9,516 matches
-
1908), ziar al Partidului Național, care se îndârjește întro luptă fratricidă cu cei de la partidul lui Aurel Onciul - Poporal independent, ajunsă la apogeu în campania alegerilor din 1907. Atunci s-a desfășurat cea mai dezgustătoare campanie electorală cu invective și acuzații de tot soiul. „Se duce cea mai sfâșietoare și dezgustătoare campanie electorală. Se face cea mai deșănțată agitație, se aruncă cele mai grele și ireverențioase cuvinte, se poartă cel mai violent limbaj, se tipăresc cele mai murdare tablouri, se descoperă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
judecător: opinia publică”... În materialul „Datoria noastră”, din aceeași pagină, se afirma că „cele două ziare mai principale și oficiale ale românilor bucovineni - Glasul Bucovinei, al fostului guvern și Dreptatea - al actualului guvern, nu fac decât să aducă invective și acuzații în locul unirii desăvârșite - și sufletească, și politică, și culturală”... Aceasta este direcția - spre binele și prestigiul, românismului bucovinean... Greu însă a face publicistică independentă. În chiar numărul respectiv de ziar, Achille Scânteie publică articolul „În fața juraților” în care acuză pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
da o mai folositoare întrebuințare celor 140.000 lei cheltuiți cu turnarea filmului, când orașul capitală de județ n-are nici o stradă pavată, toate ulițele începând cu strada principală fiind o mare de glod când plouă?” După ce aduce și alte acuzații, interogatul încheie cum ar fi făcut orice român: „Îi lipsea chelului tichie de mărgăritar!” Panait Istrati și „Raiul rusesc” de P. Rădulescu, un comentariu după articolul „L'affaire Roussakov ou L'U.R.S.S. d'aujourd'hui” din revista franceză „La
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1974. Devine într-un fel explicabil faptul că în lucrarea „Românii 1774 - 1866” ediția a II-a, Editura Humanitas - 2004, București profesorul american Kerth Hitchins pune concluzii severe publicisticii bucovinene, noi justificând aceasta și prin puținătatea textului oferit mai mult acuzațiilor decât argumentelor - din 400 de pagini, doar 6 „soluționează” fondul (pp 278284). „În Bucovina nu a apărut o mișcare națională puternică”, iar „biserica ortodoxă, ca instituție, nu a fost o bază solidă pentru autonomia politică sau culturală”, „intelectualii erau puțini
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
torturat zile, săptămîni, luni, pînă la proces". Pentru că, în realitate, nu avea nici o vină, va primi 3 ani de închisoare corecțională. Este eliberat pe 18 iulie 1951. În toiul nopții de 24 octombrie 1959 va fi din nou arestat sub acuzația că a afirmat că-i așteaptă pe americani, iar satelitul lor e mai bun decît al rușilor. Va fi judecat pe 27 ianuarie 1960. Înainte de a fi dus la tribunal va fi: ras, tuns, îmbrăcat cu palton negru, nou, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
țării. Și, mereu, împotriva bolșevicilor, a comuniștilor. Ca să se înțeleagă ce credeau ei despre organizația noastră, am să citez un fragment din sentința nr. 351 din 21 martie 1949: "Aspectul subversiv, fascist și paramilitar al organizației în care au activat acuzații din acest lot s-a stabilit în cursul dezbaterilor, atît prin măsurile organizatorice inspirate după tipicul legionar, cît și prin scopul urmărit". Judecata s-a petrecut în incinta pușcăriei din Suceava. Apărător, din oficiu, mi-a fost un evreu, Lazăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
stabilit în cursul dezbaterilor, atît prin măsurile organizatorice inspirate după tipicul legionar, cît și prin scopul urmărit". Judecata s-a petrecut în incinta pușcăriei din Suceava. Apărător, din oficiu, mi-a fost un evreu, Lazăr, care, în loc să mă apere, întărea acuzațiile. Au încercat să mă trateze luînd în considerație statutul meu de muncitor, de mecanic de locomotivă. Dar, pînă la urmă, au ajuns la concluzia că sînt nereeducabil! Și am fost condamnat la 7 ani de închisoare corecțională". Vor fi triați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și arestările cîtorva dintre cei care îl criticaseră. Atît și nimic mai mult. În cursul anchetei și, mai apoi, după procesul de la Tribunalul Militar, aveam să descopăr că supărarea lui Filip luase forme monstruoase. Astfel, pentru a se disculpa de acuzațiile din ședința U.T.M., Filip se prezentase de bună voie la Centrul Universitar cu un pachet de scrisori. Scrisorile le primise în timpul vacanțelor sau al practicii în producție tocmai de la colegii care fie îl criticaseră, fie nu avuseseră curajul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nehru, în care acesta nu se sfia să afirme că și dictatura proletariatului, ca orice dictatură, este exercitată de minoritate împotriva majorității. Cum Nehru era prietenul Uniunii Sovietice, Filip nu îndrăznise să-l citeze și-mi atribuia mie opinia indianului. Acuzațiile din declarația amicului meu continuau pe mai multe pagini, în același registru minor, la fel de fastidios, dar cu adresă parșivă: să demonstreze că sînt un element ostil, descompus, cosmopolit, contrarevoluționar și așa mai departe. Sînt păreri literare, nu politice, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
