KorAP: Find »[drukola/base=agresiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...247 248 249 ...442 >

11,041 matches

Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426

dintre cei mai capabili lideri economici au fost înlăturați pentru că erau "născuți și crescuți ca stăpîni feudali ce țineau viețile și destinele majorității poporului japonez practic în sclavie și conduseseră țara cu instrumentele și voința de a declanșa un război agresiv"23. Și totuși, Baerwald a găsit că doar 468 dintr-un total de 2.395 de întreprinzători privați și manageri fuseseră înlăturați, în timp ce Kataoka calculează că mai puțin de un procent din vârfurile elitei de afaceri fusese epurat 24. Baerwald

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557

la extrem, se face la rându-i instrumentul desfacerii și vânzării de produse neculturale, cu o uriașă cheltuială de mijloace (detergenți, automobile, cosmetice, bănci etc.Ă plus acel așa-zis „divertisment”, care adeseori nu e decât o poartă de intrare agresivă a prostului gust, a pornografiei și a falselor valori. Vorbind de succes, e momentul, cred eu, să mă dezic de „el” În „favoarea” carierei, termen și „realitate” pe care am Încercat să le reabilitez În volumul anterior. Succesul e, nu

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
exhibate; iată, după părerea mea, primele semne clare ale psihologiei moderne În artă. Un anumit eu, se’nțelege, un „eu princiar”, așa cum Îl „descoperă” și-l poartă apoi nu puține spirite aristocratice ale literaturii și artei europene. Un eu asumat, agresiv, pe care, se’nțelege, Îl Întâlnim pentru Întâia oară sub forma și mai ales sub denumirea de Daimon la Socrate, sofistul, cel care „poseda adevărul” și pentru care, pentru „vina” de a-l invoca, neglijând zeii protocolari ai polisului, Înțeleptul

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
mă izolez În continuare, faire comme si de rien n’était, transformând cu seninătate dreptul meu la „individualitate” În strict și cras individualism, egoism provocator, arborând suficiența unui ofidian sătul, contemplând somnoros priveliștea cu burta umflată de căpriorul lins de agresivele sale sucuri gastrice?!... Libertatea, cea individuală, este prețioasă doar pentru cel ce are nevoie de ea. Pe „ceilalți” Îi Încurcă de-a dreptul, ca o rudă săracă de care ai uitat, ce-ți vine din provincie, Îți dă un telefon

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
și Aurora Cornu. Sigurul care nu și-a schimbat atitudinea față de mine a fost Cioran, dar el nu mai frecventa cenaclul de mult și, În general, se ținea oarecum la distanță de vuietul și port-parolele emigrației românești. Provincialismul, mediocritatea intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din târzia medievalitate probabil

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
ani În șir. Un stalinism redivivus, În contrast grotesc, cum o spuneam, cu realitățile politice din țările vecine ce suportau un regim, În mare, identic. Iar „ședințele de demascare” ale psihologilor și cercetătorilor atingeau, cu adevărat, caricatura unui Ev Mediu agresiv, plantat În mijlocul Europei secolului XX; și cazul cercetătoarei Irina Holdevici, astăzi autoare și profesoară universitară stimată, nu e singular, când era atacată În ședință publică pentru faptul că Își ocupă nopțile „pelegrinând, Învelită În cearceafuri, cu o lumânare În mână

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
zi cu zi, luptând nu numai cu corupția devastatoare - În fapt, sechele ale centralismului comunist, dar și ale perioadei antebelice! -, cu mentalitățile negative postcomuniste, dar... și cu vanitățile și noile oportunisme, cu acele nesiguranțe ale unora ce devin, iute, forme agresive și pernicioase pentru mulți cetățeni, Încă nedezmeticiți după un tunel istoric atât de apăsător, de lung și de contrar instinctelor și pulsiunilor tradiției noastre naționale?! Și pentru aceasta m-am Întors În ’90 În țară, eu și alți câțiva puțini

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
În structurile lor originare -, a fost pus În discuție. Și, oarecum firesc - dar ce mai Înseamnă firescul când bolile societății Își arată Încă o dată fața lor hâdă?! -, au apărut În Vest partidele fascistoide, ațâțând Încă o dată naționalismul și formele sale agresive, antiumane, ce părea Îngropat o dată pentru totdeauna!... Exilul este oare și o... pentru cei care nu pot trăi fără această „idee” patrie?!... Cioran, ca și mulți Români fugiți din calea bolșevismului european, a rămas apatrid; toți aceștia au refuzat o

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

schițeze o doctrină politică (apropiată spiritului eminescian, notează dl Codreanu, și, de aceea, având un destin asemănător, adică foarte vitreg). Laitmotivul acestei publicistici îl constituie adevărul ca emblemă a patriotismului. Atât Bolintineanu cât și Eminescu resping mutilarea ființei prin dogmatismul agresiv al intereselor personale și de grup: Vom spune adevărul se îndârjește gazetarul -, vom anunța prăpastia către care țara merge fatalmente, destrucțiunea societății ce a început, și dacă vom fi ascultați și nu se vor lua măsuri de îndreptare, dacă guvern

