167,112 matches
-
Lăcrămioara ajunsese prin clasa a treia primară. Maria devenise maistră la atelierul de confecții de damă din colț. Mihaiu, la rându-i, urcase pe scara ierarhiei sociale, până la fușteiul de asociat cu participare de peste cincizeci la sută din totalul valorii afacerii. Scăpase la bani. și, cap sec!, a fost luat de val. De valul amicilor fără o judecată sănătoasă și de viitor. Popasurile din parc au început a se rări. și era un gol atât de imens, în parc, atunci când tripleta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lumină. Cui nu-i vine să creadă ce zic, este, cu stimă și respect, invitat să urmărească, doar câteva minute, viața marelui bogătaș, Sarco, ajuns, la vremea aceea, șef al unei mari instituții financiare. Omul mergea grăbit, către o importantă afacere, prin buricul Americii, când, pe neașteptate, s-a trezit ridicat de pe stradă, de către poliție, și dus la arest. Motivul: reclamația cameristei de la marele hotel la care fusese cazat, că ar fi violat-o. La difuzarea informației, omenirea a tresărit. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și a prestigiului. Am câștigat, în schimb, una, cu mult superioară celor două pierdute: coroana de soție, a fostei cameriste, devenită nevastă, în urma unei drgoste la prima vedere. De-acum, dragă omenire, mă voi ocupa de muncă, de fostele mele afaceri, atât de infloritoare! Gata,V-am izbăvit! În localitatea Cruci se aflau mai multe străzi locuite. Pe una din ele, modernă cum rar întâlnești, se aflau câteva case, lăfăindu-se în soare, și casa Polovraci. În casa asta, mare, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numeroase orbecăieli, prin cotloanele spurcatei vieți a omului de rând, Naghi a nimerit filonul către lumină. Către lumina bogățiilor de tot felul, în special, însă, a banilor. Fără prea multă școală, cu imensă pricepere în a-și scoate din fiecare afacere și un cât de cât profit, se ridica, văzând cu ochii spre culmea celor mari. Adică a celor ce se desprindeau de plebe, dus în sus ca o hoaspă de pleavă de la mașina de treierat cereale. A urcat, la început
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o țintă precisă; mai pe urmă către una extrem de precisă, și anume, aceea a îmbogățirii. A urmat căsnicia, căsătoria legitimă. N-a mers. De la asta s-a ales cu o fată. Din a doua a rezultat un fiu. Între timp, afacerile mergeau bine, profitul era mare, iar averile se adunau repede și voluminoase. În ani puțini proprietățile funciare au însumat mai bine de două mii de hectare. Acestora li s-au adăugat ferme de vite, oi, pește, către Dunăre. Afacerile străluceau, iar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Între timp, afacerile mergeau bine, profitul era mare, iar averile se adunau repede și voluminoase. În ani puțini proprietățile funciare au însumat mai bine de două mii de hectare. Acestora li s-au adăugat ferme de vite, oi, pește, către Dunăre. Afacerile străluceau, iar averile creșteau cu repeziciune, suspectă, ai zice. Totul corect, totul cu profit enorm! Numărul nevoiașilor cărora le asigura hrana și traiul a trecut de două mii. Devenise un fel de tată și mamă a orașului. Fiecare găsea la el
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
adevăr. De la un timp, deși avea apartament în oraș, ca toată lumea, deși-și construise un bloc nemaivăzut pe acele locuri, alături de vestita sa pensiune, totuși, își mutase casa pe iaht și pe șalupă. Tot timpul înșalupă! De partea financiar-contabilă a afacerilor se ocupa soția, iar după ce a mai crescut, și feciorul George Naghi. Ducea o viață dublă : de neobosit muncitor, pe propriile dependințe, și de patron. Un patron modest fără mari pretenții la mâncare, la îmbrăcăminte și încălțăminte, la distracții. De
