7,971 matches
-
nu plânsese deloc, o noapte și o zi stătuse acolo, în acel du-te-vino din cameră, tăcut. Germanicus încercă să-și scoată inelul sigillarius de aur, care-i fusese dăruit la Alexandria în ziua când deschisese depozitele de grâu, dar inelul alunecă singur de pe degetul descărnat. Cu greutate, de parcă ar fi ridicat o piatră, Germanicus îl lăsă să cadă în mâna fiului său, care îl strânse în palmă. Germanicus murmură, cu buzele arse de o sete pe care nimic n-o potolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
L-au iubit, șopti mama lui Gajus, fără lacrimi. Corabia pe care se afla familia celui mort intră cea dintâi în port, cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le ridicară de jos; tăcută, corabia se opri cu o legănare scurtă și acostă la chei; puntea fu coborâtă în liniște. — Vino, îi spuse Agrippina lui Gajus. Cei doi frați mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cenzorii îl consideraseră probabil un joc de copii. Apoi, într-o cutie plină de medalii vechi văzu inelul sigillarius al tatălui său și observă că mâna îi devenise mare și puternică, fiindcă își putea pune inelul fără ca acesta să-i alunece de pe deget. Multe alte lucruri lipseau. Nu întrebă nimic. Băgă de seamă că era cu neputință să blocheze ușa acelei încăperi pe dinăuntru. Se vedeau însă urmele unui zăvor care fusese smuls. Ca să se spele, îi indicară niște instalații mizerabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când ieși din acel colț îndepărtat al locuinței, o văzu pe bătrâna Antonia care se îndrepta într-acolo, trecând prin mai multe săli. Tunica ei de mătase de culoarea cerului nopții, pe ale cărei margini erau brodați muguri de lotos, aluneca pe marmură. Însă Antonia nu se întoarse și nu-l salută. Din cortegiul aproape ritual care o urma ca pe o suverană n-o însoțea acum nimeni. Era ciudat că lângă ea se afla o singură persoană, un bărbat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sufocat în pântecele ei. Nu-i mai simt inima, îi șopti disperat medicul care, cu un instrument lipit de abdomenul ei umflat, ascultase pulsul vieții aceleia noi, egoiste, care încerca să se elibereze. Ea muri în timp ce Gajus privea cum noaptea aluneca încet din cer în mare: în acea clipă, acea animula a ei, mică, prostuță, nevinovată, se prăbușea în întuneric. Ce zei aveau să o întâmpine și să o ducă de mână, așa cum spuneau preoții, ajutând-o să străbată înspăimântătorul râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără să înoate, se uitau unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără să înoate, se uitau unul la altul și se jucau, cu mișcări senzuale. Apoi se întinseră din nou pe stânci, ca să privească apa care se retrăgea încet, lăsând pe piele pârâiașe de argint. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din castrum. Continuând să râdă, ea îi trecu două degete pe buze, îl înțepă o clipă cu o unghie ascuțită. — Am chef de joacă, spuse. Cred că știu niște jocuri pe care tu nici nu ți le închipuiești... Tunica îi alunecase de pe umăr, așa cum îi alunecase cu ani în urmă, într-o zi ploioasă, fetei de pe malul Rhenus-ului. El o privea cu un surâs blând și se retrase puțin, parcă intimidat. Se întreba unde găsise Sertorius o femeie ca aceea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ea îi trecu două degete pe buze, îl înțepă o clipă cu o unghie ascuțită. — Am chef de joacă, spuse. Cred că știu niște jocuri pe care tu nici nu ți le închipuiești... Tunica îi alunecase de pe umăr, așa cum îi alunecase cu ani în urmă, într-o zi ploioasă, fetei de pe malul Rhenus-ului. El o privea cu un surâs blând și se retrase puțin, parcă intimidat. Se întreba unde găsise Sertorius o femeie ca aceea, pe care o mai și adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din Aegyptus instrumente muzicale care aici nu au fost auzite vreodată: harpele în formă de lună, te-bu-ni, lăuta, na-bla, flautul drept, simplu și dublu, me-me și flautul lateral, se-bi. Sunetele lor alunecă, amestecându-se și răspândindu-se, prin urechi, în corpul tău fizic, bha; apoi ajung în mintea ta, kha. Și în acea clipă, când toate lămpile strălucesc, când în vasele rituale, acele situlae tronconice aurite, simpulum-ul, cu lungul lui mâner în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zilele cât zăcuse? Ca să se liniștească, își zise că, din cauza ambiției nemăsurate, Callistus nu suporta să aibă rival. Și totuși, neliniștea sporea: Macro era omul căruia, practic, i se încredințase viața lui. Era un gând insuportabil și Împăratul îl alungă. Alunecând în somn, își spuse că existau spioni și informatori care aveau să-i spună adevărul. O să aibă el grijă de asta. Scurta frază a lui Callistus fu izgonită într-un colț al memoriei. Callistus n-a mai adus vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
