10,371 matches
-
dat numele de Jocuri Olimpice. El a orânduit ca Jocurile Olimpice să aibă loc totdeauna la un interval de cinci ani, pentru că ei erau cinci frați.” Cultul Demetrei trebuie să fi fost în conexiune cu jocurile, ceea ce se explică prin prezența altarului său în stadion și prin prezența preoteselor sale, acestea fiind singurele femei care aveau voie să asiste la Jocuri. Mitul lui Pelops Mulți eroi au fost citați în surse antice ca fondatori ai jocurilor, printre ei aflându-se și Pelops
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
mod sistematic să-i acorde mâna fiicei sale vreunuia dintre ei. Asta și din cauză că un oracol i-a prezis că va muri de mâna ginerelui său. Pentru a-i înlătura pe pretendenți îi provoca la o cursă de care până la altarul lui Poseidon din Corint și înapoi. Caii săi erau divini, fiind dăruiți de regele Ares și nici un atelaj obișnuit nu putea să obțină victoria împotriva lor. Celui ce era înfrânt i se tăia capul. Hippodamia s-a îndrăgostit de Pelops
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
omoare atrăgându-l într-o cursă. Atunci, Heracle îl omoară pe Augias, pune un alt rege în locul lui, mai cinstit și mai corect. În memoria victoriei, eroul nostru instituie jocurile și le dedică lui Zeus, căruia îi ridică și un altar. În fine, după multă vreme, Ifitos, coborâtor din Oxylos și contemporan cu Licurg, a reorganizat Jocurile Olimpice, a reînnoit serbările olimpice și armistițiul a cărui tradiție încetase de o bună bucată de vreme. Atunci când voi vorbi despre Olympia, spune Pausanias, voi
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
-ne că era aproape imposibil ca un atlet să câștige la toate cele cinci probe. Dacă un atlet câștiga trei probe, acesta era declarat câștigător al pentatlonului. Câștigătorii erau recompensați cu o ramură de măslin sălbatic, tăiată din măslinul de lângă altarul lui Zeus. Pe de altă parte, câștigătorii erau răsplătiți și în alt mod, și anume erau transformați în idoli de către poeți, care dedicau ode în cinstea triumfătorului atlet, iar sculptorii îi imortalizau în bronz și marmură. Femeile nu aveau voie
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
erau probe de alergări pe trei categorii de vârstă: copii, adolescente și tinere fete. Acestea alergau cu părul despletit, îmbrăcate cu o tunică scurtă, care lăsau umărul drept descoperit. Premiile pentru câștigătoare constau din ramuri de măslin, vaci sacrificate la altarul zeiței Hera și dreptul de a avea o sculptură care să-i imortalizeze chipul. Programul întrecerilor Din 776 î. Hr. și până la a 13-a olimpiadă (728 î. Hr.), singura probă la care s-a concurat în sanctuarul din Olympia a fost
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
lungime, aruncarea suliței, alergarea pe un stadiu și lupta. Ziua se încheia cu rituri funerare închinate lui Pelops. A treia zi a întrecerilor Dimineața era închinată lui Zeus, patronul jocurilor, căruia îi erau aduse sacrificii. Avea loc o procesiune la altarul lui Zeus unde se sacrificau 100 de tauri. După amiaza intrau în concurs alergătorii pe distanțe de un stadiu, două stadii (diaulos) și dolichos (probabil 24 de stadii). Ziua se încheia cu un banchet la care spectatorii mâncau din carnea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
cu chipul său „blând și maiestuos” în același timp, așa cum îl descrie Pausanias. Elis era cetate care oferea acest sacrificiu, cel mai important dintre toate prin mulțimea animalelor înjunghiate și prin fastul său. Organizatorii jocurilor celebrau după aceea sacrificii pe altarele gemene, așezate în diferite părți ale Altisului, consacrate lui Zeus și Poseidon, Herei și Athenei, lui Hermes și Apollo, Grațiilor și lui Dionysos, Artemidei și lui Alpheios, lui Cronos și Rheaei (...) Astfel, toată dimineața, din Altis se înălța spre cer
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
consacrate lui Zeus și Poseidon, Herei și Athenei, lui Hermes și Apollo, Grațiilor și lui Dionysos, Artemidei și lui Alpheios, lui Cronos și Rheaei (...) Astfel, toată dimineața, din Altis se înălța spre cer fumul de la jertfe, iar mulțimea, poposind din altar în altar, admira ofrandele, gusta din carnea friptă pe ruguri și-și îndrepta spre zei rugăciunile. . După-amiază, însoțiți de gymnaști și de rude, atleții se prezentau în fața statuii lui Zeus Horkios, unde, în prezența hellanodicilor și a mulțimii, jurau să