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Marin Preda". Theodor Codreanu evidențiază în cartea despre Marin Preda, tocmai această "conjurație" pe care o nominalizează fără nici un fel de menajamente. În privința cărții ce tratează personalitatea și sfârșitul tragic ale lui Nicolae Labiș, eseistul abordează pe larg, polemic și agresiv, tocmai chestiunea receptării azi a valorilor perioadei de dinainte de '89, făcând o netă distincție între demersul obiectiv al lui Cezar Ivănescu, în privința lui Labiș (pe care îl vede și în postura de poet-stindard al noii societăți, dar și în dramatica

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge polemismul "parazitar" și "agresiv"), le-a replicat și în cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu: Moses Rosen, Virgil Nemoianu, Ileana Vrancea, Jean Ancel, Ion Negoițescu, S. Damian, Mircea Berindei ș.a. De aceea, între cele două cărți există o continuitate. Cum se vede, Theodor Codreanu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ultima carte Mitul Eminescu. Curajos, dar și pesimist de finețe, fără să fie ziarist în accepțiunea de astăzi a termenului, Th. Codreanu construiește un discurs tăios, bogat în informație, personalizat printr-o subiectivitate lucidă, departe de orice umbre ale mediocrității agresive. Descoperind la aproape toți contestatarii o deplasare a argumentelor spre boala lui Eminescu (spre "nebunia lui") Th. Codreanu argumentează serios o idee îndrăzneață: dubla sacrificare a lui Eminescu. Cei care caută cu obstinație dovezi pentru discernământ discutabil (ori chiar abolit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
reper absolut, Eminescu are dreptul la o posteritate scutită de izul muzeal, ceea ce s-ar putea traduce prin râvnita schimbare de imagine. Împovărat de clișeistica didactică, iscând un halou admirativ, împins frecvent într-un festivism găunos ori, dimpotrivă, supus voinței agresive de contestare, Poetul național, rămas "măsura noastră" (cum zicea Noica), se oferă generos exegezei. Criticul român trebuie să ajungă, așadar, la Eminescu reinventând etalonul prin lecturi proaspete, coborând în text. Iar controversa pare a fi "cea mai bună naftalină" (Gh.

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
o noutate! "manopere de culise" intervin și decid traiectoriile în posteritate. Revizuirile capătă, astfel, un suport credibil, ținta fiind nu încape vorbă valorile de vârf, instituționalizate și tabuizate. Iar cazul Eminescu, înconjurat de o iubire inchizitorială și de o mistică agresivă, "scos" din condiția umană (cum observase E. Lovinescu) ar putea fi un teren excelent pentru "campaniile" criticilor, scotocind prin magazia cu locuri comune. Pricină pentru care Al. Dobrescu, am văzut, s-a ocupat de detractori, cercetând textele și contextele. El

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
composition pouvant alors se déplacer plus ou moins fractalement. (Patrick Saint-Jean) Se întâmplă în cultura/literatura română lucruri importante cărora nu (prea) li se acordă suficientă atenție într-o lume mică și mozaicată, în care ne pare că diseminează mediocritatea agresivă, publicitatea deșănțată, falangele în jurul unor idei revolute, indiferența (dacă nu furia...) în fața erudiției și analizelor profunde și aplicate. Prea arareori comentatorii ori recenzenții se apleacă asupra unor cărți "complicate", ce-și propun să impună concepte noi, să schimbe paradigme, viziuni

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
șansă, pe care, de altminteri, a și fructificat-o. lată, redutabilul eminescolog, tipărește într-un ritm impresionant, colaborează la numeroase reviste (de pe la noi și din Basarabia), plin de bunăvoință nu respinge nici asaltul unor condeieri (mai mult sau mai puțin agresivi), doritori de a-i smulge "binecuvântarea". Se ascunde aici, în gesturile sale filantropice, o periculoasă nivelare. În plus, trebuie să o spunem, textele sale, de certă subtilitate interpretativă, propunând conexiuni spectaculoase, depășesc, de multe ori, oferta solicitanților, propulsați, astfel, în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
interculturalitate, o dată ce transmodernismul privește "întreaga sferă a ființei și ființării", nici spirit, nici materie, cu depășirea ambelor forme. Pe de altă parte, noua mișcare spirituală, aflată ne încredințează autorul în plină ascensiune, respinge atât naționalismul îngust/șovin, cât și internaționalismul agresiv ce amenință identitățile naționale și individuale cu pericolul imediat al uniformizării și secătuirii spirituale, în favoarea "transnaționalismului în ethosul transmodernității" (p. 93). În asemenea momente, tonul eseistului trădează amărăciune și o indignare abia reținută, fără ca acest lucru să-i afecteze judecata

