7,862 matches
-
soare, reflectorizant în lumină, când pe foaia mea albă pe care din câteva linii ușoare iese la iveală un alt Ioan Gură de Aur și mâna mea aleargă grăbită pe desen, o liniște fără margini mă cuprinde și urcă din adâncurile ființei mele fiindcă acum știu cum trebuie pictată biserica și eu nu voi putea picta altfel, 23 septembrie, pe locul rămas liber din altar lângă Ioan Gură de Aur al meșterului Luca l-am pictat pe al meu Ioan Gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împărțind mai mult decât câteva bucăți de pește crud. În schimb, el și-a tras un scaun lângă biroul Lisei, și ea l-a privit cum scoate cu mâinile lui mari și sigure bețișoare, șervețele și cutii de carton din adâncurile pungii de hârtie. Punând o cutie în fața Lisei, a rupt capacul de plastic, prezentând rândurile de rulouri de pește cu un frumos: —Prânzul doamnei. Ai grijă să nu vomiți. Nu își dădea seama exact ce simțea în momentul ăla, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a deschis ușa de la intrare și a plecat capul în timp ce a auzit: —Târfă! —Ashling! — Nu te așteptai să mă vezi? Nu se aștepta. Nu se putuse gândi decât la Dylan, la faptul că aflase și că o părăsise. Undeva în adâncurile minții ei, era conștientă de faptul că trebuia să vorbească cu Ashling, dar nu fusese în stare să treacă de etapa asta. Deci, prietena mea cea mai bună, spuse Ashling intrând în bucătărie. Te-ai gândit și la mine câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o privre peste umăr, vâzându-l pe polițistul care-l urmărise zăcând și sângerând pe șinele de cale ferată. Se opri din fugă și se Întoarse pentru a-l privi pe Logan, iar respirația umplea aerul de aburi mari, veniți din adâncul plămânilor. Apoi o porni din nou În sus către șine spre Logan. Căută adânc Într-unul din buzunarele sale și ceva lucios Îi sclipi În mână. Ceva ascuțit. O sudoare rece ca gheața străbătu corpul lui Logan. — Vai, Doamne... Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de panouri de geam cu model erau montate În ea, lăsând la iveală un hol Întunecat. Insch Încercă soneria. După treizeci de secunde, sună din nou. Apoi a treia oară. — Gata! Gata! Ai naibii răbdare! Vocea venea de undeva din adâncul casei mici, urmată fiind de o lumină care Înflori, scurgându-se prin geamuri. O umbră trecu prin hol, aducând cu sine Înjurături mormăite, dar nu suficient de Încet cât să nu se audă. — Cine e? Era o femeie, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar ca o umbră prin zăpada abundentă. O tăiaseră direct spre perete, ocoliseră o stâncă, apoi se orientaseră către depozitul de dedesubt, lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era rece și Întunecată, iar adâncurile sale erau pline cu un amestec de tufe de ierburi și În apropierea malurilor de cărucioare de cumpărături, mergând spre o gaură fără margini mai Încolo. Nimeni nu Înota În lacul de la carieră. Nu de când doi băieți dispăruseră la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În zăpadă. Fu din nou În picioare Într-o clipă, dar Jamie o luase Înainte bine de tot, alergând Înspre adâncul vasului de granit al carierei. Spre lacul cel negru. Dintr-o dată, băiețelul se opri. Mersese cât putuse de departe. În față nu era decât frig, Întuneric și apă Întunecată. Se Întoarse, cu fața Îngrozită. — E periculos! Martin fugi după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câteva momente apoi se ascund dincolo de valurile misterioase, nu m-am lămurit încă, dar în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori pe câte o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-a alunecat ceasul de la mână în valuri, aproape fără să observ. L-am văzut deodată cum se îndepărtează spre adâncuri, cu cadranul rotund reflectând limpezimea flexibilă a apei și a luminii... m-am gândit să sar să-l recuperez, așa că m-am aplecat deasupra lagunei și m-am pregătit să mă arunc de pe stâncă. Am atins valurile cu mâna, ca să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