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Zeus și Poseidon, Herei și Athenei, lui Hermes și Apollo, Grațiilor și lui Dionysos, Artemidei și lui Alpheios, lui Cronos și Rheaei (...) Astfel, toată dimineața, din Altis se înălța spre cer fumul de la jertfe, iar mulțimea, poposind din altar în altar, admira ofrandele, gusta din carnea friptă pe ruguri și-și îndrepta spre zei rugăciunile. . După-amiază, însoțiți de gymnaști și de rude, atleții se prezentau în fața statuii lui Zeus Horkios, unde, în prezența hellanodicilor și a mulțimii, jurau să lupte cu
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
sunet de liră și flaut. 7. JOCURILE OLIMPICE DE LA ANTIC LA MODERN Ca întotdeauna, jocurile depind de Ființele supranaturale și de aceea au un caracter oficial și sacru. În Elada, jocurile antice îi erau dedicate lui Zeus, care avea un altar special la Olympia, căci Olympia, nu era un oraș, ci un centru religios. Înainte de jocuri, cetățeni din diferite părți ale Greciei soseau la Olympia pentru a se ruga lui Zeus și pentru a aduce ofrande: statui, animale, mâncare, bani sau
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
de la București, a participat și Constantin Zappa, vărul lui Evanghelie Zappa. În fața Zappeionului, în partea stângă, a fost amplasată statuia lui Evanghelie, cioplită din marmură de Pendeli de către sculptorul Ioan Coso. La Broșteni, se găsesc monumentul său funerar (aflat în fața altarului bisericii) și Biserica "Sf. Nicolae'', la construcția căreia a contribuit. Conform testamentului său, trupul i-a fost depus în mormântul de la Broșteni. După 4 ani (cât un ciclu olimpic!!!), capul i-a fost înhumat în fața Zappeionului, iar osemintele, în curtea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
au zborul spre înaltul cerului. Ceremonialul de aprindere a torței olimpice a fost introdus pentru prima dată în 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin. În toate țările lumii ceremoniile tradiționale folosesc focul, lumânarea, lumina; la Jocurile Olimpice antice se foloseau lumini în fața altarului templului lui Zeus. 4. PORUMBEII PĂCII Simbol dintotdeauna al păcii și al purității, porumbeii sunt eliberați la ceremonia de deschidere pentru a reaminti oamenilor de pretutindeni că Jocurile Olimpice ar trebui să aibă loc într-o atmosferă de pace și prietenie
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
astfel, pe Stadionul Olimpic de la Roma, în 1960, pe un aranjament pentru fanfară de Domenico Fantini, a răsunat imnul primei ediții a Jocurilor Olimpice din 1896, care a rămas în continuare imnul oficial al Jocurilor Olimpice. 7. JURĂMÂNTUL OLIMPIC Mă jur Pe Altarul sacru al Tău - O, Zeus - Stăpâne De față cu Senatul Puterii Tutelar Pe laurul cel sacru și purpura ce-o are Consiliul hellanodic - Loial că voi rămâne ! În fața miilor de sportivi și antrenori prezenți pe stadionul olimpic, din cele peste
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
și nu încercăm să descifrăm caracterele încrustate în piatră, pe pardoseală sau pe zidurile sanctuarelor. Asemenea inscripții se înfățișează neîncetat privirii celor care se închid în mă-năstire, care zăbovesc mult în biserică, iar prin aceste pietre funerare, ca și prin altare, statui, icoane, spațiul care-i în-conjoară pe credincioși și în mijlocul căruia ei rămîn un timp capătă o semnificație religioasă. Ne-am face o idee cît se poate de inexactă despre modul în care se dispun în memoria lor amintirile ceremoniilor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
corespund adică unei direcționări a gîndirii religioase, în mintea masei de credincioși predomină, în fața acestor imagini materiale, o impresie de mister. Nici în templele antice, în cel de la Ierusalim, nu toți credincioșii erau admiși în zonele cele mai sacre, în altar sau în sanctuar. Biserica este asemenea unei cărți din care puțini pot descifra toate caracterele. Oricum, din moment ce cultul este practicat, iar educația religioasă este primită în interiorul acestor edificii, toate gîndurile grupului iau forma obiectelor prezente aici. Deoarece găsesc peste tot
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sfinte și paradisul și transpun în astfel de tablouri adevărurile transcendente ale dogmei. Religia se exprimă sub forme simbolice care se desfășoară și se apropie în spațiu: numai cu această condiție sîntem asigurați că ea dăinuie. De aceea trebuie răsturnate altarele vechilor zei și distruse templele lor, dacă se dorește ștergerea din memoria oamenilor a amintirii cultelor perimate; credincioșii dispersați se plîng că sînt departe de sanctuare, ca și cum zeul lor i-ar fi abandonat, iar de fiecare dată cînd se ridică
