9,447 matches
-
fost la Gaittany, la Casa de Artă, o recepție foarte interesantă, pe care nu s-a îndurat s-o părăsească. Nici nu-și dădea silința să acopere că între una și alta nu era alegere. Pomponescu trase o concluzie foarte amară, nu mai era considerat. De la această întîmplare se produse cu Pomponescu un lucru nemaiconstatat înainte. Profesorul de beton armat nu mai ieșea din casă și ședea toată ziua somnolând pe canapea în birou, fără a citi, cu ochii pe jumătate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădea curs cu dificultate chemărilor. Ar fi preferat să fie lăsat singur. O dovadă a silei sale de oameni fu un amănunt constatat de madam Pomponescu. Printr-o greșeală regretabilă, se servi lui Pomponescu cafeaua în birou fără zahăr, complet amară. Când se prinse de veste acest lucru, madam Pomponescu veni în persoană cu bucăți de zahăr pe o farfurioară. Prea tîrziu! Pomponescu băuse cafeaua amară, ca să nu cheme pe nimeni, pentru că, era lucru știut, îi plăcea foarte dulce. . - Ascultă, Jean
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu. Printr-o greșeală regretabilă, se servi lui Pomponescu cafeaua în birou fără zahăr, complet amară. Când se prinse de veste acest lucru, madam Pomponescu veni în persoană cu bucăți de zahăr pe o farfurioară. Prea tîrziu! Pomponescu băuse cafeaua amară, ca să nu cheme pe nimeni, pentru că, era lucru știut, îi plăcea foarte dulce. . - Ascultă, Jean, îi zise madam Pomponescu, aprobată demaman, tu nu te simți bine, nu vrei să chemăm un doctor? . - N-am nimic, răspunse silnic ex-ministrul, ce să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dulce. . - Ascultă, Jean, îi zise madam Pomponescu, aprobată demaman, tu nu te simți bine, nu vrei să chemăm un doctor? . - N-am nimic, răspunse silnic ex-ministrul, ce să constate doctorul? . - Arăți obosit, prea dormitezi toată ziua.Pomponescu avu un zâmbet amar. . . - Altceva n-am de făcut! . - Înainte lucrai, făceai studii asupra catedralei. De cestai? . Profesorul de beton armat râse în sine, fără a scoate un cuvânt. . - Nu te consuma zadarnic, interveni maman, va veni vremea când vor alerga toți la tine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avut și mâine, pentru că - culmea ironiei! - mulți susțineau că geograful simulează boala spre a nu se prezenta la catedră, în semn de protest față de orientarea politică a României spre Axă. Gonzalv tocmai căzuse într-o totală apatie, caracterizată prin dezinteres amar pentru Conțescu, când, aflîndu-se la Gaittany, Smărăndache îl apostrofă: . - Ai aflat de accidentul lui Conțescu? . - Nu, zise acesta aproape impasibil. . - A avut un nou atac și, căzând, și-a scrântit un picior. - Ce nefericire! exclamă Gaittany, neputând să nu râdă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală, arhitectul - suflet plin de candoare - se referă concret la alde Hagienuș, pentru care un conflict temporar, "o dragoste, o ură, o încăierare dintre doi oameni" sunt mai importante "în sfera îngustă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unde se joacă un spectacol al paradoxurilor imprevizibile, insolite. "Bietul Ioanide" călinescianizează, dacă se poate spune așa, inventîndu-și un interlocutor sau căutîndu-l printre "ascultători" (vorbindu-i Erminiei ca și când ar redacta un tratat de "erotologie"; glosând despre câinele său Ștolț, cu amare observații preluate, parcă, din reflecțiile "mizantropului" etc.). Ca și în cazul parodiei (o asociere anapoda a unor elemente definitorii în ordine morală), "mimul" lui G. Călinescu (aici Ioanide), acceptă dialogul ca un mijloc, convențional de fapt, pentru a comunica și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bună a lucrurilor; • nu se poate face nimic; • eu nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele tipice sunt: • comentează de departe; e ironic, dialoghează
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