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
disprețuindu-l, omenirea îl contemplă totuși cu o admirație stupidă" (159). Probabil că Theodor Codreanu căuta în lecturile sale modele de politicieni care să se distanțeze de modelul comunist al omului nou, semianalfabet, umflat cu lozinci, scamator, corupt, pragmatic și agresiv, una spunând și alta gândind, în așa fel încât viața de zi cu zi părea, în preajma lui, o interminabilă ședință de partid: "Ședințele de partid, de sindicat etc. sunt forme diabolice de răpire a libertății individului. Dintr-o astfel de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Cioran: ceea ce li s-a întâmplat românilor vreme de "două mii de ani" pare să găsească teren și la case "mai mari", în mult lăudata epocă a progresului și a civilizației. Începe să se vadă cu ochiul liber: periferia a redevenit agresivă, mai precis, nimicitoare. "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2005 George MIHALCEA "A doua schimbare la față" Theodor Codreanu Cu oarece vreme în urmă, un oarecine, bucureștean țâfnos și snob cu miros de mititei, vrând să-l ia în derâdere pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
fisuri sofistice sau stridențe demagogice, în demersul său se impune un crez nestrămutat, o convingere. Rostul scrisului, crede cu neclintire Theodor Codreanu, nu ține de orgoliul narcisiac, nici de interesul de grup, meschin și părtinitor, și nici de vreo ideologie agresivă planetară. Un spor de adevăr" iată miza majoră a angajării sale literare. De la Dialectica stilului (1984) până la Polemici "incorecte" politic (Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2011), toate cărțile acestui cercetător "cu judecată dreaptă și încăpățânată", dacă e să folosim o sintagmă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
total, pornind de la împărțirea indivizilor și a opiniilor acestora în "corecte" și "incorecte" politic, trecând la separarea tranșantă a grupurilor sociale "bune" de grupurile "rele" și terminând cu lansarea de "formule bune și formule rele de stat național". Un ideologism agresiv, neîngăduitor se insinuează în aceste "construcții" ale deconstructiviștilor postmoderniști. Ontologia, demonstrează Theodor Codreanu, a fost eliminată din ecuația gândirii lor partizane, transcendența suprimată sau caricaturizată până la consecințe inverse, iar adevărul se pomeni ocultat prin mutilare și falsificare tendențioasă de către o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
falșilor disidenți ("autocronicii"), a lichelelor erijându-se în rol de profeți ai moralității, a "istoricilor" improvizați, fără o calificare profesională, chemați să facă "istoria comunismului românesc", a ideologilor de "dreapta", care, de fapt, mărturisesc în tot ce fac o ideologie agresivă de stânga, a politicienilor jucând în locul rolului de arbitru stipulat de Constituție rolul de "arbitru-jucător", toate acestea indicând o contradicție în termeni, "una din invențiile logicii maniheiste, cu atât mai devastatoare pentru politică". Pretinșii "salvatori ai nației" (încă o falsă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

În Rusia, la sfârșitul anului 1917, puterea a fost preluată de mișcarea bolșevică, o grupare radicală de stânga. Având experiența activității ilegale și profitând de situația grea a maselor populare, această mișcare a declanșat, încă din timpul războiului, o propagandă agresivă care a avut succes. Mai întâi, țarul Nicolae al II-lea a abdicat (februarie 1917), puterea revenind lui Aleksandr Kerenski, iar în a doua jumătate a anului bolșevicii au utilizat toată mijloacele și metodele subversive pentru a rămâne singuri la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
adus aceste idei. La Constanța, Brăila și în sudul Dobrogei nu au fost semnalate acte antisemite, însă la Tulcea a izbucnit un conflict din cauza lui Heinric Thaler, student la Paris și președintele Societății „Lumina”, care a susținut într-un mod agresiv caracterul evreiesc și a produs incidente între elevii români și cei de rit mozaic. Din această cauză, atunci când incidentele studențești antisemite au luat amploare la nivel național, toți românii din Tulcea au sprijinit revendicările naționale. În Brăila, deși nu exista

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în mediul rural. Prin această acțiune, la mijlocul anilor ’20, numărul aderenților la mișcarea profesorului Cuza a crescut simțitor, mai ales în județele Neamț, Iași, Botoșani și Dorohoi. Social-democrații, existenți numai la Iași, s-au remarcat prin campanii electorale sau sociale agresive. Comuniștii, conducătorii sindicatelor din Iași, își dezvoltau baza socială prin educarea muncitorilor în activitatea ilegală, în conformitate cu tactica Comitetului Central al Partidului Comunist. Grupe și nuclee comuniste au fost descoperite la Focșani, Bârlad, Piatra-Neamț, Vaslui, Huși și Tecuci. Prin apariția ziarului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]