7,767 matches
-
cale de acces În castel era un pod cu lanțuri, care se cobora numai ziua, când mai multe străji supravegheau intrarea și ieșirea. Pe colina Ludwigshöhe, una dintre treptele de munte ridi cate artificial, se aflau o grădină, nu foarte Întinsă, dar plină de plante rare și de flori minunate, un bazin de marmură și câteva bănci aidoma, locul unde nobilul Conrad venea să viseze cu ochii deschiși. Grădina era Înconjurată spre apus de zidul cetății, iar pe celelalte trei părți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trebuia să săpăm niște canale aductoare de apă. În stânga, spre Ceahlău, cerul negru parcă se unea cu pământul - semn rău, de ploaie. La răsărit și-nspre sud, se arăta cerul cu norii albi- cenușii amestecați. Numai deasupra mea, ca o farfurie întinsă, cer albastru. Am noroc, îmi ziceam. Totuși norii se deplasau, la sensul giratoriu cerul devenise negru. Pelerina de ploaie, nelipsită în bagajul bicicletei, m-ar fi adăpostit doar când stăteam pe loc. Dacă cedam influenței impuse de vreme, la o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bine. Mereu cu gândul la arhitectura neogotică a castelului din Ruginoasa, asemănătoare cu a celei de la Miclăușeni, am intrat în comuna Al.I.Cuza. Necunoscând geografia locului, știind că mai aveam de parcurs vreo 30 kilometri, gândeam că-i prea întinsă comuna aceea, al cărui nume amintește de fostul domnitor. Numai că mai aveam de trecut prin cel puțin încă o comună - Heleșteni. Abia următoarea era Ruginoasa, fosta reședință a lui Cuza. După mine, fiind vorba de niște așezări din același
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de revenire pe marginea drumului s-a dovedit o mare greșeală, pentru că era acoperită cu pietriș. Dezechilibrat, mă și închipuiam cu capul spart, cu coarnele bicicletei intrate-n burtă. Bicicleta derapă, zbură cât colo, eu căzut, alunecam pe mâna dreaptă întinsă instictiv, la vale. Nu mă durea nimic, și mă-întrebam cum de nu mă lovisem la cap. Omul de pe cealaltă parte fugi spre mine alarmat, dar constată că în afară de o zdrelitură serioasă și o capsă a blugilor intrată
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
spune, Titi, cum se numește vietatea asta? Moș Martin, Silvica. Bravo, Titicuță! Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai întunecoase ale grotei sale construite din piatră și ciment, culcat pe burtă, se afla un exemplar minunat de urs brun-roșcat. Întins fiind, de la cap al coadă avea vreo doi metri lungime. Umerii vânjoși, gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se sprijinea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Silvia și nicidecum s-o omor pe bapțea. De ce stai și privești cu indiferență la "robii" și la "oile" Tale pe care zici că le iubești? De ce?! "Tu n-ai făcut pământul din milă și iubire, Îți trebuia loc slobod, întins, de cimitire." (T. Arghezi) 18. BUNICA ȘI NEPOATA În timp ce bapțea era privegheată de cele două bătrâne care mai moțăiau, mai scăpau capul în jos, mai bolboroseau câte ceva, dar care își făceau cu maximum de competență trista lor misiune, părinții mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cealaltă a geamului se aflau niște draperii mari din catifea grena, care aveau menirea să micșoreze ori să mărească spațiul de pătrundere a luminii în atelier, în funcție de dorința artistului. Pe șevalet era pregătit un suport material dreptunghiular, cu pânza deja întinsă, aptă să primească îmbrățișarea dătătoare de viață. Uite, dragul meu, privește! Cred că am găsit ceva care ar putea să-i placă mamei tale. Poftim! Ce zici? Pentru moment, n-am răspuns nimic, întrucât cunoștințele mele despre pictură, atunci, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fără pietricele sau alte corpuri străine, apoi se adăugau balegă de cal și apă. Cele trei elemente componente se amestecau bine-bine și rezulta un fel de emulsie gălbui-maronie, care se aplica pe suprafața pământului cu mâna. Apoi, cu degetele palmelor întinse, toată această compoziție se întindea pe suprafața solului. După ce se usca totul bine, erau întinse preșurile și țolicile, făcute la războiul de țesut. Nu, bunicii mei n-au fost baroni locali și nu s-au lăfăit în bogății. Ei n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cea inițială. Ceea ce s-a întâmplat e ușor de imaginat. Exact în momentul în care