6,513 matches
-
sistemul comunist care, “ face atâta caz de faptul că a promovat aplicarea drepturilor egale pentru ambele sexe dar în care, așa cum reiese, femeile sunt mult mai egale decât bărbații”. Harris a prezentat faptul că în timp ce bărbații trudeau de-a lungul șanțurilor lor făcând ceea ce guvernul și femeile le spuneau să facă, nu exista nicio zi în care bărbații să fie recompensați pentru serviciul pe care îl prestează, dându-i posibilitatea lui Harris de a concluziona că “Aceasta mi se pare a
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]
-
pretinsă formă obișnuită de tortură și de execuție „aruncând [oamenii] într-o groapă în flăcări, el având detestata denumire de Stăpân al gropii”. În Capitolul 85, „Surat al-Buruj”, din Coran, un pasaj spune: „... blestemați să fie cei care au săpat șanțul adânc, cel cu focul aprins de vreascuri... pe care nu s-au răzbunat decât pentru că ei au crezut în Allah Cel Puternic și Vrednic de Laudă”. Se consideră că Poe ar fi fost influențat și de "The Iron Shroud" a
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
3510 m sub apă și 270 m la porțiunile de intrare în tunel la fiecare capăt. Tunelul este realizat din 20 de segmente prefabricate din beton armat - cele mai grele din lume cu 55.000 tone fiecare - montate într-un șanț săpat pe fundul mării. Prin două secțiuni ale tunelului trec șinele de cale ferată, paralele cu cele două secțiuni prin care trec benzile rutiere. Între cele două benzi rutiere există și o secțiune prevăzută pentru situații de urgență. Transportul feroviar
Podul Øresund () [Corola-website/Science/325037_a_326366]
-
Noi și Ciupercenii Vechi, la nord de Smârdan, de Poiana Mare și Tunarii Vechi, la nord de Pisculeț și Seaca de Câmp. În zona Poiana Mare are o altitudine relativă de 14m. - Lunca Dunării Acesta se prezintă sub forma unor șanțuri mai întinse acoperite cu bălți, mlaștini și dune. Câmpia Olteniei face parte, din punct de vedere geologic din Depresiunea Getică. Aceasta s-a individualizat în timpul mișcărilor orogenice din perioada cretacică, odată cu scufundarea fundamentului care ține de cristalinul pânzei getice. Apa
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
În autobiografia "In Memory Yet Green", Asimov spunea despre povestire: "Am încercat să fiu amuzant, bineînțeles. Simțeam nevoia să fiu "amuzant" și apelasem deja la umor în mai multe povestiri. Dar a scrie amuzant este mai dificil decât a săpa șanțuri. Un text poate fi scris binișor, sau cu un suspans acceptabil, sau destul de ingenios și e în regulă. Dar niciun text nu poate fi cât de cât amuzant; el sau este "amuzant", sau "nu e amuzant deloc". Nu există cale
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat de către aripa vomerului în canalul vomerovaginal sau sfenovomerian lateral ("Canalis vomerovaginalis") prin care trece o ramură a arterei sfenopalatine ("Arteria sphenopalatina").
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
un contraatac, condus inițial de brigada Georgia condusă de col. Edmund N. Atkinson, care i-a inspirat pe oamenii din brigăzile col. Robert Hoke, a gen. brig. James J. Archer, și a col. John M. Brockenbrough să șarjeze înainte din șanțurile din preajma căii ferate, împingându-i pe oamenii lui Meade în afara pădurii într-o retragere dezordonată, urmați îndeaproape de cei ai lui Gibbon. Ordinele lui Early către brigăzile sale erau de a continua urmărirea până la calea ferată, dar în haos, mulți
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
multe „dâmburi” care par a fi naturale. Bibliografie: Medeleț și Bugilan 1987, p. 164. 4. Vestigii medievale. a) În secolul XIX se mai vedea, către Cerneteaz, o cetate de pământ, dublă. Cele două incinte rotunde erau legate între ele cu șanțuri și val. Bibliografie: Rădulescu 1999-2001, p. 48-49. 5. Descoperiri monetare. a) Pe teritoriul localității se semnalează un tezaur monetar format din 75 denari republicani romani descoperit în anul 1840. Bibliografie: Glodariu 1974, p. 292; Gudea și Moțiu 1983, p. 193
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
pe care creșteau flori mirositoare (Vezi satul Miroși), făcându-și bordeie și ocupând în jurul lor câteva prăjini de pământ, pentru a înjgheba câte-o mică gospodărie. Aceste câteva prăjini de pământ erau despărțite între ele prin <râci>, un fel de șanțuri care le despărțeau prin râcâire care mai pe urmă s-au numit hotare, răzoare despărțite prin garduri de nuiele. Din cauză că oamenii au început să se certe pe aceste hotare (râci), termenul a căpătat sensul de ceartă, pierzându-și sensul de
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
ce-i zice Bucovul; 2-lea. Am luat-o cu mergerea pe marginea despre nord spre apus pe hotarele ce sunt mijloc între moșia Aninoasa și între moșia Râca; 3-lea.De la capul despre răsărit pe marginea susnumită este un șanț despărțitor hotar până în dreptul satului Aninoasei și se isprăvește; 4-lea. Merge hotarul tot pe margine prin niște mărăciniș șu un drum părăsit până la niște ulmi curățați și un tufan strâmb între hotare; 5-lea Mers-am tot înainte spre
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
ridicată pe vremuri o palisadă. Prima atestare documentară a cetății este în anul 1319, prima cercetare arheologică a fost făcuta între anii 1967 - 1969. Situl este mărginit în sud și est de apele pârâului Cernavodă, spre nord-vest aflându-se două șanțuri cu val. S-au descoperit materiale și urme ceramice atribuite așa-numitei culturi de Ciugud fapt ce a permis datarea întregii fortificații în secolul al XII-lea. În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit urme de locuire (Cod LMI SB-I-m-A-11983.02