greu, din zori până-n noapte, la lumina unor focuri mari. Ridicaseră două structuri gigantice din lemn pe mal și continuau să lucreze. Iar într-o dimineață, păstorii din Aricia și din Lanuvium dădură fuga, strigând că enormele schelete de lemn alunecaseră pe apă și pluteau; erau două corăbii. Iar napolitanul Euthymius, care aținea calea tuturor fetelor, venise să cumpere vin pentru oamenii lui. Invitație pe Palatinus La puțină vreme după aceea, senatorul Calpurnius Piso, „nepotul otrăvitorului“, hotărî să se recăsătorească, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o recunoască drept soție așa cum un soldat alege o târfă de la bordelul din castru; iar ea, ca o târfă adevărată, cu experiență“, sublinie, „l-a urmat și, pe când străbăteau sălile de primire, cu un exhibiționism triumfător, a lăsat să-i alunece tunica de pe umăr, și toți au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a dus-o așa, pe jumătate dezbrăcată, într-o cameră și i-a dat afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris și o urmare a poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde, spirituale și carnale totodată; pentru prima oară era iubire, iubirea adevărată a unei femei. Buzele ei le întâlniră nerăbdătoare pe ale lui, iar el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o plăcere aproape spirituală; lăsă tunica să-i alunece de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o plăcere aproape spirituală; lăsă tunica să-i alunece de-a lungul șoldurilor și simți că ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert și de care se săturase. Simți căldura pielii ei, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strângea frâul unui alt cal, pe care se ținea cu mare greutate un bărbat în veșminte romane. Printr-o smucitură a mâinii drepte, germanul își făcu calul să se cabreze și să se oprească; calul celuilalt se opri împiedicat - romanul alunecă din șa și căzu. Încercă să se ridice cu greu, iar Gaetulicus văzu că avea mâinile legate, că era plin de noroi și speriat, cu hainele în dezordine... Era Lucius Vitellius, complicele său. Fără să coboare de pe calul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dorință sau din invidie) pe senatori și magistrați. Prin Roma circulau o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe pielea lui, pieptul i se zbătea, răsuflând emoționat, părea că perizomul avea să-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți îl priveau, Împăratul se întoarse ca și cum l-ar fi strigat cineva din spate. Strigătul acela fusese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe pielea lui, pieptul i se zbătea, răsuflând emoționat, părea că perizomul avea să-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți îl priveau, Împăratul se întoarse ca și cum l-ar fi strigat cineva din spate. Strigătul acela fusese doar în mintea lui, însă e greu să înțelegi avertismentele zeilor. Se uită la Callistus, și acesta tresări când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era foarte palid, așa cum îl văzuse Julius Caesar pe Brutus, însă nu se gândi la nimic rău. Ochii minții sale nu văzură. Mnester dansa. Gleznele lui brune se mișcau ritmic, călcâiele băteau scena ca o chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
confruntă cu absolutul. În fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-o anume diminuare a voinței și a simțurilor vitale și atunci poate aluneca involuntar Într-o falie a rațiunii, Într-o zonă a iresponsabilității... Camus spune: „Se tuer, dans un sens, et comme au mélodrame, c’est avouer. C’est avouer qu’on est dépassé par la vie ou qu’on ne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că n-ai timp; e atentă să nu-ți lase timp de plictiseală. Știe, cu o artă a ei, Înnăscută, cum să umple golul dintre clipe, când se află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a căzut mototol În fața ta. Te apleci s-o ridici, s-o ajuți: „Ți-ai făcut rău?“. Râde ca le petit prince; te-a „prins“, s-a prefăcut, a vrut să te păcălească, să te prindă În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a ființei noastre vor fi fiind Înregistrate? Între două sunete de acest fel, simt cum se desface realul Într-o falie gigantică, În care alunec cu viteza luminii și străbat distanța enormă spre cealaltă parte a planetei; mă aflu simultan În două locuri și văd ce fac cele două forme ale corpului meu, cum se recunosc una pe alta și cum se spionează reciproc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Gabriel avea ochii albaștri de culoare abstractă, lipsiți de afect. „Eu pot să te hipnotizez, te voi bate imediat!“, mi-a spus. A fost un duel surd, căci, În timp ce ne scrutam Încordați, am avut senzația că Îmi pierd echilibrul, că alunec În gol și mă las stăpânit de o voință/forță mult mai intensă decât acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum altcineva, un alterego al meu, a preluat lupta; aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]