6,860 matches
-
un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona bucătăria împăratului și se bucura de protecția bucătarului-șef. Știu, pentru că mi-a zis un personaj foarte însemnat care lucrează în bucătăria împăratului! zbieră, privind provocator în jur. Însuflețiți - de admirație sau de indignare -, bărbați și femei comentau prețul banchetului pe care împăratul îl dăduse, la două zile după sosirea sa, în cinstea magistraților și reprezentanților celor mai bogate familii din micul oraș al Galliei. Un milion de sesterți, o sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru Berenice, fiica lui Herodes Agrippa, regele din Judaea... E nebun după ea, cu toate că Berenice e mai mare decât el cu unsprezece ani, iar tânărul Titus nu disprețuiește iubirea bărbaților... Mucianus - ezită o clipă, căutând cuvintele potrivite - nutrește o profundă admirație pentru Titus... și îl respectă. Îl privi pe Antonius drept în ochi. — Vespasianus și Mucianus au nevoie de tine. Numai tu poți fi capul lor de pod în Italia. Ești indispensabil, iar asta îți mărește puterea și ascendentul asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fusese săvârșit omorul. Numidul mai spuse că Senatul se grăbise să decreteze că lui Vitellius îi erau rezervate toate onorurile cuvenite unui împărat. Imediat, învingătorilor de la Bedriacum le-a fost trimisă o delegație care să transmită armatei venite din Germania admirația poporului roman și a Senatului. Numidul îi informă însă pe Calvia și pe Antonius că, în orașele prin care treceau, vitellienii comiteau jafuri, violau femeile, dădeau foc caselor, clădirilor oficiale și templelor. Soldații puneau stăpânire pe ferme și îi ucideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să ceară viața sau moartea. Valerius se apropie de el și îi puse o mână pe umăr. Ridică sica spre cer. Flamma întinse brațul drept în față, cu pollex versus. Își cerea moartea. Publicul se ridică în picioare, cuprins de admirație. Toți începură să strige: Missus, missus! — Am scăpat, murmură Flamma, aruncându-i o privire batjocoritoare lui Valerius. Idiotule, am scăpat, vezi? Valerius nu răspunse. Se întoarse spre pulvinar. Prin fantele coifului îl văzu pe Vitellius aplecându-se peste balustradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred că din cauza rănii... — N-a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana. — Uite-l, spuse iritat. Antonius înainta cu pași siguri, drept, cu atitudinea lui mândră care trezea admirația soldaților. Acum îl admirau și mai mult, pentru că Antonius se mișca dezinvolt, cu toate că avea umărul bandajat și brațul legat de gât. Zâmbetul lui sincer mai risipi tensiunea ce domnea în acea adunare, de parcă simpla lui prezență era de-ajuns pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de partea cui sunteți? Un cor de glasuri explodă. Toți îl aclamau pe Antonius, strigând că-l vor urma. Soldații erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil să acționeze fără să ezite. Dar eu, se bâlbâi Tampius Flavianus agățându-se de brațul lui Cornelius... Eu... Încercă să ridice glasul, dar fu copleșit de strigătele entuziaste ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul de tămâie. Toți își exprimau admirația pentru decorul din arenă și îi mulțumeau că-l construise. Se mai văzuse vreodată un asemenea peisaj, cu coline, râuri și copaci, în vreun amfiteatru? Poporul se întreba însă ce luptă putea fi demnă de un asemenea peisaj. Așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru ca aut orii să fie puși în cunoștință cu șase ani înainte de decernarea lor, spre a se putea pregăti din timp. În credința noastră că literatura română are și opere de valoare universală, care merită s ă fie îndrumate spre admirația întregii lumi culte, în mod cu totul excepțional, în primii trei ani: 1931, 1932 și 1933, aceste premii de cât e 20 0.000 lei fiecare, se vor acorda celor mai bune, mai perfecte și mai apropiate de original traduceri
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
stins acu m di n viață, durerea ia înfățișarea recunoștinței veșnice și astfe l se alină. Iar în sufletele acelora cari l-au văzut plin de viață și de îmbărbătare la muncă spornică, jalnica părere de rău se împlinește cu admirația pentru omul închinat datoriei și astfel se înalță către o pildă bună de imitat. În rândul acestor dureri Academia Română are, față de marele și neuitatul dispărut, o situație privilegiat ă. E i i s-a dat spre păstrare și îndeplinire cea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mulțumire sufletească» cum scria el însuși în act ul de danie, va da:în fiecare an un imbold prețios activități i no astre intelectuale aproape pe toate tărâmurile. În rândul întâi ilustrul dispărut s-a gândit să facă cunoscute spre admirația lumii culte, poeziil e lu i Eminescu, cu credința că ele constituie o operă de valoare uni versală. Cu câtă mulțumire ar fi aflat el că pentru anul acesta s au prezentat la cele două mari premii Hamangiu, de câte
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
scriu că e penală rău. În final o propunere: să reducem timpul de muncă zilnic la patru ore! Astfel, prin recordurile de vorbire în timpul rămas vom ocupa peste 90% din paginile Cărții Recordurilor și vom urca tot mai hotărât în admirația contemporaneității viitoare. AUDIENȚĂ Cu ce problemă la domnu primar? Statuile... Aha. Sunteți sculptor! Oarecum. Mda. Deci numai sculptor amator sau amator de sculptură? Și una ...și alta. Dar mai mult mă preocupă bronzul. Aha. Și eu mă omor după bronz
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