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și-au cumpărat apartament. și-au luat altă mașină, direct din magazin, după ce, pe cea sustrasă, au abandonat-o, într-un loc, pe care, el, că el a săvârșit și abandonul, nici nu și-l mai amintește. și-au extins afacerile și-n România. Apoi, în Germania. Zilele, lunile, anii treceau. Ei, mai cu seamă el, trecea din țară în țară, prin cele trei pe care le-am numit mai sus, ca rața prin baltă. Foarte des. Uneori, și de câte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fapte. Intraseră în țară niște sume foarte mari, de bani, de la Uniunea Europeană, ce urmau să fie consumate cât mai repede, prin fundații diferite, din care, una, cea mai importantă, se va ocupa cu dezvoltarea meseriilor și calificarea celor prinși în afacere. Dar unde? Cum? Lasă amănuntele, îl liniști ea. Deschidem fundația pe numele meu. Cu sediul - acasă la noi. Cu ramificații - în marile orașe în care sunt fata și băieții noștri. șefi - ei: copiii noștri. Dar, se poate, așa ceva? Cum să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Fie! și a fost. Lucrurile s-au desfășurat, astfel, câțiva ani. Existau doar programe, pe hârtie; nimeni nu făcea altceva decât să-și încaseze lefurile. De-a dreptul fabuloase. Totul se desfășura pe sub mână. Nimeni nu supraveghea, nimeni nu controla afacerea. Bondocul, tot timpul, alături cu ministrul. Vizite, la nesfârșit, pretutindeni, mai cu seamă, pe la reședința ministrului muncii. Când ăsta lipsea de acasă, bondocul, primul-ministru, adică, îi ținea locul, cu prisosință, din toate punctele de vedere. Ministrul muncii, pretutindeni și perpetuu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și, din dimineața zilei ce a urmat, au trecut la fapte. și-au scos actele necesare, de pe unde a trebuit. Mulți râdeau, persiflându-i. Însă, nu chiar toți. Câțiva au rostit, cât mai în glumă, cât în serios: mă, dacă afacerea vă va merge, ne angajați și pe noi? De ce nu. Sau ivit, mai apoi, mulți clienți, care veneau și ofereau ei singuri molozul cu care nu aveau ce face, și pentru care erau admonestați, de către primărie, și nu numai. De la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rămânea o imagine care încânta multă lume. A apărut, de îndată, și clientela, care căuta moloz, de calitate, gata sortat. și nu a durat mult timp până ce societatea molozarilor a cucerit piața. Prosperitatea i-a crescut, pe acești oameni de afaceri, cum crește drojdia aluatul. Molozarii au devenit vestiți. și bogați, într-un timp neașteptat de scurt. În doar câțiva ani, li s-a dus vestea. Persoane din multe localități vecine au venit la ei, le-au preluat și extins inițiativa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vestea. Persoane din multe localități vecine au venit la ei, le-au preluat și extins inițiativa. Că, vedeți dumneavoastră, nu doar ce e rău se răspândește, cu iuțeală, ci, și ce e bun, ori, ca în cazul nostru, foarte bun. Afacerea molozarilor s-a dovedit a fi un depozit de bogăție, neobservabil, atâția ani de zile! Bravo, măi MOLOZARI! Bravo vouă, da, vouă, și urmașilor voștri, nu doar din localitatea de naștere a inițiativei, ci, a tuturor celor din restul comunităților
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
spital din capitala Franței. Pe 10 aprilie 1951, la Paris ploua mărunt, bacovian. Funeraliile au căzut în sarcina Ambasadei Iranului... „Pentru a fabrica un automobil, în zilele noastre, trebuie să construim mai întâi o căruță? Învățarea principiilor scriiturii e o afacere personală. Eu pot numai să o introduc într-o lume la care nu are acces. Și, pentru asta, cu atât mai bine dacă sunt în măsură să-i aduc ultimul strigăt în literatură. Necesar este a citi, a traduce, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
