7,065 matches
-
și Își ia punga de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întâlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blând. Și avem același simț al umorului și ne plac aceleași lucruri. Pe chipul ei se așterne un surâs ușor rușinat. Adevărul e că e foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strâng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sunteți un cuplu mult mai potrivit decât am fost eu cu Connor. Vrei o cafea ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de câteva ori prin clădire, dar e prima oară când ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întâlnire, Încă neterminată, tronându-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bârfa despre Sven și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
om adânc rănit În demnitatea lui. Asta-i tot. Sperasem doar că putem fi măcar un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
triumf. Prima dată când ne-am Întâlnit, dupa ziua cu zborul, m-a rugat să păstrez secret faptul că a fost În Scoția. — De ce ? spune Lissy. — Habar n-am. — De ce fusese În Scoția ? sare și Jemima. — Habar n-am. Se așterne tăcerea. — Hmm, spune Jemima cu condescendență. Nu prea e chiar cel mai penibil secret din lume, nu crezi ? Vreau să spun că există și scoțieni foarte deștepți. N-ai nimic altceva ? De exemplu... că are o meșă de păr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
devastat. — Dar poate că prima teorie e cea corectă, spune Încurajator. Sau a doua, cu frauda. — Ei bine, nu-mi pasă deloc care din ele e adevărată, spun, cu fața În flăcări. E treaba lui. Să doarmă cum și-a așternut. Iau o cutie de lapte din frigider și Îl Închid, cu mâinile tremurându-mi ușor. Delicat și complicat. Oare asta Înseamnă, În traducere liberă, „Am pe altcineva“ ? Foarte bine. Să aibă câte femei vrea. Nu-mi pasă. — Ba e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi acasă acum, o vei regreta toată viața. Te vei gândi Încontinuu la asta, dorindu-ți să o fi făcut. Se așterne tăcerea. Văd cât se poate de limpede cum Își turează la maximum creierul, pe sub pene și tot restul. — Ai dreptate, spune Într-un final și dă drumul hainelor. OK, am s-o fac. Dar nu vreau să te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să „dea” crapul. Ce aiureală și ce tâmpenie! Am crezut și am căzut ca un fraier, am pierdut atât de mult! De ce nu am Întrebat pe Ionel, pe tăticu?! Asta a fost, Își spuse Rică și pe figura sa se așternu o expresie de adâncă frustrare și Îl copleși o serie de gânduri nu tocmai roze: Chiar nu am nevoie de o zi senină și Însorită, așa cum se anunță și cel mai mult mă enervează oglinda liniștită a lacului, nu tu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
funcție Îl aduse În via colegei sale, Maria. Era o duminică de toamnă târzie și ei doi trebuiau să pună la punct un plan de lucru pentru pionieri. Via nu era culeasă iar cei doi elevi și colegi Încercau să aștearnă pe un caiet câteva propuneri pentru ridicarea nivelului clasei... cum se cerea pe atunci. Cei doi se priveau și gândurile nu voiau să se Îndrepte către caiet. Maria era cea mai bună la Învățătură dar și cea mai frumoasă fată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și nici nu vrei să fii cooperant! Este treaba ta, „armata-i lungă” iar noi dispunem și de metode și de mijloace eficiente prin care să aflăm adevărul! Te avertizez cu o formulă populară, de la noi, din Neamț: „Cum Îți așterni, așa vei dormi!”. Pentru că faci pe inteligentul și pe omul stăpân pe sine, ia citește aici! Căpitanul Roznoveanu deschise un dosar de culoare albastră la o anumită pagină Însemnată cu roșu și cu negru, iar Ștefan Începu să citească, să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
maiorul Îl sărută pe frunte, Îi mai lăudă Încă odată vinul și plecară numai după ce Victor i-a umplut un ulcior de vreo cinci litri cu vin olăresc. Maria tocmai se pregătea să stingă lampa când În liniștea care se așternuse se auzi un plâns ce părea aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină sub forma unor icnituri și geamăte scurte, apoi cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
durerii atroce de picior, piciorul stâng pe care Îl am șubred din copilărie. Mama Îl Învelea În frunze de varză proaspătă și noaptea, când mă Întorceam cu greu de pe o parte pe alta, ele se sfărâmau și se pierdeau prin așternut din chingile feșelor albe. Fără acest tratament constant pe care mama mi l-a aplicat cu consecvență ani de zile, boala misterioasă ar fi avansat agresiv. Draga mea, acum sunt asemeni unui copil care Învață să meargă . Sufletul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței tale, este apropierea de viață. Cu cât Îi privești mai mult rafinatele tentacule, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se citește forță și virilitate a afirmației,,. ș.a.m.d.,, Antoniu a transcris din memorie cu frenezie și cu sete aceste pagini și, simte, cum trupul lui s-a fortificat, a capătat o putere ce-a crescut cu