6,737 matches
-
cu cinematografe, spre „Gambrinus“. Drum pe care îl făceam zilnic și care nu prezenta pentru mine nici un interes deosebit. Îl urmăream doar cu coada ochiului pe tatăl meu cum pășea greoi, poticnit, sprijinindu-se ușor de brațul meu, cercetând vitrinele, afișele și fotografiile cu scene din filme, atent la forfota mulțimii. I-am spus că acolo, sus, deasupra unui cinematograf, lângă farmacie, locuia o prietenă a mea. A încercat să privească într-acolo, cu capul dat pe spate. A gemut ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
restul n-are decât să fie circ. Merg fără gânduri, cu pași străini parcă. Remarc doar, cu indiferență, că nu mai îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este nimic. Doar vitrine ferecate, pereți acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei, că poate chiar îi făceau avansuri, o pipăiau și multe alte de-astea. Poate chiar mai trecea pe la vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fusesem la bătrâna doctoriță W.W., cu care înregistrasem câteva ore bune de amintiri din anii ’50. Tatăl ei fusese patron de cinematograf cu grădină pe Bulevard și fata crescuse printre oameni ai filmului. Avea încă o colecție grozavă de afișe, fotografii, multe cu autografe de la nume celebre. Voiam să le cumpăr pentru arhiva noastră, dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi povestească tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Avea încă o colecție grozavă de afișe, fotografii, multe cu autografe de la nume celebre. Voiam să le cumpăr pentru arhiva noastră, dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi povestească tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-a sunat Conți pe mobil. Cred că de ani de zile nu-mi mai telefonase. Nici nu se aștepta să răspund. Am răspuns totuși. Cu vocea ei încurcată, poticnită, abia mormăind, m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo l-am și cunoscut, la o întâlnire cu tânărul scriitor care eram pe atunci), ajuns apoi instructor de partid la Ceretece din Sectorul 3. Am intrat și, ca în transă, m-am așezat la masa mea de pe vremuri, de sub afișul filmului Reconstituirea, cu autograf de la George Constantin. Am început să scriu. Nu mai beam, dar încă îmi plăcea să intru prin crâșmele frecventate cândva, să mă așez la o masă și să scriu. Un moft, poate, dar atunci nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu-mi e de folos... Ei n-au decît să rămînă cu lumea lor, dar cel care va veni Într-a mea va trebui să accepte consecințele. - Ar trebui să-i avertizezi Înainte, Îi aminti francezul. Să pui măcar un afiș În golf și la debarcader, pentru ca toți care ajung acolo să știe la ce se expun.... Altfel, nici nu le trece prin minte că intră Într-o lume „diferită”. Oberlus medită din nou la răspuns, dedicîndu-i tot timpul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și umple din nou pipa. În cele din urmă, trăgînd cu putere fumul În piept, fu de acord: - Poate că am s-o fac, spuse el. Într-o zi, cînd am să mă socotesc suficient de puternic, o să pun un afiș pe plajă: „Acesta este regatul lui Oberlus. Nimic nu contează aici În afara voinței lui” - zîmbi pe jumătate amuzat, pe jumătate ironic. O să am nevoie de un steag, adăugă. Știi să desenezi? - Puțin. - În cazul ăsta, pictează-mi un steag... Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu, verde intens, negru și portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează să fie asamblate. ― Aha! făcu maiorul, ca și cum ar fi încercat brusc o revelație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Penal cu închisoare"... ― Ăștia-s nebuni! comentă aiurit Cristescu. Azimioară dădu din cap ca unul care văzuse multe și nu-l mai miră nimic. ― Oameni... Oameni... ― Eu aș zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-ați uitat? Era un afiș mare, în culori violente, lipit între o oală găurită și un ibric cu coada strâmbă. Reprezenta o pisică grasă, spânzurată de ceafă într-un cârlig. Urmau urări grațioase scrise în caractere arhaice: "Poftă bună, Valerica!", "Bon appetit, Melania", "Stați-ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Exact atunci celălalt luptător, sătul de așteptare, riscă un pas înainte. Într-o dimineață, străzile capitalei apărură invadate de oameni care purtau în piept autocolante având scrise, roșu pe negru, cuvintele, Eu am votat în alb, la ferestre erau atârnate afișe care declarau, scris cu negru pe roșu, Noi am votat în alb, dar cel mai izbitor, agitându-se și avansând pe deasupra capetelor manifestanților, era un râu interminabil de drapele albe care avea să-l facă pe un corespondent dezorientat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
