10,749 matches
-
Rebecca, ești chiar unică, spune Kent. O fată tânără, încântătoare și sociabilă, cu un nivel atât de ridicat de expertiză și convingere în ceea ce spui... — Ești un exemplu pentru oamenii cu handicap financiar din toată lumea, îi ține isonul Judd. Ce admirăm cel mai tare la tine este răbdarea pe care le‑o arăți acestor oameni. — Empatia pe care o ai cu ei... — ... acest stil fals simplist al tău! zice Kent și mă privește intens. Cum reușești? — Ăă... știți cum e! Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mare, la ceainăria de lângă campus. Pământul e acoperit cu un covor de frunze ruginii și galbene. Culorile sunt pure și luminoase. Când adie vântul, cade o ploaie de frunze. Câteva aterizează pe umerii lui Qiwei. El ia una și o admiră. Yu Shan termină prezentările și pleacă sub un pretext oarecare. Fata e interesată, dar nu o arată. Dă politicos din cap, bea din ceai cu înghițituri mici. Yu Qiwei o întreabă ce cursuri o atrag cel mai mult. Literatură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o atrag cel mai mult. Literatură și teatru, răspunde ea. Ce interesant, vine replica lui, și îi zice că are legături cu artiști care pun în scenă piese cu subiect politic. Ea spune că nu cunoaște grupul, dar că-l admiră. Poate că ai vrea să lucrezi cu ei cândva, sugerează Yu Qiwei. Poate, zâmbește ea. El o întreabă apoi dacă-i place viața din campus. Ea îi răspunde la întrebări, dar nu pune nici una, la rândul ei. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nah e un bărbat al sensibilității și pasinii pure. Pentru Yu Qiwei, era o stea în universul lui, pentru Tang Nah, ea este universul. Tang Nah e precum un cal bătrân care știe drumurile prin Shanghai. În cercul lui, toată lumea admiră Occidentul și îi urăște pe japonezi. La petrecerile lui, aproape întotdeauna izbucnesc cântece. Lumea se ia la întrecere care să cânte mai tare. Compozitorii scriu notele pe șervețele, iar muzicienii interpretează melodia. Dramaturgii își construiesc scenele între toasturi, iar actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dintre o femeie din Shanghai și alte chinezoaice în general. De aici vin încrederea în sine și eleganța femeilor din Shanghai. În comparație cu cele din interiorul țării, femeile din Shanghai au o atitudine mult mai echilibrată față de viață. De exemplu, ele admiră cultura străinilor, dar niciodată nu încearcă să-i flateze peste măsură. Tang Nah îi atrage atenția lui Lan Ping și o roagă să observe că până și femeile care conduc rișca, și care alcătuiesc pătura cea mai de jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e o carte. Dintre paginile ei, iese ceva în afară. Scrisori. Nu-și poate stăpâni curiozitatea și decide să arunce o privire. Două scrisori. Una are un scris de mână necunoscut. O scrisoare de la un fan se sex feminin, care admiră unul dintre editorialele sale din trecut. La final, ea flirtează. Drăguț, dar prostesc. Cea care scrie zice că de-abia așteaptă, că l-a visat. Zice că el e cel sortit pentru ea. Îl imploră să-o acorde șansa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Qiwei nu își arată niciodată sentimentele față de mine. Nu scoate niciodată un cuvânt despre trecutul nostru. Mă evită fiind extrem de politicos. Mă lasă să-i simt zidul de apărare. Distanța pe care o pune între noi. Sunt nevoită să-l admir. E un bărbat foarte hotărât. Duce la îndeplinire ceea ce-și pune în minte. Nu-mi răspunde la scisori. Nici măcar o singură dată. Se descurcă bine și a devenit puternic. Nu sunt surprinsă de realizările lui. El nu e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pierdut sănătatea și veselia. Are douăzeci și opt de ani, e bonavă și slabă ca un pai. Stă pe un scaun într-un hotel ieftin, nemișcată, pierdută în gândurile ei. Bărbatul cu bărbuță de țap nu se poate abține să nu o admire pe actriță. Deși cuvântarea președintelui Mao mi s-a părut revelatoare, mi-e greu să înțeleg anumite opinii, zice ea. Există vreo posibilitate să-i pot