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de Gostatul înființat pe aceste locuri. Iată însă că, prin grija IPS Daniel, s-a reorganizat noul schit și s-a ridicat o nouă biserică, care a fost sfințită la 23 mai 1999. Cu această ocazie, într-o nișă din altar,s-a așezat - cum se face din bătrâni - „Scrisoarea vremii”, care s-a pecetluit și care va rămâne acolo până la o nouă eventuală sfințire. Am aflat - cu surprindere - dragul meu prieten, că în veșnicia oricărui sfânt lăcaș femeile au o
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
bătrâni - „Scrisoarea vremii”, care s-a pecetluit și care va rămâne acolo până la o nouă eventuală sfințire. Am aflat - cu surprindere - dragul meu prieten, că în veșnicia oricărui sfânt lăcaș femeile au o singură zi în care pot intra în altar și pot săruta cele sfinte, aceasta fiind ziua sfințirii...Mi se pare mult prea nedrept, dragul meu. Noi însă hai să pornim mai departe, către satul Vlădiceni. Apoi aici am să te rog, dragă prietene, să ai răbdare, pentru că documentele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de mult apuse - înaintea zidirii mănăstirii ar fi existat un tunel, care pleca din Curtea Domnească din Iași și, trecând pe sub Bahlui, ajungea sus în cetățuia existentă pe acel loc. Sau că după zidirea bisericii, acel tunel ieșea chiar în altar și era de folos domnilor în caz de primejdie. Ca orice alcătuire frumoasă, și Cetățuia a atras de la început pe mulți curioși. Chiar în anul inaugurării, mănăstirea a fost vizitată de sultanul Mahomed al IV-lea, care avea tabăra pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
scaunului ei. Este doamna de Piennes", își spuse el, oprindu-se la intrarea în capelă. Pălimarul o cunoștea bine pe doamna de Piennes. Pe vremea aceea, o femeie de lume, bogată, drăguță, care dădea pâinea sfințită, care dădea prosoape de altar, care dădea mari pomene prin mijlocirea preotului, era credincioasă când nu avea soț un angajat de la guvern, pe când nu avea nicio legătură cu Doamna Delfină și pe când nu avea nimic de câștigat, decât mântuirea ei, dacă venea la biserică. Așa
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care părea că arde de multiplele lumănări aprinse de pe morminte, iar după amiaza zilei de Paști, la toacă, ciocneam o sumedenie de ouă vopsite multicolor cu prietenii mei de joacă. La ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
facă față acestor provocări. Rămâne doar ca Biserica Ortodoxă Română să știe să o folosească. Și sunt convins că va ști și că o va folosi, pentru că opera aceasta e a unui intelectual creștin ortodox autentic. Arhimandritul Serafim Man, în fața altarului Paraclisului Mănăstirii Rohia, locul unde l-a călugărit în mod clandestin pe Nicolae Steinhardt, în data de 16 august 1980. Chilia monahului Nicolae Steinhardt. Raft cu cărți din chilia monahului Nicolae. Fotografii cu părinții monahului Nicolae, expuse în chilia acestuia
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ce fac. Dimineață la prima oră eram la biserică. Am intrat și toată lumea și-a ațintit privirile asupra mea. Plângeam și repetam întruna că nu mai pot, că vreau să știu ce se va întâmpla. M-au dus picioarele în fața altarului, un preot a vrut să vină la mine, era vizibil cât de nenorocită era starea mea. Sa apropiat de mine, s-a uitat la mine, apoi brusc s-a întors cu spatele și și-a văzut de slujbă în continuare
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
schimbarea alfabetului, în Ioan Neculce, 1923, p. 233) Moldovean mehenghi și caustic, de o delicioasă îndărătnicie, personajul pare desprins dintr-un „cânticel“ de Alecsandri. I-ar fi stat bine lângă Nae Postuleanu, „paraponisitul“ din 1866, care-și „recomenda meritele pe altarul patriei spre a fi integrat în vreun cerbiciu public“ și-și semna petiția „umilit și respectiv cerb“. Deși pretinde a-și fi însușit la perfecție „slovele latinești și troposul obicinuit astăzi prin cancelerii“, solicitantul mai folosește, după cum se vede, unele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
e de fapt, fie spus în paranteză, o vină imputabilă exclusiv neogoticului. Multe clădiri bine cunoscute seamănă cu ceea ce nu te aștepți și uneori, mai grav decât asta, cu ceea ce nu s-ar cuveni... Opera din Paris - cu un șemineu. „Altarul Patriei“ de la Roma - cu o mașină de scris. Biblioteca Universității berlineze - cu un scrin (așa i se și zice: „die Kommode“). Crematoriul din București - cu o zaharniță. Cazinoul din Constanța - cu un dric... Dar neogoticul, ca să revin la el, a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]