7,890 matches
-
fiecare om este unic, astfel încât cu fiecare naștere ceva nemaiîntâlnit își face intrarea în lume"70. De la acest postulat metafizic se instaurează diversitatea reflectărilor concrete ale lumii normative și de aici rezultă cu o necesitate transcendent patronată policromia socială care îngăduie deopotrivă neîngrădita manifestare a originalității și integrarea acestei traiectorii evolutive într-o multiplicitate armonică de căi destinale. În timp ce organizarea coerentă a acestei multiplicități este opera conștiinței de sine colective, pe filonul reflexiv individual se fundamentează permanenta regenerare a disponibilității actante
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
doar acolo unde este strict necesar, în rest păstrând vie doar o auto-observație de fond, caracteristică unei cumințenii lucrătoare, a unei strădanii specifice condiției obișnuite a îndelungii exersări. El joacă cu sine însuși un joc al subtilelor angajamente și își îngăduie în exercitare aptitudinală exact atâta cât o permite alternanța noetică pe care o cere însăși materia îndeletnicirii sale. De aceea reflexivitatea acumulează și depozitează, pentru a găsi apoi fericita oportunitate a inserției cruciale, ea asumând o responsabilitate măsurată, prudentă, în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
judicativă sau cu fiecare deschidere simpatetică ce însoțește fenomenul relațional. Apoi, în afara actualității relaționale, cunoașterea de sine poate revela potențialități vitale pe care le naște conviețuirea în comunitate. Ea stăpânește în egală măsură replica de natură cognitivă a realității și îngăduie interpenetrarea spirituală a celor două domenii în beneficiul strategic al drumului individual și, în egală măsură al portretului personalității pe care conștiința îl are de construit. Avantajul unei asemenea extinderi devine hotărâtor în perspectiva depășirii stricteții aplicative a actualismului pur
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
etapă intelectuală a demersului pregătitor al aplicării unei norme morale care subsumează fapte sociale. În iminența bine pregătită a actului se operează o verificare ce ține de o rutină reflexivă ferită de amenințarea tulburării inutile a prezenței exacte. Încordarea pre-aplicativă îngăduie o ultimă întoarcere asupra propriilor resurse angajate în implicarea relațională și o face cu necesitatea indusă de responsabilitatea învecinării "fraterne". De aceea faptele social-relaționale sunt expresia unei confruntări între mai multe conștiințe de sine, pe de o parte, și între
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe care o crează împiedicarea procesului firesc de oglindire sufletească reciprocă. De aceea, experiența socială autentică nu uită de aportul reflexiv individual nici atunci când activează conștiința de sine colectivă. Ea preia din "avatarurile" personalității excepționale materie cognitivă relevantă comunitar și îngăduie astfel o sanitară întoarcere din spațiul public în zona mult mai specifică vieții reflexive a cercului privat individual. Experiența socială are nevoie de o ghidare înțeleaptă pentru a alcătui un corpus unitar de voințe individuale, adică pentru a statua armonia
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
însuți în latura ta socială cu aceleași arme spirituale cu care o faci în propria interioritate, cumva apelând la intuiții adecvate fenomenologiei interacționale. De aceea, dialogul se bazează în chip fundamental pe intuirea prealabilă care unifică determinările mutual- semnificative și îngăduie empatizarea. Standardul acestei intuiri este în legătură directă cu nivelul la care se poate ridica interacțiunea într-o determinare univocă aproape cauzală (sau cel puțin ținând de o condiționalitate strictă și relativ mecanică). Deși beneficiază de libertatea și de luminile
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o consider ca ținând de intimitatea mea psihică. Modelul șamanic m-a bântuit în anii de maturitate, iar dacă am renunțat la el am făcut-o silit, fiindcă viața mea socială și meseriile pe care le practic nu mi-au îngăduit să stărui asupră-i. Dar nădăjduiesc să pot reveni cândva la el, și chiar să-l aplic. După decembrie 1989 am descoperit că modelele culturale nu mă mai satisfac neapărat - mi se par perisabile și uneori zadarnic-orgolioase, structura mea interioară
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Ci cu totul altceva. Desigur, fiind victima acestui martiriu repugnant la început de secol XXI, Irina Cornici nu are nici o culpă legată de absența vocației sale pentru monahism. Dar ierarhii care l-au creditat pe Daniel Corogeanu și i-au îngăduit să oficieze ca monah se află în culpă. Și în culpă morală, și în culpă metafizică: întrucât presupusul slujbaș al lui Dumnezeu s-a dovedit a fi un torționar (oricât de greu ar părea acest cuvânt, el reflectă exact ceea ce