tău se ivesc zorii. Iar degetele Aurorei sunt trandafirii“. Deși vedeau că Gajus era prizonier ca și ei, acei fii de regi simțeau că el era diferit. În mințile lor se ivise deodată ideea pe care el o tăinuia în adâncul minții: anii care-i mai rămâneau de trăit uzurpatorului Tiberius nu erau mulți. Iar el, fiul Agrippinei și al lui Germanicus, era moștenitorul imperiului. Prietenia se transforma într-o legătură conspirativă; într-o zi, Rhoemetalkes povesti că în Thracia exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acțiunile oamenilor. Iar el răspunsese: „Ești prost dacă ai impresia că nu acționează asupra ta, care ești mic, legăturile dintre miile de corpuri cerești misterioase care merg pe deasupra capului tău, când trecerea unui singur corp, Luna, mișcă prin maree tot adâncul mării, de aici până la Coloanele lui Hercule“. După o oră, Tiberius ieșea de la terme, urca și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub ele, în adâncuri, zăcea un imens bazin de lavă, ape sulfuroase și vapori. Merseră până dincolo de Aricia, în pădure o apucară pe Via Virbia, unde, într-un loc despre care se spunea că este magic și demn de zei, Julius Caesar construise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de nerecunoscut din pricina spaimei. Îi spuse: Nu avem vreme pentru lacrimi. Iar ea, care visase să ajungă la putere după ce l-ar fi ucis, se înfioră la gândul că trebuia să moară. El însă, printr-o hotărâre ce izvora din adâncul sufletului, îi încredință urna cu cenușa lui Lepidus și o expedie imediat împreună cu escorta, într-o călătorie extenuantă. Nu te voi trimite departe, îi spuse fără s-o privească. Vei sta pe o insulă, ca mama. Nu avea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niciodată pe deplin sub controlul roman. Legiunilor - „aceștia sunt oameni de uscat, nu sunt acea classis de la Misenum“ - nu le plăcea să părăsească provinciile sigure din civilitas pentru insula aceea necunoscută din Marea de Miazănoapte, străbătută de vânturi înghețate, în adâncul căreia se aflau nenumărați monștri. — Și totuși, va trebui să le ducem acolo, spuse Galba cu calmul absolut al strategului. Împăratul răspunse: — N-aș vrea să trimit oamenii în marea aceea. A făcut-o tata odată, și a fost tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vie, că s-au zguduit geamurile casei; ceva nou s-a produs În pântecul ei steril, un eveniment misterios pe care nu-l Încercase niciodată până atunci; eu am simțit că ea participă brusc altfel la act; parcă undeva În adâncuri s-au rupt barierele cărnii. „È stato il primo mattino del mondo per me!“, a exclamat extaziată. „Tu ai simțit că și eu am simțit?“, m-a Întrebat apoi transfigurată. (duminică) Pythie improvizată, azi Îmi prezice cu voce inspirată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uitându-l. 30.09.1960 Hăituit de Îndoiala că nu-s eu acesta, mă Întreb obosit (Oboseala Întrebărilor urmează unor idei Încâlcite) După oblojeala neigienică a sufletului tăvălit prin trupu-mi prea Întrebuințat Ruginit În atingeri impure, neidentice cu porniri din adâncuri Ros de patimi puhave, căzute În sânge dinspre parșivul a fi Oh, zei nemernici, cât aș vrea să stau de vorbă cu voi, Să pot să sar viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
1964 (miercuri) Mă doare parcă o renunțare pe care n-am avut-o... 11 decembrie 1964 (vineri) Lui Martin. De ce mă chinui să fiu frumoasă când treci tu? De ce sunt sfioasă și nu mă regăsesc În preajma ta?De undeva din adâncul cel fără de sfârșit al lumii acesteia, cineva, pe care l-am numit Dragoste, m-a dezamăgit. Și totuși, În veci de veci, din adâncul cel fără de sfârșit lumii acesteia, mă vei chema, demone... 12 decembrie 1964 (sâmbătă) Drumul acesta plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frumoasă când treci tu? De ce sunt sfioasă și nu mă regăsesc În preajma ta?De undeva din adâncul cel fără de sfârșit al lumii acesteia, cineva, pe care l-am numit Dragoste, m-a dezamăgit. Și totuși, În veci de veci, din adâncul cel fără de sfârșit lumii acesteia, mă vei chema, demone... 12 decembrie 1964 (sâmbătă) Drumul acesta plin de peripeții pe care mi l-am ales e minunat. Fiindcă fiecare pas e un salt spre stele. Și nici nu realizezi măcar clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