foștii colegi de cămin vor fi chemați din oficiu drept martori ai apărării; dacă primul, prin răspunsurile lui neclare nu-l ajută, dar nici nu dă argumente instanței, al doilea, Traian Prozan, l-a apărat fără echivoc. A respins toate acuzațiile pe care judecătorul le sugera și se străduia să le obțină de la el, explicînd onoratei curți, cu răbdare, că nu e deloc neobișnuit ca un intelectual să citească o carte, iar dacă tot a citit-o, nu e chiar indecent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (și el militar) lansează acuzații delirante, toți aceștia pot avea sentimentul că își fac datoria. Însă judecătorul nu are scuză. Ținut să împartă dreptatea, el a dat cele mai aberante sentințe din istoria justiției române. Potrivit statisticilor, pierderile României în cel de-Al Doilea Război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și, câțiva ani mai târziu, condamnat la moarte și executat În 1954. A urmat, În 1952, gruparea Ana Pauker-Vasile Luca. Spre deosebire de „naționalistul“ Pătrășcanu, handicapul lor era „invers“, Ana Pauker fiind evreică, și Vasile Luca, ungur. De fapt, principiile invocate și acuzațiile formulate contau prea puțin. Se dădea o luptă pentru putere, atâta tot. Și, treptat, conducerea se româniza. Inițial, ponderea principală a avut-o gruparea moscovită, liderii care stătuseră ani de zile la Moscova, În preajma lui Stalin, și dintre care cei mai mulți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
carieră cât se poate de ortodoxă (studii la Moscova, membru al Comitetului Central, prim-secretar al organizației comuniste de tineret, ministru), Înainte de a fi trecut pe linie secundară de Ceaușescu. Orizontul lui Iliescu nu depășea atunci reforma de tip gorbaciovian. Acuzația pe care i-a adus-o lui Ceaușescu a fost că acesta Întinase „nobilele idealuri ale comunismului“! Revoltă, lovitură de stat? Și totuși, a fost o revoluție. Indiferent de motivațiile protagoniștilor, la 22 decembrie 1989 istoria a fost eliberată și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
morală“ nu a mers prea departe. S-a lansat totuși o acțiune anticorupție (inexistentă În vremea lui Iliescu.) Au fost și câteva arestări, și câteva procese. Dar și aici lucrurile au mers cum merg toate În România: Încet și incomplet. Acuzații de corupție și de nepotism planează și asupra unora dintre exponenții puterii instalate În 1996. România este percepută, de români și de străini deopotrivă, ca o societate puternic afectată de corupție. Poate că cel mai mult a evoluat În bine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fără evrei, antisemitismul s-ar menține la cote Îngrijorătoare, fie prin izbucniri explicite, fie În stare latentă. Cu alte cuvinte, românii nu s-ar fi vindecat Încă pe deplin. De cealaltă parte, românii nici nu vor să audă de asemenea acuzații. Ei nu au fost nicicând antisemiți! Românul este de felul lui foarte Înțelegător cu străinii, inclusiv cu evreii. Aceștia nu se pot plânge că n-ar fi dus-o bine În România; nu fiindcă le era rău s-au stabilit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
știe ceva despre evoluțiile din Irlanda de Nord. Este o simplă amintire despre trei întâlniri cu poliția pe care le-am avut în tinerețea mea. Afirmațiile mele probabil au venit în contrast cu ceea ce unii se așteptau să audă în legătură cu RUC. Eu nu ignor acuzațiile formulate la noi împotriva poliției și am sperat de-a lungul anilor ca injustițiile să fie scoase la lumină. Textul meu spune simplu: da, a fost așa, dar și altfel. De fapt, acestea sunt cuvintele la care țin mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în sens invers, și încă și mai sângeroase. Delimităm între spațiile albe ale memoriei noastre conturate cu o linie punctată valurile de antisemitism creștin de la pogromurile făptuite de cruciați, trasul pe roată instituit de Ludovic al IX-lea cel Sfânt, acuzațiile de crime rituale, caznele la care au fost supuși evreii din Spania, și până la convertirile