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
patru va fi în sfârșit mai clar delimitat. Portretul succint pe care li-l voi face în cele ce urmează nu se dorește a fi un pamflet, ci o privire de insectar; ca entomolog simbolic (adică analist al mentalităților) îmi îngădui acest fapt, încercând astfel să prind în insectar și o istorie a României, prin prisma celor patru președinți, din 1965 până în 2005. Pe fondul sfârșitului de regim Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu părea să fie un urmaș promițător, chiar dacă existau și alte
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
o jivină care repugnă în postcomunismul românesc? Pentru că, în ciuda înzestrării sale native, ea este, de obicei, o proastă fudulă. Banii și afacerile consortului ei îi garantează un minimum de succes în societate și un la fel de măcar minim respect, ce-i îngăduie să bată cu pumnul în masă aproape oricând și oricum. Mai mult chiar, datorită afacerilor consortului său și sponsorizărilor pe care acesta le-ar putea face în varii domenii, vaca blondă își permite să fie autoritară, abuzivă, îngâmfată, deși ea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
zădărniciei; humoristul însă e dator să considere această nostalgie ca fiind cu mult mai valoroasă decît forma mărginită în care fantezia poate configura ceea ce este mai înalt (Erwin, p. 358)x. În lucrarea sa despre conceptul de ironie, Kierkegaard nu îngăduie acestui punct de vedere al lui Solger să-și intre în drepturi. El îl privește cu ochi teologico-hegelieni. În scrierea amintită (și în însemnările din aceeași vreme), Kierkegaard concepea raportul dintre ironie și humor ca pe o contradicție. Ironia trebuie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Personalitatea noastră, așa cum este ea, cu melancolia și nostalgia sa, a străbătut tocmai acest purgatoriu; dar în amitire, acțiunea izolată dispare ca factor în dezvoltarea întregii personalități, poate chiar ca o felix culpa, iar nostalgia ce năzuiește înainte nu ne îngăduie să întîrziem la ceea ce nu mia are acum nici o însemnătate practică. 22. Simpatie Tipurile de humor descrise în cele de mai sus se situează mai aproape de autoafirmare decît de devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întrucît ele fac de la început, fiecare în felul său, ca latura mohorîtă a vieții să joace un rol proeminent. Temperamentele luminoase, în formele lor puternice ca și în cele slabe, în cele rapide ca și în cele lente, nu vor îngădui să apară prea ușor marile umbre în tabloul vieții, format involuntar în conștiință. Iar celelalte temperamente mohorîte, atît cel puternic și rapid (cel coleric), cît și cel slab și rapid (care nu are nume) nu vor face ușor posibilă o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
înseamnă înclinarea de a trece la acțiune sau la alte stări. Experiențele pe care le facem și gîndirea pe care o folosim colaborează cu temperamentul. Natural, temperamentele mohorîte pe care le-am amintit pot face cu neputință humorul, dacă nu îngăduie experiențelor să-și intre pe deplin în drepturi. Seriozitatea va putea avea într-adevăr gluma ca formă de expresie în humor trebuind să fie conciliabilă cu blîndețea și înțelegerea, cu ceea ce ne oferă viața, chiar cînd datul respectiv nu se
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca reprezentanți a ceea ce conține noțiunea unul în antichitate, iar celălalt la începutul epocii moderne. Humoriștii englezi din secolul al XVIII-lea nu au reprezentat, cum am observat deja, marele humor. Orizontul lor era prea îngust, iar optimismul lor nu îngăduia contradicțiilor vieții să ajungă la o deplină înrîurire. Se mișcau la un nivel burghez neted și cum sentimentul nu avea de învins nici o opoziție și nici o rezistență, se transforma în sentimentalism, mai ales la imitatori. După părerea lui Jean Paul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de această carte. Regelui Arthur Capitolul 1 Spațiul, ancorele, discursul: instrumentele de investigare și cadrul cercetării 1.1. Idei și concepte, premise normative ale spațiului public Limbajul natural și bunul-simț înțeleg prin spațiu public un loc fizic în care este îngăduit accesul tuturor și în interiorul căruia sunt garantate vizibilitatea și interacțiunea subiecților participanți (Henaff, Strong, 2001). Colectivul imaginar plasează în centrul "spațiului public" ceva ce are legătură cu transformarea istorică a arhetipului ancestral de "piață", agora străvechii Atene din secolul al