însoțindu-și textele cu note și studii pertinente, credea că poate afirma, și nu o dată, că la Caragiale ,,femeia începe a fi reabilitată’’ față de ,,imaginea medievală’’ care stăruie în bucata lui Machiavelli. După părerea acestuia ,,lipsa sarcasmului ascuns sub umorul amar din Belfegor a denota la Caragiale o tendință progresistă’’, prin reabilitarea femeii. Naratorului român îi este în același timp net superior lui Machiavelli ca povestitor; ceea ce îi asigură un handicap confortabil este forța ilustrativă, a dialogului, care permite conturarea caracterelor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu atât curaj „ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și nemuritoare, care nu se pleacă nevoilor amare și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le strujeau cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pe care îl vedem și pe cele pe care trebuie să le prevedem. Cât privește restul, la fel stau lucrurile în igienă, în morală. Adesea, cu cât primul fruct al unui obicei este mai dulce, cu atât celelalte sunt mai amare. Martori: dezmățul, lenea, risipa. Ca urmare, atunci când un om, lovit de efectul care se vede, nu a învățat să le discearnă pe cele care nu se văd, acesta se abandonează unor obiceiuri funeste, nu numai din înclinație, ci prin calcul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un cal înveșmîntat în argintiu. Toate jucăriile lumii nu erau de ajuns pentru a-mi cuceri fiul și aș fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel, eliberîndu-mă de cea mai tenace angoasă a vieții mele, iubirea râvnită de atâta amar de vreme. Bineînțeles că lucrurile nu s-au petrecut așa. În nici o iubire partenerii nu își ajută propria lor ieșire în întîmpinare. Ceea ce se livrează în cele din urmă este chiar ființa celor care intră în joc și pentru că riscul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a sfârșit, dar care rezistă și trece prin ani (zece!) și, în ciuda unui destin potrivnic, învinge și iese victorioasă la lumină, făcîndu-i pe cei doi să se regăsească și să abolească distanța ce-i despărțise (10 000 de km!) atâta amar de vreme, pentru a glorifica, iată, momentul regăsirii în cel mai adecvat decor al lumii: Parisul, orașul în care, de la Aimez-vous Brahms? la Ultimul tango, iubiții se găsesc, se regăsesc sau se pierd definitiv, în umbra marilor figuri tutelare ale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voievodului muntenegrean, se văd lovite de pronunciamentul lui Cernaief; senatorii din Cetinie văd coroana craiului Marco ridicată de-o altă mână, Muntenegrul redus de a lucra în interesul Serbiei ca un factor cu totul secundar. Aceasta a fost [o] lovire amară dată tradiției și urmarea va fi, după cât auzim, că principele Nikita va încheia un armistițiu pe trei luni și se va mulțămi cu cesiunea portului Spizza și a mai multor locuri de pășune din Herțegovina, lăsând realizarea visului marelui regat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de lucruri în trebile bisericești și politice să rămână intactă. {EminescuOpIX 254} Ce se va zice dacă în Ungaria vom vedea pe români, mai cu samă pe români, tratați în mod cu totul escepțional? Lasă că Transilvania e de atâta amar de ani într-o adevărată stare de asediu, lasă că înlăuntrul ei se aplică o altă lege electorală și e preste tot lăsată la discrețiunea înțelepciunei ministeriale din Pesta; dar poporul românesc în parte, în mod cazuistic, e vexat de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și ar fi pus în mișcare sute de mii de suflete creștinești, de aceea ș-ar fi pierdut Serbia floarea tineretului, de aceea cheltuim noi cu întreținerea armatei noastre aproape de 250. 000 lei noi pe zi, pentru ca din aceste sudori amare ale țăranului nostru, a celui sârbesc, a oierului muntenegrean, a rusului, să se folosească în mod egal evreii, ei care-n presă {EminescuOpIX 281} au fost contra creștinilor, ei cari ne-au batjocorit pe noi, pe sârbi, pe ruși, ei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încît interesul bine înțeles al proprietarului este cruțarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie..., se va găsi totdeauna altul la loc, căci nevoia e o dăscăliță amară, care primește orice condiții. În alte țări sunt societăți pentru apărarea animalelor, de sine înțelegîndu-se că religia și organizarea socială îi asigurează omului zilele sale de odihnă, la noi însă nu va fi minune dacă vom vedea tratîndu-se organismul cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
