9,641 matches
-
prind atent, te răstignesc pe manuscris, / Soră de seară și albă căprioară” ( Într-un pahar aș vrea). Placheta Micul dor (1937) cuprinde poezii de dragoste, unele, arte poetice de o ingenuitate mai jucăușă, mai decorative și mai artificiale. Drumeț în anotimpuri (1939) dezvoltă linia pillatiană a poeziei tradiționaliste, descriptiv-intimiste, cu influențe vizibile din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
paradisul pierdut pe care încearcă să-l recupereze memoria afectivă, cu o sinceritate a mărturiei și un farmec literar irezistibil. SCRIERI: Poemele poetului tânăr, București, 1935; ed. Honolulu, 1985; Poeme de dragoste, Oradea, 1936; Micul dor, Brașov, 1937; Drumeț în anotimpuri, Iași, 1939; Căutătorul de comori, București, 1939; Cetatea lui Bucur, București, 1940; Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu), București, 1941; Muzica sferelor, București, 1943; Cântecul mulțimii, pref. Ion Pas, București, 1944; Caiet de vacanță, Râmnicu Vâlcea, 1945; Analiza cuvântului
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
cosmicul” (Eugen Simion) este, simultan, unul al neliniștii ontologice. Poetul are timpuriu viziunea declinului universal, a căderii inevitabile, a trecerii: „Ne-apasă vremea, ne-ncovoaie timpul,/ne dă prin oase iarba încolțind;/precum mistreții bălților pe grind,/ simțim mișcând în sânge anotimpul./ Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
postfață Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1977; Ascunsa trudă, București, 1979; Grigore Alexandrescu. Parada măștilor, București, 1981; Joia patimilor, București, 1981; Recurs la singurătate, București, 1982; Starea bizantină, Cluj-Napoca, 1983; Apărarea lui Socrate, București, 1985; Meșterul Manole sau Imanența tragicului, București, 1986; Anotimpurile, pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1987; Zborul gâștei sălbatice, București, 1989; ed. (Le Vol de l’oie sauvage), tr. Gérard Bayo, Paris, 2000; Ferestre, București, 1990; Furcile caudine, București, 1991; Lieduri, pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1992; Ante portas, Bruxelles, 1992; Le
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
unde figurația mitologică e conturată cu o anume grație, și în versurile de palpit amoros ea accede, ici-colo, la expresivitate. În proză, cultivă o manieră în care, printre „reflexiuni” poetice și alte simțitoare „reverii”, se înfiripă și o simbolistică a anotimpurilor. Însemnările de călătorie, presărate cu semne de exclamație, denotă curiozitate pentru latura etnografică a locurilor vizitate. Jucate de societățile de diletanți, în regia autoarei, aceste compuneri dramatice amalgamează însăilări proprii (printre care Vacanții) și localizări (după Juin și Flerx, Marc
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
Ciocoii vechi și noi” al lui N. Filimon, București, 1932; Schițele și nuvelele lui Delavrancea, București, 1939; Delavrancea. Omul și opera, București, 1940; Eminescu, dramaturg, București, 1940; Cișmigiu et Comp., București, 1942; ed. București, 1992; Mintea și norocul, București, 1943; Hora anotimpurilor, București, 1945; Cu trenul, București, 1947; Cei trei ștrengari, București, 1947; Ocupațiile micuților, București, 1947; Comoara, București, 1952; Orologiul împăratului, București, 1957; Banul Mărăcine, I-II, București, 1967; Cerbii lui Mihai-Vodă, București, 1968; Inelul lui Dragoș-Vodă, I-II, București, 1968
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare fantezistă i se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele în care domină trimiterile spre ardere, văpaie și sânge. Dacă toamna este văzută simbolist, ca un anotimp cu „palori de prețios metal muribund”, mult mai frecvent natura apare incendiată de prezențe vegetale insolite, iar iubirea tinde a se hrăni din aceeași otrăvită „foame de roșu”, amintită și în eseuri lirice precum Floarea roșie. În violența coloristică suprapusă
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
Lit. rom., 58-61; Negoițescu, Scriitori contemporani, 52-54, 62-66; Simuț, Incursiuni, 273-290; Alex. Ștefănescu, [Augustin Buzura], RL, 1995, 23, 1997, 9, 1998, 38, 39, 1999, 24; Gh. Grigurcu, Augustin Buzura sau omul de zăpadă, JL, 1995, 21-24; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 403-431; Petrescu, Studii transilvane, 90-98; Dicț. analitic, I, 9-10, 331-332, II, 69-71, III, 237-240, IV, 25-28; Glodeanu, Dimensiuni, 67-81; Gabriel Dimisianu, Nici învins, nici învingător, RL, 1999, 39; Dicț. esențial, 121-125; Manolescu, Lista, II, 242-250; Popa, Ist.
