12,606 matches
-
înțeleg cel mai bine. Aripi colosale întind să cuprind zarea albastră a poeziei pământului. Culeg gând după gând, statuie să ridic unui vers. Și ce poate fi mai frumos decât imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând! Regina de alb Privesc la viața mea ca la o tablă de șah invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe tabla mea de șah mai cad încă pioni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe tabla mea de șah mai cad încă pioni nevinovați. Nebunia, boală molipsitoare a cuprins tot regatul dar carul "reginei de alb" se înființează la palat. Și ce mândru era regele negru! Știa cât urăsc războiul dar și cât îmi plac caii sălbatici... Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe partea dreaptă bariera este ridicată și deținuții aleargă fericiți spre gulag îmi dă mâna să fiu ironic am epoleți de lacrimi atenție se închid ușile de piatră pe catafalc preotul înveșmântat în alb a scris cu tocul brutalismul arta informală action paiting cinetic art gutai popp art grupul zerro internaționala situaționistă gruppo t afișismul noul realism atenție se închid ușile de piatră bătrâna vaduvă dansează până în vârful everestului urmează stația anii șaizeci cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
este doar o iluzie ascultă vântul prietene atunci îmi vei auzi șoaptele și rugăciunile de seară eu sunt și pasărea care cântă lângă fereastra ta deschisă atât de frumos cântă încât pianul din odaia cu miros de gutuie aplaudă în alb și negru eu nu am plecat este doar o iluzie ascultă ploaia prietene și vei auzi cum lacrimile mele picură peste amurguri peste tăceri și peste amintiri eu nu am plecat prietene prin aceste versuri îți sunt atât de aproape
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din cauza locului strâmt și a rochiei scurte mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători tu eliberat de păsări eu educată de pești nu sunt Hilbert închid ochii și număr cine a început cu o filă albă a terminat tot în alb ce iese din clopot nu mai are niciun cuvânt lumea a uitat să se adune și eu am numărat un zero întreg nu sunt Hilbert acolo sunt mulți care seamănă cu el pe cineva aș împușca dar Dumnezeu m-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și asta e de ajuns să fie închiși ești cea mai aproape depărtare dacă te-aș întâlni nu știu ce ți-aș spune cerul e încă ocupat pentru mine și păsările se înmulțesc la doi pe ecran am mai mult negru decât alb alte culori le tai de prin reviste și le înclei într-un singur om sărac eu nu cânt și nu prea știu să dansez uneori desenez capuri străine scriu rar și numai atunci când ziua cade sub roțile trenului dacă te-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din al meu trecut. Melania BRICIU ATANASIU <biography> Data nasterii: 31 decembrie 1962 Locul nasterii:Lupeni, judetul Hunedoara Domiciliul: Sopron, Ungaria Referinte: Premiul 1 la Concursul de poezie ”Prin colbul vremii” editia a 2 a, decembrie 2012 </biography> Peregrinaj în alb departe de tine zăpezi alpine mi-au nins sufletul sărman peregrin fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii (înălțate cândva în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de joia mare) mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei împletesc în busuiocul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi-am zis i-am iertat Doamne sunt cei rătăciți în propriul întuneric au uitat că libertatea e o rugă prea grea pentru cei care n-au învățat-o de mici iar crucificarea nu are decât o singură direcție spre albul din tine Singura noapte cândva îl iubeam pe Platon acum Aristotel îmi este mai drag ascunsă în stelele rătăcitoare din mine n-am putut înțelege niciodată germenul acestei universale dorințe de a decapita suflete eșafod și ghilotină două căi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ascult urletul vântului la fereastra dinspre ieri lespede grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată taci inimă de femeie ascultă e noapte și visurile au adormit în brațele obosite de prea multă toamnă gem de muguri în căutarea albului inima precum o poartă deschisă spre cerul tivit cu lacrimi dincolo de tine și de mine atinge lumina atât cât poate ajunge cu un freamăt de iubire taci inimă de femeie ascultă pasărea care strigă primăvara și roagă-te să-ți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o pană de phoenix drept toc poate chiar și puțin curcubeu în călimară multă durere scoasă din râsul profesional al clownului un pic din pirueta pământului un flux o aureolă două valuri de nisip și o balenă eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în când un dezastru pe post de știre în loc de desene animate nimicul din spatele nimicului precum o dovadă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Silviu Guga unic vers universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec și nu vedeți după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice poem în alb și fir cusut de mână străbunicii mele n-am văzut niciodată pietre plângând știu doar sunete venind dinspre ziduri ca din odaia mică în care aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umilind-o în stilul său aparte? Era construită pentru a crea vise și privirile ei stârneau dorințe. Avea pielea de o culoare nedefinită; de aproape, era puțin măslinie, dar lumina ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de un alb pal. Apoi mai era și felul în care se îmbrăca, lăsând intenționat să i se zărească sânii imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu mușchi fermi și bine definiți de fibre alungite, trădând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ochii deschiși la o persoană care să-i aparțină, care să o ierte și să o