și pisicuțele trec prin tot felul de peripeții, de la înfrățirea cu șoarecii până la saltul înăuntru și afară din sertare. Având drept personaje pisicile și nu oamenii, încruntatul Eliot ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-au dus înapoi. Unii poeți Desperado cochetează cu disprețul, indiferența, detașarea. Nu și Mole. John Mole e poetul cel mai atașat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urmaseră, eram pentru ei un dușman care le voia răul. Eram la mâna lor, așa că au întors foaia. La un moment dat, am simțit că intram într-o curte cu poartă de fier. Mașina s-a oprit, m-au lăsat înăuntru și ei au coborât. În foarte scurt timp, cineva a venit să mă ia. Evident, nu vedeam absolut nimic. Eram dus de mână, mi se zicea să cobor niște trepte, apoi am fost împins undeva unde mi-am dat seama
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
într-o celulă. Habar n-aveam în ce cartier al orașului eram. Era o celulă destul de modernă. Avea două așa-zise „paturi“ din beton și două saltele de paie. În ușă, era un mic vizor prin care se putea privi înăuntru. Un paznic se afla în permanență pe culoar și privea înăuntru prin vizor. I se vedea doar ochiul și mă tot întrebam ce-o fi vrând. Celula avea și un duș deasupra unui WC turcesc din smoală neagră, sinistru. Eram
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
eram. Era o celulă destul de modernă. Avea două așa-zise „paturi“ din beton și două saltele de paie. În ușă, era un mic vizor prin care se putea privi înăuntru. Un paznic se afla în permanență pe culoar și privea înăuntru prin vizor. I se vedea doar ochiul și mă tot întrebam ce-o fi vrând. Celula avea și un duș deasupra unui WC turcesc din smoală neagră, sinistru. Eram în august și era cumplit de cald. Apa nu curgea tot
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cel mare a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirei. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nimic. Și după aceea, Merle părăsi Ambert și se retrase la Issoire, loc căruia Monseniorul 3 fratele regelui Henri, cu o armată mare, veni și îi dărîmă zidurile prin forța armelor și-i trecu pe toți cei care se aflau înăuntru prin sabie și distruse tot orașul. Soldații capturară femei, pe care le-au dus și le-au vîndut pe bani buni. Și numitul domn, frate al regelui, însoțit de domnii de Guise și de Nevers, se retrase la Brioude, unde
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmă, în ordinea manifestării Ch‡ndogya-UpaniÌad : Căci ‡tma, care rezidă în inimă (‡tma, sinele, fiind echivalent cu Tema analogiei inverse a fost reamintită publicului român de Andrei Pleșu în cartea Despre îngeri cu capitolele Lumea în oglindă, Nicăieri, peste tot, înăuntru, în afară, legate de mundus imaginalis. De asemenea, a fost reamintită de H.-R. Patapievici, în volumul Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante? Vizionar și poet doctrinar, Dante s-a sprijinit pe date de știință tradițională, antice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ridicarea pleoapelor, pozițiile vicioase ale globilor oculari (strabism convergent sau divergent), precum și prezența, dacă este cazul, a diplopiei. Paralizia nervului III oculomotor provoacă ptoză palpebrală, strabism divergent și pupila midriatică. Bolnavul nu poate efectua mișcările în sus, în jos și înăuntru cu ochiul afectat. Sunt descrise cazuri în care reacția la lumină a pupilei este păstrată cu paralizia n.III (infarcte intrinseci la nivelul mezencefalului, neuropatia diabetică etc.) [8]. Paralizia nervului trohlear IV provoacă paralizia marelui oblic, evidențiabilă clinic prin imposibilitatea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dafin F. Mureșanu, Sorin Vidican () [Corola-publishinghouse/Science/92119_a_92614]
-
de stea ies iarăși la lumină ca florile de cireș primăvara. Steaua Între Crăciun și Bobotează, colindătorii umblă cu steaua, obicei de demult. Luminoasă și întocmai cu meșteșug, steaua e compusă din speteze de brad îmbrăcate cu hârtie albă, iar înăuntru se află aprinsă o lumânare de seu. Se zărește înfățișată ieslea în care s-a născut Isus Hristos, apoi Maica Domului, pruncul, cei trei magi și păstori. Fiecare colț al stelei are un clopoțel. Cei care umblă cu steaua cântă colinde
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]