adresa personal câteva întrebări tovarășului președinte? Kang Sheng nu a mai întâlnit niciodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de medalii lucindu-i pe umeri și pe piept. Nu vor exita doi sori care să strălucească pe cerul Chinei, îmi zice Mao în timpul zborului înapoi spre Yenan. El vede războiul civil ca pe ceva inevitabil. Îi spun că-i admir curajul. Îmi răspunde: Iubito, cea care mă împinge să câștig este frica, orbirea față de moarte. Mânios, Chiang Kai-shek începe să-și arunce din nou bombele peste acoperișul nostru. Mao ordonă faimoasa evacuare din Yenan. Soldații Armatei Roșii și țăranii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tipărit în toate ziarele și revistele. Că nu e nimic nelalocul lui în faptul că eu sunt uitată. Din cauza ei, nu este nevoie de mine. Nu suport să o privesc valsând. Felul în care ea și soțul ei, Liu, se admiră unul pe altul. Pasiunea lor dă pe dinafară. Lumea e uitată. Nu mă pot abține să nu mă gândesc cât sunt de lipsită de noroc. Am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a încerca să-l păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Mao, scrisori călduroase și cupoane pentru alimente victimelor lui Mao. Vorbește numai pentru a provoca iertare. După moartea lui în ianuarie 1976, Mao semnează un ordin prin care interzice ca omul să fie cinstit prin doliu public. Personal, îl admir și îmi pare rău de el. Premierul Zhou are ocazii, dar alege să ignore chemarea conștiinței sale și le lasă să-i scape. În momentele de criză, el închide ochii la problemele lui Mao. Își simulează emoția și urmează mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi fi furat rolul. Probează acum costumul pentru ultima dată și fii subiect de batjocoră. În plin soare, în această zi senină de aprilie, fie rândul tău pe scena mea de iad. Doamna Mao recunoaște în sinea ei că o admiră pe Wang Guang-mei, cu toate acestea. Doamna Mao e aproape emoționată de Wang Guang-mei. Îl aud pe soțul meu oftând noaptea, mărturisește mulțimii Wang Guang-mei. Nu l-am mai văzut niciodată atât de trist. Regret că închide ochi în fața realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
submineazè orice precizie și rigoare?! Pe la patru a fost pânè la urmè patru și douèzeci și cinci de minute, ea s-a scuzat cè l-a fècut pe Matei sè aștepte, nu-i nimic, am fumat trei țigèri și am admirat curtea interioarè a muzeului în lumina dulce a dupè-amiezii de septembrie, Hai sus! Urcând scèrile îmi explicè de ce a întârziat, N-am putut pleca mai repede, sèptèmâna asta n-a venit femeia la mine, am o femeie care mè ajutè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
au ajuns, prin hèrnicia lui, pe covor, în mijlocul camerei, sau sè-și fi isprèvit oare toate cuvintele cunoscute care desemneazè aceste lucruri?! privindu-mè cu mulțumire, începe sè batè din palme, experimentând admirația de sine, Bravo! Bravo! repetând și eu în timp ce-i admir universul de jucèrii creat în mijlocul camerei, Bravo! aș fi putut profita de ocazie că sè-i spun cè eu sunt Matei, dar n-am mai apucat fiindcè a venit Corina și ne-a chemat la masè, Ce-ai fècut aici? minunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
privesc când își prindea pèrul, n-o ascultăm când începea sè-mi vorbeascè despre problemele ei de la școalè, Vlad, evident, întinzându-i mâna, sprijinind-o și ajutând-o sè iasè din solitudinea în care eu, fèrè voie, am împins-o, el admirându-i toate fustele, încurajând-o sè-și prindè pèrul, ajutând-o în toate problemele, atent și disponibil, având timp s-o ia cu mașina, dintr-un loc sau dintr-altul, însoțind-o oriunde ar fi avut nevoie, curtenitor, sunând-o, scriindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sunt, în aceastè clipè, elanurile erotice și imperative ale dorinței mele, Cal în d7 și deschidere pentru nebun, ea sesizând pericolul, L-am vopsit, referindu-se la pèr, agèțându-se de detalii concrete, Îmi place! Rostesc privind detașat tablă de șah, admirând coloana c care