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
au vrut să pună capăt presupusei suferințe a bătrânilor singuri prin servirea de vin de soc amnestecat cu arsenic, stricnină și "doar un vârf de cuțit de cianură". Cadavrele sunt îngropate în subsolul casei de către Teddy, care crede că sapă șanțuri pentru Canalul Panama și îngroapă victimele epidemiei de febră galbenă. Mortimer numește aceste crime un "obicei foarte prost". Pentru a complica lucrurile și mai mult, Jonathan (Raymond Massey), fratele lui Mortimer, sosește cu complicele său alcoolic, chirurgul plastic dr. Herman
Arsenic și dantelă veche (film) () [Corola-website/Science/326119_a_327448]
-
au sosit și și-au instalat pozițiile catapultele, care pe 11 aprilie au început bombardarea regulată a fortăreții. Din 11 aprilie până pe 7 mai, asediul orașului are un caracter slab din partea asediatorilor. Catapultele bombardează metodic zidurile, soldații încearcă să sape șanțuri, dar sunt îndepărtați de arbaleții de pe turnuri. Cruciații însă în mod contrar, atacă constant. Potrivit unor surse, în prima săptămână de asediu, templieriii au organizat un raid important, care a dus la capturat și aducerea în oraș a 5000 de
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
a fost încoronat. În acest moment, cele trei clădiri separate ce înconjurau curtea centrală au fost unite într-o singură structură. Cea mai importantă structură de la Niasviž este biserica Corpus Christi (1587-1603), legată de castel printr-un baraj peste un șanț, biserică ce conține mormintele a 72 de membrii ai familiei Radziwiłł, fiecare cu câte un sicriu simplu din lemn de mesteacăn împodobit cu stema Trąby. Proiectată de arhitectul italian Gian Maria Bernardoni (1541-1605), biserica este considerată a fi primul templu
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Stăpânirea otomană a transformat fortăreața în cazarmă, adăugându-i o platformă cu tunuri, iar în secolul al XVII-lea a împodobit-o cu un minaret de moschee, care a devenit un simbol al Ierusalimului. Turcii au construit în jurul citadelei un șanț menit să o apere de atacatori externi, și de răscoale ale locuitorilor dinăuntrul cetății. În anul 1898, pentru a face loc trăsurii kaiserului Wilhelm al II-lea care a vizitat orașul, în zona de lângă Poarta Jaffei, o parte din șanț
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
șanț menit să o apere de atacatori externi, și de răscoale ale locuitorilor dinăuntrul cetății. În anul 1898, pentru a face loc trăsurii kaiserului Wilhelm al II-lea care a vizitat orașul, în zona de lângă Poarta Jaffei, o parte din șanț a fost astupată cu pământ și a fost înlăturată și o mică parte din zidul din apropiere. Autoritățile britanice mandatare din Palestina au fost primele care au început să dea citadelei o utilizare pașnică și au înființat în interiorul ei un
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
branhial. În stadiile următoare (embrion de 25-26 zile), în partea sa dorsală, proeminența mandibulară apare îndoită formând mugurele sau procesul maxilar. În acest stadiu de dezvoltare, procesul frontal este un apendice cranial al arcului mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența primului arc branhial se delimitează o cavitate numită stomodeum, sau gura primitivă a embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
secund. El avea cel puțin 2.000 de călăreți din Yorkshire și Lancashire, desfășurați în nouă divizii, precum și 600 de muschetari, cu trei regimente (numărând circa 1.000 de oameni) în ariergardă. Regaliștii au ocupat pârloaga din vale, în spatele unui șanț de scurgere pe care Rupert l-a considerat a fi un obstacol eficient pentru o șarjă de cavalerie. Există unele dispute privind cursul șanțului la vremea bătăliei. Unele relatări contemporane sugerează că el nu exista în flancul drept al regaliștilor
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
numărând circa 1.000 de oameni) în ariergardă. Regaliștii au ocupat pârloaga din vale, în spatele unui șanț de scurgere pe care Rupert l-a considerat a fi un obstacol eficient pentru o șarjă de cavalerie. Există unele dispute privind cursul șanțului la vremea bătăliei. Unele relatări contemporane sugerează că el nu exista în flancul drept al regaliștilor. Pe de altă parte, un plan cvasicontemporan al dispunerii regaliștilor, realizat de inginerul lui Rupert, Bernard de Gomme, arată șanțul în aliniamentul său actual
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
unele dispute privind cursul șanțului la vremea bătăliei. Unele relatări contemporane sugerează că el nu exista în flancul drept al regaliștilor. Pe de altă parte, un plan cvasicontemporan al dispunerii regaliștilor, realizat de inginerul lui Rupert, Bernard de Gomme, arată șanțul în aliniamentul său actual. Este în general acceptat că șanțul era cel puțin un obstacol mai puțin semnificativ în partea dreaptă a regaliștilor. Flancul stâng al regaliștilor era comandat de Lord Goring. El era format din 2.100 de călăreți
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
contemporane sugerează că el nu exista în flancul drept al regaliștilor. Pe de altă parte, un plan cvasicontemporan al dispunerii regaliștilor, realizat de inginerul lui Rupert, Bernard de Gomme, arată șanțul în aliniamentul său actual. Este în general acceptat că șanțul era cel puțin un obstacol mai puțin semnificativ în partea dreaptă a regaliștilor. Flancul stâng al regaliștilor era comandat de Lord Goring. El era format din 2.100 de călăreți, în principal din cavaleria marchizului de Newcastle, „Northern Horse”, și
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]