6,798 matches
-
trage spre el, fetița trage spre ea, fluturele trage cu spor de codită fetiței, dar ciupercă uriașă, își ținea cu strășnicie pălăria. Ajută-mă și tu, floricica dragă, se adresa băiatul unui căpșor albastru care-i privea curios. Floarea se agață de pantalonii băiatului și-acum trăgeau cu putere toți patru de pălăria ciupercii. Nu s-a mișcat, nu s-a rupt și până la urmă cei doi copii au plecat supărați, gândindu-se la tocănită de ciuperci pe care n-o
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mai puneam țara la cale, discutam politică, și ne plângeam de una alta. După o pauză binemeritată, mai pictam ceva și pe la ora 13.30 ne adunam la prânz. Îmi aduc aminte că d-l Vintilă venea cu o traistă agățată de umăr, în care avea o sticlă de țuică și niște vin, din care ne servea pe toți, foarte amabil. Avea o plăcere formidabilă ca să se facă remarcat la modul acesta, să vadă toată lumea cum știe el să organizeze taberele
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cum este tratat, el va emigra în... Portugalia, va mătura străzile Lisabonei și le va face lună, lună le va face, el, academicianul român ajuns în țări străine măturător, cum va scrie pe o pancartă pe care și-o va agăța de gât: „academician măturător“. Asemenea enormități le debita inflamat în fața unor înalți funcționari de partid, îngroziți de ce le auzeau urechile, faptul întâmplându-se în incinta Comitetului Central. Eu însumi am fost odată martor, de față mai fiind Jebeleanu, Horea și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
identificare și datare, de stabilire a reperelor, de raportare la felurite elemente de context. Tot ce observă prin lentilele măritoare prezintă pentru el interes: arhitectura unui edificiu, vestimentația unor personaje intrate în cadru, înfățișarea unor vehicule de epocă, o firmă agățată deasupra intrării unui maga zin, o inscripție, cu trudă descifrată, de pe soclul unei statui, totul con lucrează la impunerea impresiei că asistăm la redes coperirea unor lumi. Ne-au rămas, desigur, în destule cazuri, și alte mărturii despre ele, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un Ionescu, astfel că prietenul meu cel mai vechi poartă curiosul și puțin obișnuitul nume Wilhelm Ionescu), deci am fost și eu de față acolo, împreună cu Wili, și am avut ce vedea. Mulțimea tălăzuia de la o magazie la alta, se agăța ciorchine de uși, de ferestrele smulse, dând toți să pătrundă înăuntru și să apuce fiecare ceva, ce s-o putea. Oamenii se dotaseră cu saci, cu geamantane, iar unii făcuseră rost de căruțe și le încărcau cu de toate, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N-a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost vers pe care să nu ceară să i-l citesc, n-a fost faptă de care să nu știe...Mă agățam ca un înecat de gândurile neșovăielnice ale lui Vlahuță și mă ridicam deasupra undelor, de spaimă, sus, pe stânca nădejdii lui. Admirația lui, ne reamintește Ion Apetroaie mărturia lui Voiculescu făcută lui I. Valerian, constă și în aceea că bustul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de hârtie și un creion. Apoi se îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul în care se așează de fiecare dată... Se
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
magazin nr.4, 1997. — M-am trezit brusc în toiul nopții. În casă domnea o forfotă continuă. Pași grei răsunau pe parchet. Venise Securitatea. Printr o ușă întredeschisă am văzut în hol un bărbat în haină de piele, cu automatul agățat de gât. Prin fereastră se vedea o mașină mică, neagră, oprită în fața porții. Ceva mai la vale, în fața locuinței doctorului Banu, era o altă mașină. Doctorul Banu avusese însă noroc, murise de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