este în totalitate în stèpânirea negrului, Ce spuneai, mè întreabè cu buzele apropiate de urechea mea, rèsuflarea ei stârnind un abur fierbinte și senzual în lobul urechii mele ștăngi, ce spuneai de mirosul trupului tèu, Matei? împotrivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nutrim, dragi ascultători, aceleași sentimente și față de posomorâtul Daniel, care e singurul ce aude vocile imaginate de pe banchetă. * — Ce pălărie frumoasă ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că Buni are pălării nostime totdeauna! — Pentru ce o admir eu cel mai mult pe Buni e curajul ei să se Îmbrace În culori deschise. -- Mie rochia asta roz cu alb Îmi place. — Întoarce-te, Buni, să-i văd și la spate modelul. Dar mai ai tu, Buni, o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Buni! Nu pierzi nici o ocazie să faci o gafă! Nu plânge, Îi lăcrimează ochii de la cataractă! — Chiar, Buni, am uitat să te Întreb, cum te mai simți? Cum o mai duci cu ochii? cu inima? cu boala? * — Pentru ce o admir eu pe Buni mai mult decât pentru pantofi, rochii și pălărie este pentru cum cântă la pian sonata de Chopin! — De Beethoven! — De Brahms, mai degrabă. — Dar acum, de când cu boala, acum, de când cu moartea, mai poți să cânți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
calitățile bărbatului matur, și, de fapt, chiar așa era. Dar tu, tu poți Într-adevăr să ai prieteni? Te uiți cu strângere de inimă la brațul lui bronzat care izbește mingea albă de tenis de podeaua Întunecată, Îl invidiezi? Îl admiri? N-ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de trac este ea. Pretindea că ne mai Întâlniserăm cândva, În tinerețe, dar eu nu prea cred, pentru că e cu cel puțin zece ani mai tânără decât mine. Alcătuiesc Însă genul clasic de cuplu inseparabil. Din poveștile ei reieșea că admirase familia Dobrotă de când era o copilă romantică - rol În care astăzi e dificil să ți-o imaginezi... — De ce ești caustic la adresa ei? Nu am deloc intenția să fiu caustic! Cred că e o femeie de treabă, pe care fratele prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o singură șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit respect. ― Te rog, spune-mi pe nume! Cât despre admirație, mi se pare un lucru atât de firesc. Și eu fac asta aproape zilnic. Mariam nu cucerea din primul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mine. Mă vei privi în ochi și... Se veșteji dintr-odată, căci îl fulgerase prima dilemă: ce haine prefera Nanone? Orientale sau europene?... Ah, ah, ah, idiotule! Prostule! Era profund dezamăgit și furios pe sine. Îți imaginezi că ea va admira poalele tale de mare boier, ișlicul și papuceii tăi turcești? Amintește-ți cum s-au strâmbat de râs colegii tăi din Viena când te-au văzut prima oară. Și tu care credeai că arăți ca un prinț din poves... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Gestul ei răsplătea nu numai îndemânarea păsării, dar și măiestria celui care îl dresase atât de desăvârșit, căci Além îi aparținea prințului. Scoase apoi cuțitul și își puse un genunchi pe zăpadă, pregătindu-se să taie capul potârnichii. Prințul zâmbi admirând de departe nu numai grația, dar și precizia cu care ea decapită pasărea. Scurt, dintr-o singură lovitură, fără ezitare. În general, femeile evitau să facă asta, considerând operația mult prea crudă. Sau o făceau în silă, cu capul întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din ceea ce citise, deși citea enorm și frecventa o bibliotecă secretă cu manuscrise rare, extrem de valoroase. El povestea doar ceea ce trăise. În două rânduri m-am numărat printre aleșii martori ai transmutațiilor sale spectaculoase. (D’Autrey se opri ca să-și admire îndelung piatra neagră.) A fost ceva teribil, vă asigur. Imposibil de reprodus în cuvinte. Așa ceva trebuie să fie văzut cu ochii tăi ca să poți crede. Oh!... (Își reluase între timp plimbarea.) Era un om de o prestanță extraordinară. La întrunirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]