peste mînă. Am oftat, am tras piedica și m-am Întors În stradă strîngînd În mîna rănită patul pistolului din buzunar. Surîdeam cu ochii plini de lacrimi. Erau lacrimi de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul meu. Printre țipete de admirație. Am traversat, am intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman. Moartea romanului. Pe urmă lucrurile s-au Încîlcit. PRELUDIU Prea delicate cititoare, povestea aceasta a morții romanului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare. SÎnt multe doamne În public, atrase de lupta de stradă, cotropite de admirație față de curajul gherilelor venite direct din șut, din categoria gospodine. Scenele de violență se Înmulțesc, oamenii muncii „veniți În slujba forțelor de ordine” simt nevoia irepresibilă să-și facă datoria, caută cu ochii injectați victime, le găsesc, și tabără Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar putea rezolva, cum spune altcineva, pe 8 octombrie, „cînd pămîntul se va ciocni cu un asteroid gigant”. Accident În urma căruia se va sparge și ultimul bec din Balta Albă. Alexandru Toma din coloana din stînga Îl citează cu neumbrită admirație pe Stolojan care-a spus ceva celebru ca de obicei: „Dintr-un sistem nu poți scoate decît ceea ce bagi”. Acum, partea mai puțin agreabilă ține evident de sistem, fiindcă dacă dînsul este contractat, cum se rîde În mașina salvării, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu l-a lăsat, juca prost la voleu, de pe linia de fund, n-avea serviciu, enerva lumea. Adolescentul de mingi n-a uitat. „Inteligența, charisma și o vastă experiență a actului de guvernare l-au impus rapid” continuă chinuit de admirație arbitrul de scaun. Pasărea răpitoare de noapte cu ochi galbeni, Înconjurați de rozete cu pene, care trăiește pe lîngă case părăsite, prin scorburi (Athene noctua), care cînd apare soarele răsare, pentru că muncitorii toți o vor, fiind inteligentă, este „un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greu printre sonurile sclipitoare plecate din Steinway-ul mirat el Însuși de atîtea nuanțe, micșorîndu-și În public Înălțimea pentru a-l ajuta pe Michel să-i umble mai lesne pe claviatură, nu era nevoie, era doar un gest de curtoazie, de admirație, de pian, moartea din fiecare se refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
veterani ai anilor șaizeci să arunce acum bombe În Europa. N-aș fi crezut pentru nimic În lume că americanii, la a căror literatură, muzică, cinematografie și mod de viață am privit vreo treizeci de ani cu cea mai stăruitoare admirație tembelă, vor ajunge să mă calce pe nervul optic, purtînd acum În capul meu și sub casca lor un atît de mediatizat nimb de zona zoster justițiară. Nu Întîmplător, presupun, pe la Începutul războiului din Iugoslavia au rulat la un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Care se mai și laudă: „Am omorît 73 de oameni”, recunoaște Berenger/Barnes din Platoon, uite cum se leagă totul, și o recunoaște pe-un ton tragic, menit să-l facă pe cinefalograf dacă nu chiar să cadă-n fîntîna admirației, măcar să-l simpatizeze nițel pe eroul ce se-arată, pentru o secundă, vulnerabil, prins În implacabila cursă a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la fel de bună. La Cambridge s-a acordat profesorului Iulian Mincu titlul de „Omul anului”. Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band. The Man of the Year este savantul culinar responsabil de alimentația științifică, din vremuri deloc Îndepărtate. Tardiva dar lăudabila admirație pentru notoriul academician ar trebui să oblige Cambridge-ul să mănînce salam murat În soia zece ani. Și gheare de găini scheletice. Să acorde același titlu, chiar dacă puțin mai postum, și omului cu inițiativa, geniul criogeniei, al munților, răchitei, al tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acces la esență, a privit În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-a adus aminte de prietenul Noica, a căutat un cuvînt țigănesc prin care să-și exprime admirația, n-a găsit decît mișto, nu l-a mai rostit pentru că doamna de pe trotuar și-a Întors privirile și și-a reluat donez moi je suis roumaine, asta-nseamnă cu adevărat să n-ai nimic, adică să te ai numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce era să facă, nu știa nimic, c-a venit În vid, l-a umplut, gata. După care Își varsă amarul provocat de Roman, care l-a lăsat singur prin văzduh. Acum, e posibil ca domnul Iliescu să aibă buba admirației de sine perfect Îndreptățită. Doar a jucat cîndva tenis cu Însuși Danubiul gîndirii, și nu se poate să nu Înveți ceva, un lob, un time out, o săritură. Iară de s-ar fi Îndoit vreodată de vremelniciile sale, nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
devin ceva magnific”. Mare păcat că și-l pierd, căci ce poate fi mai fastuos decît un anus funest, Într-un context magnific. Un context adecvat ar putea fi revista numită la Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ionescu se liricoidizează intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva să vorbească despre Eminescu. „Atunci El a Început să alunece spre Înalturi.” De unde și expresia să aluneci În sus, dîndu-te de-a dura. Mai citez o dată, Îmbrobonit de admirație, din gîndurile risipite ale editorului Națiunii. „O țară nu poate fi mutată, ea rămîne acolo unde este.” Și, pentru a completa armonic mesajul șlagărului „La psihiatru, birjar!”, Eremia, un colaborator al lui Cosma, scrie cu ochiul fix că „așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iarnă și curtea pietruită. Dar eram mândru de curajul acesta al meu; ceilalți aduceau cu ei și câte o găleată cu apă caldă și, când au aflat că îmi iau întotdeauna dușul rece, nu și-au putut ascunde mirarea și admirația. Gîteva zile, toată casa n-a vorbit decât despre baia mea de dimineață, fără apă caldă. Așteptam să-mi spună ceva și Maitreyi, pe care o întîl-neam devreme de tot, la ceai, într-o sari albă, simplă, și cu picioarele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]