efortul lui era maxim, noi ne-am retras brusc, ușa s-a deschis și asediatorul s-a prăvălit "victorios" la picioarele noastre. Ditamai namila stătea întinsă pe burtă în fața noastră, cu capul între bănci și cu mâinile întinse asemenea unui liliac într-un zbor nocturn, vânând molii. Noi, de asemenea, fuseserăm trântiți jos și acum încercam să ne ridicăm și să ne aranjăm uniformele, galbeni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu strictețe legea imprescriptibilă a inerției, s-au aplecat în față, apoi, printr-un recul automat, au revenit la poziția inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și infinit de cel limitat, claustrat și sub pază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și prezentarea conținutului lor. Zis și făcut. Mama a scos din prima sacoșă un ziar și l-a așezat pe dușumea. Mircea și Lică s-au repezit să țină de colțurile ziarului întrucât acesta era boțit și nu stătea perfect întins. Mama a scos din plasă trei pâini și le-a așezat pe ziar. Apoi, din aceeași plasă, a dat la iveală o bucată considerabilă de clisă, pe care a așezat-o lângă cele trei pâini. Din al doilea pachet a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
într-o zi de sâmbătă. Valuri de lumină albastră mă potopeau simultan din toate direcțiile, golindu-mi trupul de tot balastul inutil, aducându-mă într-o stare de levitație deplină, asemenea păsărilor cerului. Aerul tare, curat și proaspăt, lumina străvezie, întinsă, blândă și atotcuprinzătoare îmi dădeau senzația de zbor și, timp de câteva secunde, cât a durat această viziune, am simțit că un suflu puternic mă absoarbe și mă direcționează înspre una dintre nenumăratele "găuri negre", într-un alt spațiu, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
veți avea probleme. Nu încercați să fugiți cumva, că veți fi prinși și va fi vai de voi! Clar? S-a urcat în mașină și a plecat. Am rămas singuri sub cerul fierbinte și inospitalier al Câmpiei Bărăganului. Bărăganul... Câmpie întinsă, cu ploi puține, cu veri toride și ierni bântuite de crivețe cumplite. Nu existau alternative. Trebuia să supraviețuim. Era un aspect edificator al luptei pentru existență și, în același timp, al selecției naturale: cei puternici supraviețuiesc și merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului mișcător, cumpăna înțepenită a unei fântâni ca o balerină cu trupu-i miniatural executând într-o poziție statică echilibrul perfect de o inegalabilă măiestrie artistică; n-a văzut imensitatea copleșitoare a acestei câmpii, nesfârșit de întinsă și de mănoasă, în fața căreia inima își accelerează bătăile și întregul corp simte nevoia unor aripi de zbor... Nici participarea masivă a ciulinilor țepoși, rotunzi și alerți la maratonul tradițional, luând startul la marea Olimpiadă autumnală a pelerinilor rătăcitori, dezlănțuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tot în bună înțelegere. Calul a târât cu anevoie căruța pe o alee hârtopită, lângă o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din căruță și balansată imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să ajungă aici cât mai târziu. Acum, preotul își modula ultima litanie pe fondul greco-bizantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Student pe timpul rinocerilor" și "Perimetrul cuștii", putem vorbi de o coerență, de o continuitate în scrisul diaristic al lui Leo Butnaru, nu? În vara anului 2012, cât a ținut ea, am trecut în variantă electronică jurnalul de pe o durată destul de întinsă, din 1980 până pe la sfârșitul anului 2002, când m-am decis să încerc minunea computerului. Iar cele vreo douăsprezece caiete voluminoase aș dori, la un moment dat, să le depun la Muzeele Literaturii Române, cel din Chișinău și cel din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca să-l buimăcească. Îl blestemă uneori, a se vedea cazul Arghezi. Îl momește în cele mai obscure locuri, apoi îi trage realitatea de sub picioare. Numai dacă iei proza lui Mircea Eliade, de exemplu și deja ai o mulțime de capcane întinse bietului cititor. Dar nici cititorul nu se lasă... Cînd vede o librărie, trece pe partea cealaltă. Cînd vede un perete de cărți se gîndește iute la cutremur și la posibilitatea surpării acestuia, de asta se refugiază în locuri mai sigure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În aceste condiții, atunci când seriile