chiar din colțul străzii Albrecht". Circulația prin oraș era anevoioasă, deplasarea pe jos chiar "primejdioasă". Berlinezii iau "cu asalt" omnibuzele care transportau, la orele de vârf, "de două ori mai mulți călători decât era prevăzut", "bătrâni, femei, copii care, abia agățați pe scări, cad din nou în praful străzii". Pe marginile acestora, în șanțuri, se scurg "apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale". E perioada în care "mii de berlinezi", sosiți aici pentru a îngroșa "păturile proletarilor", duceau lipsă acută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
goluri, în minutul 44, scor 19-17, apoi diferența a crescut la patru goluri (22-18, în minutul 48), pentru ca apoi să ajungă la maximum înregistrat pe tabelă cinci goluri, 24-19 în minutul 49. Finalul de partidă a fost electrizant, cu Bacăul agățându se de fiecare atac pentru a mai putea spera măcar la un rezultat de egalitate. Oaspetele s-au apropiat amenințător la doar două goluri, dar în ultimele 40 de secunde Anișoara Marcu s-a dovedit extrem de inspirată și a punctat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
dar Boghian este blocat de portarul de rezervă al gazdelor în min. 50. Min. 53: În formația băcăuană intră Lipovanu și Menghia, înlocuindu-i pe Huiban și Boghian. În minutul 56, Vraciu trimite un lob peste Ciocoiu, însă portarul gazdelor agață balonul cu vârfurile degetelor. Min. 59, Gooooooool FCM Bacău: Vraciu înscrie cu capul din plonjon, de la 4 metri, în urma unei lovituri de colț. Min. 73, Goooool FCM Bacău: Eudean primește un balon de la Lipovanu și șutează excelent de la circa 25
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
avut meritul de a nu se fi baricadat în propria jumătate și au jucat deschis, chiar dacă asta i-a costat destul de scump. Gazdele au deschis scorul în minutul 11, atunci când Apostol l-a angajat excelent pe Vraciu, vârful băcăuan fiind agățat de portarul Luca în suprafața de pedeapsă. Penalty și cartonaș galben pentru goalkeeperul oaspeților, într-o fază la care se putea foarte bine dicta și eliminare, însă probabil că arbitrul Amorăriței n-a vrut să rupă echilibrul atât de devreme
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie lungi. 168 Haina. 169 Nepriceput, lipsit de îndemânare. 170 Cauciuc (la încălțăminte). 171 Birjar, vizitiu (de obicei, erau ruși). 172 Bufnițe. 173 A se cocoța. 174 Înalta societate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ceramica de Cucuteni există doar aceste culori, plus negrul, adică pământul. Am putea spune că e vorba de simbolul unui ecosistem: pământul, adică substratul ori biotopul și biocenoza redusă la ipostaza sa umană, dar și vegetală știind că Mărțișorul se agață după purtare de un pom. Mai departe, românul tradițional n’a folosit niciodată, pe scoarțe ori țesături, alte culori; până ce a fost corupt de vopselele industriale. Nu trebuie să ne mire: Așa cum apare În mitologia sa, românul tradițional nu agresează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al omogenizării. Astfel Încât el așteaptă, În fiecare caz, doar condițiile favorizante. În multe cazuri, aceste condiții le asigură omul, conștient ori inconștient. Și iar ajungem la ideea de om-instrument al naturii. Exemple? Scaiul a venit adus inconștient, din stepele Rusiei, agățat de cozile cailor căzăcești. La fel, filoxera a venit pe rădăcinile unor vițe americane, iar gândacul din Colorado prin importuri, tot din America, de cartofi. Dar, evident, omul e mai vinovat atunci când ajută “turismul” speciilor În mod conștient, crezând că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
40.000 de angajați, Tractorul cu 50.000 de angajați, Rulmentul cu 8.000 angajați, Metrom cu 4.000 angajați, toți trebuiau să ajungă la serviciu deodată, până la ora șapte. Veneau multe troleibuze, uneori mergeau bară la bară cu oamenii agățați pe scări, totuși nu era destul. La ora 7 fix, porțile marilor uzine se închideau și apărea un mare șef de la Serviciul Personal, care ținea o cuvântare tâmpită în fața unui grup mare de oameni necăjiți, cu haine mototolite, cu păr