burțile noastre era aproape goale; bășicile ne erau pline. La vreo douăzeci și cinci sau treizeci de kilometri nord-vest de Battleboro, ne-am oprit să mâncăm de prânz la un restaurant păduchios de la marginea drumului, Dot’s. MÂNCARE ȘI BENZINĂ, anunța elocvent afișul, și aceasta a fost ordinea în care am ales să ne satisfacem nevoile. Mâncare și combustibil la Dot’s, apoi alt fel de combustibil de la stația Chevron de peste drum. Aici, încă o dată, decizia luată aproape la întâmplare de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mult decât prezentabil. Rory moștenise darul maică-sii de a scoate mult din nimic și amenajase livingul ca pe un mediu auster, dar atrăgător, decorat cu plante în ghivece, perdele din pânză cusute de mână și, pe peretele opus, un afiș mare care anunța o expoziție Giacometti. Minor mi-a făcut semn să iau loc pe sofa și l-am ascultat. El s-a așezat pe un scaun, de partea cealaltă a măsuței de sticlă și, în următoarele câteva clipe, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o terasă a devenit un lux ce tinde să devină exorbitant, băuturile populare mai tari ies încet-încet din uz, dimpreună cu întreaga sociabilitate de bistrou francez care iese discret din viața poporului francez. În schimb, în vitrinele magazinelor au apărut afișe scandînd : „Vive le culte du corps !”. Prima revelație a acestui nou „cult” am avut o în urmă cu mai mulți ani la New York, în Central Park, unde fumam visător o țigară pe o bancă. O doamnă plesnind de sănătate la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am dat peste un ou expirat. M-am speriat îngrozitor, l-am aruncat repede la gunoi și am scos gunoiul în stradă, să nu pățesc ceva... Și am renunțat la omletă ! „Az e oo !...”, îmi aduc eu aminte de un afiș scris de mînă pe o hîrtie de ambalaj, care făcea fericit, din cînd în cînd, tot cartierul. Ce „frici alimentare”, cînd nu aveai ce să mănînci, dar știai și că nu vei muri de foame ! ? Ce angoase provocate de nesiguranță
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a unui actor bulgar despre Improvizația, o piesă faimoasă la vremea sa, care făcuse multă vîlvă, care jucase acel rol de catharsis popular pe care ni-l putem aminti și noi și care sfîrșise prin a dispărea peste noapte de pe afiș, la indicațiile Partidului. Pentru a ne ajuta să înțelegem însă această afirmație, autoarea comunicării ne prezintă în detaliu contextul relativ particular al acelor ani de „dezgheț”, în care propaganda comunistă din Bulgaria propovăduia o anumită liberalizare a cuvîntului, pe care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Suntem obișnuiți cu asta și nu știu cum, dar, mai ales în zile de sărbătoare, vine și boala, ca musafirul nepoftit. Așa că ne-a spus în fugă urmarea: — La spectacol, în sală a fost și Manolescu tatăl. Băiatul nu era trecut pe afiș, în dreptul rolului Tochenbourg din Un bal din lumea mare erau steluțe, iar sub machiaj și cu vocea de moș, tatăl nu-l recunoscuse. Dar la final publicul a strigat: Millo, Millo! Frosa, Frosa! Și, mai tare, Tochenbourg, Tochenbourg! Iar când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rămâne la bătrânețe o anemică speranță de mers. Nu-mi pot scoate viața la raport. Pentru că are foarte mulți nasturi lipsă. Și vegetarienii se mănâncă între ei. Se înmulțesc mințile frigide, necutremurate de nici un orgasm intelectual. Nespiritualizată, frumusețea fizică rămâne afiș. Ipohondrii simt dureri și în piciorul scaunului pe care stau. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, naufragiați. Fiecare pe vaporul lui. Încă din peșteri, unii se ghiftuiau flămânzindu-i pe alții. Între datele limită ale vieții unii nu presară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oameni cu studii? Abia am terminat, spre rușinea mea, liceul seral, domnul meu. Dar teatru ai mai jucat, nu? În multe piese am jucat. Am fost și sufler. Am răspuns și răspund și de recuzită. Eu confecționez printre altele, și afișele. Vezi deschizătura aceea din podeaua scenei? Peacolo își scotea suflerul pe vremuri, capul și sufla la spectacole. Azi nici deschizătura aceea nu și mai are rostul. Nu-i mai nici teatrul ce-a fost. S-a pervertit. Și dacă nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o glumă în premieră tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi... Iozefina se înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e sărut de grădiniță, măi fraților
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi regretat puțin statuile, poezia și filosofia unei culturi la care nu fusese părtaș. Gara Începu să rămână În urmă. Prin fața lui treceau inscripții pe care tatăl lui nu-l Învățase niciodată să le citească. „Restoracioj“, „Pôsto“, „Informoj“. Un afiș fâlfâi aproape de geamul vagonului - „Teatnoj Kaj Amuzejoj“ și - el Își notă În mod mecanic numele nefamiliare, locurile care se vor deschide exact la ora la care trenul va intra În Belgrad - Opera, Royal Orfeum, Tabarin și Jardin de Paris. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe mine, Capdelemn Parpalea, om cultivat și cu respect pentru restul lumii, în politică, nu prea mă pricep. Dar, m-a băgat, băgal-aș eu undeva, pe acela! Că, întâi m-a ademenit cu distribuirea și lipirea prin diverse locuri, de afișe cu nu știu care partid politic. Mai pe urmă, acel partid politic a fuzionat cu nu știu care alt partid, s-a mai și unit, apoi, cu un alt petecuț de partid, și-apoi, cu încă vreo două-trei din astea, ca să facă, ziceau șuii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pot să schimbe ceva, că sînt adevăruri și izvoare de energie care să aducă un plus de ceva în mintea cui le citește, care să nu fie citite fără a schimba măcar un om sau o părere... Ieri am pus afișe prin oraș cu imaginea cărții mele cu porumbelul... am văzut-o în librărie și acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
măcar un om sau o părere... Ieri am pus afișe prin oraș cu imaginea cărții mele cu porumbelul... am văzut-o în librărie și acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea la fel de ușor cum se pot lipi afișe aici și acolo... Aseară mă uitam pe geam, se întunecase deja, însă pe cer se vedea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]