fiecare cuvânt așternut pe hârtie. Închide caietul, și-l pune la adăpost sub maldărul de cârpe de la capul patului Ăpernă improvizatăă, ca În adolescență, când Își ascundea noaptea, efuziunile letriste de ochii vigilenți ai tatălui. Pune creionul pe care l-a ascuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peretele șubred al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am să mă integrez aici, dacă-mi dă pace mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești, mă simt singur și părăsit, și tare vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu pentru a-mi face publicitate, ci pentru a folosi, eventual, cuiva, în descoperirea acestui drum de pelerinaj al sf. Iacob apostolul. Acesta este primul și cel mai important motiv care m-a determinat ca la sfârșitul fiecărei zile să aștern pe hârtie gânduri și impresii; precizez că în aceste pagini nu sunt prezente experiențele și trăirile mele interioare, intime. Ele rămân doar pentru mine, așa cum rămâne în secret tot ceea ce se desfășoară în sacramentul Spovezii. Toate spre mai marea slavă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
roatei, tunzîndu-mă, mă lăsă jumătate tuns, fiindcă îl apucase cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort. Într-o altă zi, pe câmpul Herăstrăului făceam bivuacul de prânz; mie îmi făcuse culcușul, ca să zic așa, pe muchea unei văi; îmi așterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc, văz căpătâiul prea înalt; bag mâna sub covor, trag o pălărie românească; ardic covorul, era capul unui mort de choleră, îngropat prea puțin în pământ. Nerodul de soldat, când au așternut covorul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
îmi așterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc, văz căpătâiul prea înalt; bag mâna sub covor, trag o pălărie românească; ardic covorul, era capul unui mort de choleră, îngropat prea puțin în pământ. Nerodul de soldat, când au așternut covorul, nu au băgat de seamă, căci trupul era în vale și capul ajungea pe muchea dealului. Tinerețea nu se sperie de nimic în lume! " Generalul Chiselev ne vizita în toate diminețile, cu caleașca încărcată cu un oțet, inventat atunci
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
molipsirii: "Eu mi-am dezinfectat odăile cu cînipă; am smuls cînipa din pământ, am pus[-o] rezemată de pereți în jurul odăilor, iar așternutul de pat pe care a fost soția mea l-am dus într-o magazie și l-am așternut pe cînipă". Ciurileanu era convins că numai sub protecția cânepii au scăpat cu viață el, cei doi fii și nora sa. Pentru apărarea împotriva paraziților și a molipsirilor "este bine - recomanda el - să se semene cînipă pe sub ferestrele casei, prin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ingeniozitatea falsificărilor mergând în pas cu perfecționarea metodelor de analiză...". Ar fi însă greșit să se creadă că jurnalul din vara lui 1913 al lui Cantacuzino cuprinde doar consemnări de fapte jalnice sau reprobabile. Iată ce a avut bucuria să aștearnă pe hârtie la 31 august: "Aflu la Turnu, de la primar, de la medicul comunal și de la agentul său că vaccinul a dat rezultate excelente în oraș. Au fost vaccinați, la mahala, toți locuitorii învecinați cu casele contaminate. În toate centrele vaccinale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să te-aștept sub vișin în tăcere, Cu gândul răvășit de dorul greu. Îmbrățișez în taină cu durere Cămașa ce o port de dorul tău. Rămân cu gândul dus în depărtare, Adun din nouri flori de liliac Și ți-le aștern de-a lungu' pe cărare, Să le miroși la umbră în hamac. Așa trec zile, nopți, în așteptare Și parcă văd un chip pe curcubeu, Cum își întinde mâna iubitoare, Să șteargă-o lacrimă din ochiul meu.
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
avantajul de a-și fi valorificat În proză propria experiență literară din poezie. Prin aptitudinile sale pentru litera scrisă, prin experiența sa socială, prin sensibilitatea la tumultul, de multe ori confuz, dăunător și contradictoriu, cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil În proza sa. Valentina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea și, dintr-o dată mi s-a părut cum totul se luminează În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi mici, dar instinctul de conservare ne avertiza că e mai bine să păstrăm țipetele pentru o ocazie mai potrivită! Noaptea se așternea peste toate aceste Întâmplări mărunte, adâncind pe fiecare Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acasă la ora 4 .45 și reveneam după ora 17.00 . În această vreme mă hrăneam cu covrigi și biscuiți. Fiind nevoită să aștept mai multe ore până la sosirea trenului care avea să mă ducă spre casă, am Început să aștern impresii pe hârtie ( În jurnalul meu secret). Primele poeme (În vers alb) le-am scris În școala generală când m-a descoperit profesorul de limba română, spunându-mi că am talent, talent ce trebuie valorificat. Atât mi-a trebuit! Din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]