dezlege de toate păcatele pe care le trăise până atunci. Ești ca un drog, îmi spunea. Creezi dependență. N-am cum...prafurile alea sunt albe... și uită-te la mine cum arăt... Copil nebun, așează-te cu capul în poală la mine! Eu o ascultam și îmi imaginam cât de mult mă iubește Creața în acele momente când Erjika mă dezmierda. Atunci mă simțeam împăcat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Câteodată ieșeam toți trei în parc. Cam la asta se rezuma distracția noastră atunci când nu aveam bani și nici iubiri în care să ne consumăm trăirile, apoi zăpada multă ne chema la joacă reamintindu-ne de vremea când eram copii. Albul din jur mă făcea să uit de frig și de vânt. Trăiam într-o lume încremenită, fără margini de timp, într-o singură culoare, ca pe un papirus străvechi, unde noi ne mișcam ca niște creioane semnând pe ultimul rând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
devenite puncte, chipuri de om și de floare. Ba era o fată zâmbind, ba era o petală pe care un fluture strâmb își mângâia aripa mai scurtă... Un scârțâit mă smulse din jocul meu topind toate acele culori într-un alb asemeni fulgerului de mai-nainte. Inima începu să bată mai repede. Am deschis ochii, dar nu vedeam dincolo de lumina care mă orbea. Am mai clipit de câteva ori apoi am înțeles că privesc spre lumina unei lanterne. M-a prins
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Însă fără a remarca faptul că Înscrisul de pe panou trebuie să fi fost opera unui meșter caligraf. Priveliștea se schimbă pe neașteptate: un drum drept, alb, ce părea că se Întinde pînă la limitele nemărginite ale unui cer de un alb lăptos. Am apreciat din ochi că ar avea o lățime de vreo zece metri. Între drum și poteci, de ambele părți, se Întindea cîte o brazdă de iarbă veștejită, Împrejmuită de un gărduleț pînă la genunchi. Totul În jurul meu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
după un șablon. De o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd patru nivele și cîte șase uși pe fiecare nivel. Fațadele clădirilor erau vopsite În alb, contrastînd puternic cu verdele Închis din jur și scoțînd astfel și mai mult În evidență aspectul geometric al imaginii ce se oferea privirii. Avînd drumul ca axă principală, cartierul de blocuri se extindea ca două aripi uriașe, mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
uriașe, mai mult pe lățime decît În profunzime, și poate să fi fost și acesta un efect al luminii. Clădirile erau de fapt așezate În zigzag și din orice parte le priveai, te frapau zidurile lor ce se proiectau pe albul imaculat al bolții cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Partea de sus a corpului era imobilă, ca o platoșă. Ce-ar fi s-o trîntesc pe iarbă?... Va cădea ușor, fără să scoată nici un sunet... ca o statuie din piatră; cu siguranță va simula pierderea cunoștinței... Deoarece paltonul cel alb va sări În ochi oricui, voi presăra niște iarbă uscată peste ea, o fată nemișcată Îngropată sub iarbă uscată... Și sub iarbă Își va scoate imediat hainele de pe ea și va rămîne goală. Doar mîinile și picioarele i se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că mă puteam considera implicat și eu Într-o crimă. Și mai era cutia de chibrituri care, fără nici o legătură cu cafeneaua Camelia, Îmi stîrnea suspiciuni. Fusese folosită mult și acum conținea bețe de chibrituri cu capete de două culori: albe și negre. Aveam presentimentul că dacă mă mai gîndesc mult la ea, voi ajunge, vrînd-nevrînd, să apuc pe un drum presărat cu necunoscute. Dar nu voiam ca adversarul să-mi simtă Îndoielile. Îmi dădeam foarte bine seama de asta. Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
oprit mașina chiar aici, pe stradă, am privit ferestrele lămîiatice, am ezitat puțin, să intru? să nu intru?... Mi-am zîmbit de parcă mă priveam În oglindă cînd am oprit motorul. Am urcat treptele de ciment pe furiș... Dreptunghiurile Întrepătrunse de alb și negru ale palierelor erau luminate ca un altar de; lumina naturală a nopții... Și eu eram cu mîinile goale, de parcă fusesem jefuit de un tîlhar la drumul mare. „SÎnteți băut.” Nu avea dreptate. Dimpotrivă, stătusem vreo două ore cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deschise și piciorul i se dezgoli pînă la coapsă. Un picior frumos, greu de imaginat judecînd după chip și după fotografiile care prezentau realitatea deformat ; frumos conturat și bine făcut, ca de atletă... dacă n-ar fi fost atît de alb. Se putea afirma că Înclinația LUI pentru spate, care l-a determinat să excludă și asemenea picioare, ținea de apucăturile lui bizare. Fără Îndoială pricepută În meserie, Își lăsa piciorul lung dezgolit, bătînd ritmul melodiei În bar cu sandaua ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Între dinți acea porțiune din perucă ce se prinde de cap, s-ar fi putut, așeza Într-o poziție aproximativ asemănătoare... — Privește! Ce zici? spuse ea comparîndu-și coapsa - o rețea de vene albăstrui superficiale, ce confereau o transparență aparte fondului alb - cu mîna ce se oprise pe ea, ca un păianjen roșu. Glasul Îi trăda mînia, pe cînd eu mă desfătam Într-un sentiment de siguranță ce-mi venea dinspre mînă. Ce-ar fi să termini cu acuzațiile astea false ? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate și pentru că pardoseala nu era de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul, de un maro Închis accentuat, semăna cu o membrană acoperită de mucus. Jumătatea superioară era de un alb opac cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil firelor de păr ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași cauze. Deoarece subiectul era mult aplecat În față, din unghiul meu de vedere numai protuberantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]