odată ușa s-a deschis și a intrat unchiul meu. Eu nu-l văzusem niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mea, rară posibilitate de conciliere. Traversam un fel de proces de dezintegrare, de putrefacție. Câteodată mă gândeam la lucruri inimaginabile. Mă simțeam cuprins de o milă pe care rațiunea mea o respingea. Deseori, întreținându-mă cu cineva sau tratând o afacere, luam parte activă la conversație, dar spiritul îmi era în altă parte; mă gândeam la altceva și mă mustram în forul meu interior. Eram o materie în descompunere: totdeauna am fost și voi rămâne așa - un amestec disproporționat, insolit. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mapuc și eu , În fine, de „tăiat” piesa... A fost o vreme În care, dacă nu erai ateu, o pățeai (am apucat-o). A venit vremea În care, dacă nu ești bigot, o pățești ( o trăiesc)...Hm! CÎte orgolii și afaceri oneroase, cîtă obtuzitate și ipo crizie, cît sadism și absurd se consumă, de secole, sub scu tul acestei lupte religioase, care - vai! -nu se limitează nici la zonele Asiei, nici În perimetrul Irlandei ci, iată, pătrunde și-n pașnicul perimetru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia dă șade în colț, lângă frizeria dă câini. Mda... Tare și afacerea asta! Cică tre' să te programezi acolo. Dacă vii cu potaia derect, nu ți-o ia. Învârte și ăștia banii..." "Ea îi patroană acolo?", întreabă câtuși de puțin atent domnul. "Cine, mă?" "Coană-ta Ivenisa, nu?" "Ei, patroană! E pensionară
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
băiatu' tunu' ăla, îți face Bebe ziaru' tău, fată." Ridică arătătorul, subliniind: "Al tău și numa' al tău!" Ea se gândește un pic, după care sugerează cu o umbră de timiditate: " Da' mai bine o revistă..." Bărbatul aprobă, ideea de afaceri fulgerându-l imediat: "Îhî! O revistă beton, o revistă de super-fițe, pentru tineretu' capabil, nu pentru guțanii cu salarii de rahat. Mișto!" Numitei Coletuța îi sclipiră ochii: "Cu rubrici-tipsuri pentru sesiunile de clubing, de shopping și, neapărat, da' neapărat, cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ți-am dat j'dă mii dă telefoane, dă azi-dimineață pân' acu', și tu ni'ica, lemn-Tănase, nu alta!" "Pă unele nici nu le-am auzit, iar la alilante cum să-ți răspund, că era dupe fix", ripostează partenerul de afaceri. "Și ce dacă era dupe fix?", se miră portarul. "Păi, n-ai zis matale că să nu răspund la alea că a cerut directoru' dă la voi desfășurătoru' la co'vorbiri și dai dă belea", face șoferul. Se uită la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai bine o dăm la pace. O să mai vină, ele, și alte șuste. Păi, umblăm să ne stricăm la ceafă din nimica?" Pă undeva, ai și tu dreptate", se mai domoli portarul. Acceptă oferta de împăciuire venită din partea partenerului de afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu un băiat cu care mai ciugulești și tu o pâine, vorba aia, pentru niște sute dă mii dă lei-tramvai acolo!" "Corect, nene!", acceptă Virgil mulțumit. Râse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă altu' și gata. În rest, capitalismu-i floare la ureche, dacă ai simțu' format." " Da, bă, băiatule, așa e, mă!", spuse portarul cu gândul deja în altă parte. Se opinti la un cadru masiv: "Hai, bagă mare, Vergilică!" Colegul întru afaceri nu se lăsă mai prejos și puse umărul cu vrednicie. Într-o jumătate de oră camionul a fost încărcat. Înainte să plece, șoferul se opri un pic să-și tragă sufletul, la o țigară. Își aminti brusc de un lucru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al enoriașei. Dar nu se scandalizase câtuși de puțin, considerând că făcuse o faptă bună ajutând-o pe o amărâtă care, oricum, se spetea la bandiții ăia de patroni italieni pe o leafă de mizerie. În plus, făcuse o adevărată afacere, scutindu-l pe soț de bani cât pentru două botezuri, un luat de moț și o rupere de turtă sau, hai, socotind în mare, cât pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
d-aci, să câștigi dincolo. Ce? Tre' să te-nvăț io negustorie? Hai, că-mi placi, știi?" Portarul oftă numai așa, de amorul artei. A celei teatrale, bineînțeles. Se gândise el că o să scoată vreo cinci sute de mii din afacerea asta. Două sute jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat modest. Oricum, toate cele necesare reparației le furase, încercând o satisfacție nebună, chiar de la nemernicul ăla de Marinică, tocmai când le dosise ăla într-un loc pe care-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]