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vor ăștia? Sau ne așteaptă. Sau poate nici el nu știe ce face. Și dacă n-a existat acest Gheorghe Tatomir, oricum, n-ar fi fost rău să existe așa cum mi l-am închipuit. Portretul lui Tatomir pe care-l agățasem io în cameră era o replică la portretul Rodicăi. Dialogam simbolic, dacă un dialog normal nu prea purtam. M-am mai gândit și că găzdoii mei voiau să mă înfieze. Când mă mutasem în camera mea, găsisem un portret al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
chirurgie. L-am întâlnit pe domnul profesor într-un moment existențial de declin, când corpul meu refuza parcă să răspundă nevoilor minții și sufletului, a unui suflet ce nu-și mai găsea liniștea în fața îndoielii și disconfortului organic. M-am agățat cu întreaga mea ființă de omul, nicidecum profesorul Târcoveanu, și-am redobândit încrederea, speranța, curajul de-a merge mai departe. Cred că am asociat de prima dată imaginea domnului doctor cu cea a tatălui meu, potențial l am văzut în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aduc bine aminte. Am constatat, astfel, a câta oară, că m-am lăsat de nenumărate ori prins În plasa lui Sarsailă și, chiar dacă mă străduiesc să nu-i mai fac pe plac, nu trece zi În care să nu mă agațe cu ceva. Nu mai departe, În seara aceasta, am râs pe Înfundate de Părintele Ioan, care m-a făcut spectator la o scenă de un comic aparte. Foarte serios În tot ceea ce face, În timp ce se Închina În Altar, la Începutul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ceea ce ne dădea nouă, celor din cireș, un sentiment de siguranță. Ne-am urcat până în vârful copacului, unde erau cireșele cele mai mari și mai dulci. Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce afirma, totul a rămas baltă. O bună bucată de vreme după aceea, halatul cel roșu cu buline, a stat agățat de becul camerei, pentru a ne proteja ochii de strălucirea luminii. Pelerinaj la mănăstirea Putna Nu știu ce ne-a venit într-o zi, să plănuim un pelerinaj la mănăstirea Putna. Grupul de pelerini era format din patru persoane: Gheorghe Nandriș, Butnaru
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
prosop în mână. Mamă, e o zi mare, am nimerit-o chiar pe Carmen! a exclamat Cornel și a adăugat pentru cei neinițiați: Carmen e o minune, e cea mai frumoasă. Fata și-a dat jos de pe ea cămașa, a agățat-o într-un cui, a pus de-o parte prosopul, a deschis robinetul, a luat săpunul și s-a așezat sub jetul din care ieșeau aburi, a început să se frece cu mișcări lente, lente, lăsându-se în voie, toropită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând, s-a putut desluși că era un om care stătea agățat pe un soi de plută improvizată din acoperișul unei case. Omul acela era tovarășul Cameniță. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis despre sfârșitul orășelului Serenite. 26 TC "26" \l 1 Mă trezesc speriat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trecea prin saloanele de campanie unde erau aduși răniții de pe front, alinându-le sufletul cu muzica sa. Se oprea lângă patul suferinzilor, cântându-le în surdină, amintindu-le de cei dragi, îndulcind astfel clipele de agonie ale celor care se agățau de muzica sa ca de o ultimă rază de speranță. Nu se mulțumea însă cu atât și-i întreba pe răniți de familiile lor, de satele lor natale, deseori urcându-se în căruță cu îndrăgitul său instrument sub braț și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pasaje, pentru a le gusta din nou, fie pentru frumusețea pe care o descriu, fie pentru intensitatea sentimentelor pe care le transmit. Au fost momente În care eu i-am luat literalmente locul lui Granado pe motocicletă și m-am agățat de spatele tatei, călătorind cu el peste munți și de jur-Împrejurul lacurilor. Recunosc că au fost momente cînd l-am lăsat singur, mai ales În clipele În care descrie atît de expresiv lucruri despre care eu una nu aș vorbi niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]