de victime erau transferate într-o celulă în care erau așteptate cu brațele deschise de alți studenți sau de către foști colegi, volubili și prietenoși, nou-sosiții se simțeau eliberați și mulți dintre ei cădeau în capcana întinsă, începând să povestească inclusiv despre activitatea politică din libertate. Surpriza produsă de momentul declanșării torturilor era imensă, fiind amplificată doar de cruzimea loviturilor și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de... havan sau shoebeat; apoi, în cea mai bună dispoziție, masa câmpenească pe care se puteau găsi toate bunătățile lumii. (Nu încerc să scormonesc prea mult prin cotloanele memoriei pentru a vă relata ce așezau fetele pe fața de masă întinsă direct pe nisipul încă umed al primăverii timpurii, pentru că... am așa o poftă de mâncare și nici nu vreau să trezesc nostalgii adormitoare...) Ne mai și distram: băteam mingea, culegeam flori și urzici și... multe, multe băi de picioare în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lui era atât de molipsitoare, că a fost nevoie de intervenția grijulie a mamei pentru a fi convins să-și schimbe obiectul atenției. După această binefăcătoare baie de picioare, mi-am așezat sacul de dormit pe pământul reavăn și mam întins cât sunt de lung, mi-am afundat nasul în iarba primăvăratică, crudă și molipsitoare la reverii și m-am lăsat mângâiat de razele soarelui ce coborau suav pe fața și trupul meu. Ce mi-aș fi putut dori mai mult
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vocal un solist sau cel de alături sau corul din spate. Nu aveam puterea de-a aplauda deoarece instinctul îmi indica faptul că nu trebuie să pierd nimic, nici din muzică, dar nici din vibrații: stăteam tot timpul cu mâinile întinse și eram conectat - la fel de puternic - la aceeași sursă cu artiștii. Au fost câteva fapte pe care nu am putut să nu le remarc: la Ploiești numai localnicii nu s-au produs pe scenă. Au lăsat această posibilitate în exclusivitate oaspeților
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
metoda lui Socrate! - ?!?!?! - Renunță la mimica asta caraghioasă, că mă pufnește râsul! Și nu te mai mira atâta, că o să vezi imediat despre ce este vorba! Acum, spune-mi: înainte vreme ai simțit ceva deosebit în palme când le țineai întinse? - Nu, sigur că nu! - Dar după Realizare? - Păi, am simțit vibrațiile! Le-am simțit ca lumea!Recunoști diferența? - Sigur că o recunosc! Mă și bucur de această descoperire! - Perfect! Dar mi-aș dori ca tu să înțelegi că Realizarea ai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
risipă la care nu aveam dreptul moral... Atât eu cât și ceilalți doi - fiecare din motivele lui - am renunțat la oferta... rusească și am ales-o pe cea... indiană: decondiționarea de confort și de odihnă, amenajându-ne culcușul pe ziarele întinse direct pe cimentul neprietenos de la etaj, dar feriți de curentul aerului condiționat. Văzusem de multe ori prin filme sau prin diferite documentare oameni dormind pe sub poduri sau prin sălile de metrou, acoperiți de ziare sau cutii din carton, dar nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
al evoluției istoriei religiilor în secolul XX, scrisorile cu Pettazzoni și cu Wikander secompletează reciproc, suprapunându-se cronologic în perioada 1948-1959 și subîntinzând un arc temporal de jumătate de secol (1927-1977). Iar ediția recentă a corespondenței inedite Culianu-Eliade6, cel mai întins corpus epistolar din corespondența științifică și semnificativă a lui Eliade, aduce elementul substanțial care rotunjește o triadă tipologică, anume: corespondența cu un maestru (Pettazzoni), cea cu un coleg de generație (Wikander) și cea cu un discipol (Culianu). Până acum, exegeza
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi fost unul din cei care au refuzat practicarea vreunui gen literar, oricare ar fi acela, de multe ori cu împliniri comparabile cu cele critice. Pentru autorul lui Șun, estetica este o disciplină impusă de lipsa sensibilității artistice, proprie unei întinse clase de intelectuali. Din această frigiditate, cum o numește Călinescu, față de valorile artistice s-a născut știința împotriva căreia se ridică în Cursul de poezie susținut la Universitatea ieșeană, în anii 1937-1938. El stabilește apodictic: "Estetica este o știință care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]