decât din munca lor proprie, din îndeletnicirea cu meșteșugul părinților lor. Astfel s-au înmulțit rușinea de muncă și proletariatul condeiului, aceasta clasă vecinic nenorocită, condamnată la celibat și la mizerie, luptând prin ură, intrigi, calomnii și vicleșug pentru pînea amară a bugetului și înecînd c-o rară obrăznicie orice muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat. Dar ce să mai vorbim asupra acestei materii? Prin pripirea celor crescuți de mici copii la Paris ni s-au îngreuiat preste măsură lupta pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ști să se împotrivească tuturor ademenirilor pe care actorii setoși de aplauze le fac spectatorilor lor. După o lungă esperiență ne-am încredințat că mai în toate vremile adevărul, fie-n arte, fie-n științe, n-au adus decât roade amare și că trebuie să ai credința tare că ești plăsmuit din alt lut mai bun decât majoritatea oamenilor pentru a nu te coborî la ei, a pune preț pe opinia lor și a asculta instinctul mai bun al naturii proprie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Europa toată ne-a lăsat în voia propriei noastre sorți, să ne acuze de rusofili, de reprezentanți ai politicei slave. Dar de unde știu reporterii ce se petrece în capetele noastre, cu câtă pază facem orice pas și cu câte sacrificii amare alegem din toate relele pe cel mai mic? Toată presa română recunoaște că nimic nu e m-ai puțin de dorit pentru noi decât războiul și că oricine ne-ar scăpa de "ultima ratio regum " am fi primit bucuros. Și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Europa toată ne-a lăsat în voia propriei noastre sorți, să ne acuze de rusofili, de reprezentanți ai politicei slave. Dar de unde știu reporterii ce se petrece în capetele noastre, cu câtă pază facem orice pas și cu câte sacrificii amare alegem din toate relele pe cel mai mic? Toată presa română recunoaște că nimic nu e m-ai puțin de dorit pentru noi decât războiul și că oricine ne-ar scăpa de "ultima ratio regum " am fi primit bucuros. Și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nepoții lui devine ungur. Factorul infectat de străinism e o mortăciune morală a corpului, ce mirare dar cumcă inamicii noștri așteaptă să cadă mortăciunele corpului nostru, ca din ele să-și constituie pe al lor. Numai că s-au înșelat amar inamicii noștri. Ei gândeau că ni e mort corpul și începusă a tăia din el cu cuțitul. Dar corpul nostru nu era mortăciune, ci numai amorțit, vorbe de-aceeași rădăcină, deși nu cu-același înțeles. Corpul amorțit e un corp
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cum să fie instruit. Și eu cer să fie instruit în limba mea și numai în limba mea, nu și în limba mea. Gimnaziile de stat din Transilvania ar trebui să fie române, căci românii le susțin cu birul lor amar, pe care-l storc pietrei și costișelor cu cari i-a-mproprietărit o dreptate nedreaptă. Veni-va vremea și a dreptății celei drepte. În fine, daca vre-un domn de naționalitate maghiară mi-ar face până și onoarea reflexiunei, declar a priori
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dătorie, gaură lângă gaură, până ce finanțele României nu vor fi curând decât o gaură mare. Aviz onor. ministeriu de ga... de finanțe! Aviz mandatarilor țărei! Trei moduri sânt de-a rezolva o cestiune. Cel întîi e că vezi lucrurile, surâzi amar, te îndoiești... dar stai la îndoială și nu mergi mai departe. Scepticism. Cel de-al doilea e că vezi răul, îți sfărmi capățîna de-i afli cauzele, calculezi cu cifre pozitive și nu imaginare, iluzorii, își scurtezi din plapomă binișor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
viață fericită! O, obiceie de aur! o, dulce stăpânire întru carea au petrecut străbunii noștri! Oare-ți mai veni vrodată? Oare ne vom învrednici și noi a vă avea? Oare ați fost numai și ați trecut, lăsîndu-ne nouă numai o amară aducere aminte de voi? Atîta-i de dulce dreptatea la o stăpânire și atîta-i strâmbătatea de amară, încît noi după atâtea veacuri plângem pe un {EminescuOpIX 497} domn drept atunci când pe cei strâmbi sau îi uităm sau mi ne aducem aminte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]