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
ceeace Este... Apoi, când am devenit bărbat și când împotriva firii mele închinată spre visare, am fost silit să intru în lupta cotidiană, pentru a salva de la pieire ceeace în mine voia să trăiască, acea chemare a sufletului care nu îngăduie nici o abdicare, Beethoven mi-a fost comandantul care m-a antrenat în simfoniile sale. Aici am sorbit focul eroismului care asaltează hoardele tulburi ale negației, îndoielii și patimilor ucigașe; și chiar din țărâna înfrângerilor mele, călcat în picioare, aclamam victoria
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar ca să stea noaptea și să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se stingeau și frigul cobora în desiș, iar el era atât de înțepenit, încât atunci când ajungea acasă la răsăritul soarelui, arăta vlăguit ca după o noapte întreagă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Lipindu-și spatele de trunchiul copacului ce-i oferea reazem în fiecare seară, și ținând pușca de-a lungul pieptului, își pironi cu încăpățânare ochii pe forma întunecată a colibei, și revăzu în minte chipul tinerei lui neveste. Acum își îngădui să se gândească mai stăruitor la el și la multe lucruri asemănătoare. Își aminti de tânărul acela, așa cum îl zărise doar cu câteva zile în urmă, aplecându-se peste fată când îngenunchease că să piseze grăunțele, și râzând cu ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
bine-venit; după aceea, trecu pragul colibei sale. Orele se scurgeau și Jonas urmărea dansatorii care țopăiau, și asculta tobele, în timp ce deasupra lui, stelele licăreau, iar păsările de noapte flecăreau în desișul din jur. Se gândea acum stăruitor, așa cum nu-și îngăduise vreodată să o facă, la ceea ce se întâmpla în coliba mică și întunecoasă care își pierdea încet-încet conturul pe măsură ce focurile mureau și dansatorii se retrăgeau la păturile lor. În spatele lui, sus pe cer, luna se făcuse mică și rece; copacii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Y“. Undeva, în absolut, sigur că sunt împărțiri de acest gen, e foarte normal, suntem oameni, unora le plac deprimismul și minimalismul din Franța de astăzi, alții, cum sunt eu, trag tot la Stendhal, la Balzac. Este bine să ne îngăduim. Nu am să uit niciodată - am mai spus asta - sfatul bunicii neveste-mii acum 33 de ani, la nunta noastră: „Maică, să vă îngăduiți“. Asta este înțelepciunea, acceptați-vă creator contradicțiile! Dacă mie îmi place Măniuțiu, și nu Radu Afrim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de astăzi, alții, cum sunt eu, trag tot la Stendhal, la Balzac. Este bine să ne îngăduim. Nu am să uit niciodată - am mai spus asta - sfatul bunicii neveste-mii acum 33 de ani, la nunta noastră: „Maică, să vă îngăduiți“. Asta este înțelepciunea, acceptați-vă creator contradicțiile! Dacă mie îmi place Măniuțiu, și nu Radu Afrim, eu trebuie totuși să accept că, esteticește, Radu Afrim este un regizor foarte bun, care face spectacole de o caligrafie și de o calofilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
țării sale de a se schimba și de a beneficia de toate oportunitățile pe care această nouă Europă le oferă. Iar acest punct mă conduce la întrebarea următoare. 6. Care sunt eșecurile cele mai notabile înregistrate în ultimele două decenii? Îngăduiți-mi să mă întorc la interpretarea anului 1989 în România de la întrebarea 3. După cum am observat, anul 1989 românesc a fost marcat de o "revoluție ne-revoluționară". Mai mult, el a devenit contextul politic și închisoarea dezvoltării postcomuniste românești. Aceste
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
le pun alții, în fond binevoitori, afectuoși chiar (iar femeile, promițând dulce... cumva... prin vocea cu intonațiile calde, prin gesturile moi ale mâinilor ce-și mângâie îmbietor propriul trup, prin surâsurile arcuite din senin de buzele lor pline de abnegație... îngăduind viitoare plăceri interzise...); nu am reușit să răspund nici măcar la cele pe care mi le pun eu singur, în ultimul timp, cu insistență, cu exasperare... că, uite!, se duce naibii viața... și ce mă-sa am făcut? Cred că atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Dylan păstrează distanța normală între interesul vulgar și viața lui personală. Detașarea aceasta de spațiul public provine dintr-o dezarmare... ? Nu. Nu e așa. Eu mă uit la ce se întâmplă când un om cât de cât cunoscut, nu-mi îngădui să spun vedetă sau star, este invitat într-o emisiune sau i se ia un interviu și se ajunge, inevitabil, la cum faceți salată de boeuf și așa mai departe. Mi-a rămas în minte teribil de bine unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]