audiența vede doar obiectul care se transformă. Și asta era și filosofia care stătea la baza reprezentației pentru Kara: să iei plictiseala, tristețea sau enervarea audienței și să pui în loc fericire, fascinație, seninătate - să-i transformi în oameni bucuroși în adâncul sufletului lor, fără a ține cont de efemeritatea acestei stări. E aproape să înceapă. Mai privi o dată prin cortină. Era surprinsă să vadă că majoritatea locurilor erau ocupate. În astfel de zile frumoase, publicul venea în număr destul de restrâns. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
picioare, doi ofițeri îl așezară pe podea. Criminalistul examina dormitorul, în care se găsea o colecție impresionantă de instrumente și unelte ale iluzionistului. Evident, măștile, mâinile false și prelungirile din latex dădeau un aer înfricoșător locului Dar Rhyme detectă în adâncul criminalului singurătatea, la vederea acestor obiecte depozitate aici pentru a servi scopurilor sale terifiante, în loc să fie folosite pentru scopul lor original, acela de a lua parte la un spectacol care să încânte mii de oameni. - Cum? șopti Magicianul. Rhyme îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îndepărta vioi de casă. Biata Stacey. Lumina din ochii aceia drăguți se stinse imediat ce spatele lui Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că viața, așa cum o știm noi, exista undeva în adâncurile cadrului vast al fetei, chiar dacă fusese nevoie de prezența lui Warren Chipstead ca să permită o sclipire a ei. Mă întrebam dac-aș putea folosi acest mic indiciu ca să obțin puțină comunicare. Pare un tip de treabă, am încercat eu. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vremurile când învățam chestii de rețele și din alea la cursul de info de la școală și chiar dacă nu m-am gândit la el cât eram cu Holly, probabil că au ieșit la suprafață câtă vreme vorbea ea. Au ieșit din adâncurile memoriei mele, pregătindu-se să-mi invadeze capul noaptea. Un tip de la școală zice că e vorba de o încercare să comunic cu familia mea. Ar vrea el. Asta doar din cauză că i-am povestit de chestia cu tata de seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mea seară acolo am împărțit o masă cu alți patru, printre care o femeie cu miros pestilențial, îmbrăcată în mai multe straturi de haine imposibil de soioase. Am privit-o fascinat cum scoate un borcan cu sos de mere din adâncurile jegoase ale hainelor sale, îl deșurubează și își varsă cu două degete făcute cârlig conținutul în gură și atunci planul meu a luat ființă. Mă hotărâsem într-o fracțiune de secundă. Dumnezeu știe de unde-mi venise ideea - că se aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ale hainelor sale, îl deșurubează și își varsă cu două degete făcute cârlig conținutul în gură și atunci planul meu a luat ființă. Mă hotărâsem într-o fracțiune de secundă. Dumnezeu știe de unde-mi venise ideea - că se aflase în adâncurile obscure ale sufletului meu sau că o visasem pe loc, nu voi ști niciodată. Tot ce știu e că planul se afla în capul meu și că mă hotărâsem asupra lui într-o singură sclipire de inspirație și certitudine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deschis linkul, a apărut salutul “Bun venit, Lucy! Apasă aici să vezi fotografii cu Briana și Duncan în Aventura din Mexic.” Aventura din Mexic? Haidade! Doar stau întinși pe o nenorocită de plajă nu urcă pe Kilimanjaro. Respirând încă o dată adânc, ceea ce nu reuși deloc s-o calmeze, Emmy a apăsat. Înainte ca ecranul să intre în modul slide show, Emmy văzu că erau zeci, poate chiar sute de fotografii. Știa că e o idee foarte proastă, că era o tâmpenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]