forțate, propovăduirea disprețului, Patimile bavareze de la Oberammergau și, să zicem, tăcerea lui Pius al XII-lea din anii întunecați ca fiind tot atâtea derapaje regretabile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mișcări, s'au arătat unii înflăcărați, energici și curagioși. Au fost și domoli unii, înspăimântați de primejdie; puțini și-au părăsit locul datoriei. Toți însă, prin felul lor de a se purta, au dovedit că sunt cu totul străini de acuzația de instigatori ce li s'a adus. Dimpotrivă, s'au arătat ca singurul element dintre slujbașii mici ai țării, cari și-au dat socoteală de primejdie și au căutat s-o înlăture, fiecare cum s'a priceput. Aici ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un armistițiu pe 5 ani în 1483. Regele Matei avea să protesteze la Poartă: Moldova, care era vasala sa, a fost atacată în ciuda înțelegerilor existente, iar cele două cetăți țineau, din punct de vedere juridic, de regatul Ungariei. Sultanul respinge acuzația că ar fi răpit pe ascuns cele două cetăți și avea dreptate, deoarece cetățile nu fusese incluse în armistițiul încheiat mai înainte. Vinovat de această omisiune a fost cancelarul regatului, arhiepiscopul Petre de Kalosca, care va fi întemnițat până la moartea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
precizat că acest organ reprezintă „un simbol de versatilitate, precum dispozițiile schimbării”, ceea ce justifică atitudinea ludică a fetei. Că ciuta și fecioara sunt una este sugerat și mai clar de acele colinde în care tânărul nu mai are „replică” la acuzația adusă. Credința totemică atestă faptul că în anumite împrejurări, „în special în caz de pericol”, omul poate lua forma animalului și la rândul lui „animalul e considerat o dublură a omului, un alter ego al său”. Pețirea poate lua, atât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a Basarabiei din angrenajul malefic al imperiului ruso-sovietic și unirea ei cu România a dat o grea lovitură planurilor de extindere teritorială ale statului bolșevic. Nerecunoașterea acestui act de voință a națiunii române din Basarabia, afirmat la 27 martie 1918, acuzația aruncată asupra României de cucerire prin forța armelor a acestui teritoriu românesc ce făcuse parte din vechea Moldovă, până în mai 1812, când rușii l-au anexat prin intervenție armată și false tratate, au fost urmate de amenințări ce echivalau cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
arătat pentru România simpatia pe care sacrificiile și nenorocirile acestui popor le-ar fi impus unui aliat. Această antipatie s-a adâncit sub regimul maximalist, profund ostil guvernului regal de la București și „oligarhilor” români, considerați a fi antisemiți. Una dintre acuzațiile invocate de Comisarii Poporului se referea la pretinsele vexațiuni la care au fost supuși bunii și virtuoșii soldați ruși din partea trupelor române. Or, masele în debandadă, pe care Rusia le întreținea încă pe Nistru, puneau de multă vreme la grea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și comune, un tribunal și cinci judecătorii de pace. Administrația locală nu a fost întotdeuna bine privită de localnici, care au considerat că nu le îndeplinește promisiunile din campanie. Nu o dată, presa locală, de la începutul secolului al XX-lea, lansa acuzații dure, (uneori informațiile erau exagerate, ceea ce denotă campania electorală) fondate pe „o nepăsare incalificabilă”. Gazetarul, foarte probabil, din opoziție, nu avea menajamente la adresa conducerii orașului, care, în viziunea lui, era „atât de îngustă în vederi încât provoacă pe lângă compătimire dar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Columb, Rodrigo de Jerez, care întors în Spania, în localitatea sa Ayamonte, ar fi adus foi de tutun și semințe, pe care le-a cultivat în gradina sa. A fost surprins fu-mând și condamnat la închisoare de Inchiziție cu acuzația că "doar Satana poate da omului puterea de a scoate fum pe gură"! Tutunul ar fi fost adus în Franța, la 1559, de către Jean Nicot, ambasador la Lisabona. Regina Caterina de Medici l-a folosit pentru tratarea migrenelor, fiind cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
se cheamă „a-l face la tainiță”. E greu să te păzești de forma asta de furt, pentru că trăgătorii știu unde să se uite după o tainiță. Unii umblă cu marfa la ei, dar cine face asta se expune unei acuzații de posesie În eventualitatea unei percheziții a gaborilor. CÎnd am Început să iau În fiecare zi -adesea și de mai multe ori pe zi -, am Încetat să beau și să ies seara. CÎnd iei marfă, nu bei. Pe cît se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]