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
vieții, se retrage în sine, abandonează străzile și zarva urbei. De fapt, C. surprinde atât duritatea, cât și poezia acelui mediu amalgamat social, etnic și religios, bizarul și blândețea, egoismul și generozitatea oamenilor care îl populează. Natura își desfășoară amplu anotimpurile și tot Buiumaș este cel care admiră frumusețea zilelor de primăvară sau e atras de liniștea și pacea din cimitirul unde tinerii merg spre a da binețe bătrânilor ce nu mai sunt. În multe privințe, s-a făcut apropierea dintre
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa fel încât culorile să cânte, lăsând să se întrezărească acele semnificații accesibile doar unui inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
liric, ajungând, în cel mai bun volum al său, Portret după natură (1989), la o poezie de „esențe puternice”, în care imaginația se eliberează, iar resursele robuste ale feminității colorează versurile. Vântul de primăvară, Ca un val roșu, În mijlocul flăcării, Anotimpuri năvalnice sunt numai câteva dintre titlurile ce dovedesc și exprimă descătușarea eului liric. Poemele sunt mai puțin cizelate, dar în tumultul interior și aglomerarea de imagini ce le caracterizează se vede mai limpede nota lor de originalitate. SCRIERI: Tapiserii cu
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
imagini ce le caracterizează se vede mai limpede nota lor de originalitate. SCRIERI: Tapiserii cu lună, Iași, 1977; Deasupra lumii lunecând, București, 1980; Poartă în cer, București, 1982; Vânătoarea de foc, București, 1986; Portret după natură, București, 1989; Cartea cu anotimpuri, Galați, 1998; Împărăteasa norilor, București, 1998; Portret după natură - Portrait d’après nature, ed. bilingvă, tr. Sabina Russo, București, 1998; Poveștile pădurii, Iași, 1999. Traduceri: Henri Troyat, Întâlnirea, București, 1995 (în colaborare cu Ion Gârbă), Sfârșit de vacanță, Iași, 1999
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
Cabalei, Golemul. Cutremurarea cetății sub pașii colosului, urgia vinovaților și sinuciderea Înțeleptului Rabi Lev, strivit de Golem, sunt surprinse în vers alexandrin, solemn și puternic. SCRIERI: Trica-Tot, București, 1965; Dor de patrie, Ierusalim, 1971; Golem, Ierusalim, 1972; Meteorii, Ierusalim, 1973; Anotimpul de cenușă, Tel Aviv, 1982; Idolii, Tel Aviv, 1984; La lumina lămpii, Tel Aviv, 1985; Șlefuitorul de lentile, Tel Aviv, 1988; Cu dragoste, cu patimă, cu ură, Tel Aviv, 1994; Zilnicele prăbușiri, Tel Aviv, 1995; [Poezii], AMI, 40-51; Cu și
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
joc didactic cuprinde următoarele elemente constitutive, prin care se deosebește de celelalte jocuri și activități ludice: a)conținutul - include cunoștințe însușite anterior în cadrul activităților comune cu întreaga clasă; acestea se referă la cunoștințe matematice, elemente de limbă maternă, plante, animale, anotimpuri, activități ale oamenilor etc.; b) sarcina didactică - poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaștere, denumire, reconstituire, comparație, identificare etc. Deși jocurile didactice pot avea același conținut, ele pot dobândi mereu un alt caracter datorită diversității formelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poată face diferența dintre o oră și o zi. La fel de importantă este capacitatea de a înțelege periodicitatea unor evenimente temporale, în sensul de a reuși cât mai repede să se adapteze ritmurilor circadiene (dimineața, la prânz, seara, o săptămână, un anotimp etc.) și să ordoneze anumite acțiuni în funcție de momentul respectiv. Termenul ritm, în contextul structurii temporale, cuprinde noțiunile de ordine, succesiune, durată și alternanță, desfășurate solitar sau armonizate cu muzica, ceea ce conferă mișcării un plus de cursivitate și de execuție mai
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cer apare Luna și încep să se aprindă stelele). Priviți copiii cât de frumoase sunt stelele, adevărate candelabre pe care Dumnezeu, în iubirea Lui, le-a aprins ca să vegheze și să ocrotească pământul. Dumnezeu a mai poruncit să apară semnele anotimpurilor. Care sunt? Așa: vara, toamna, iarna, primăvara. Copiii, dar am uitat în a câta zi de creație a lui Dumnezeu suntem? Așa, în ziua a patra. În ziua a cincea Dumnezeu, văzând câtă frumusețe are pământul a poruncit „să mișune
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
invaliditatea autoimpusă, bunica mea era o frumusețe. Își purta părul negru În codițe lungi, prinse sub basma. Cozile astea nu erau subțiri, de fetiță, ci grele și feminine, având o putere naturală, ca o coadă de castor. Cozile purtau ani, anotimpuri, și tot felul de condiții atmosferice și noaptea, când și le despletea, părul Îi cădea până la brâu. Acum cozile aveau Împletite prin ele și panglici de mătase neagră, ceea ce le făcea și mai impozante, pentru cine ajungea să le vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cetățeancă a Detroitului, asta Însemnând că vedea totul În alb și negru? Mai există o ultimă posibilitate. Ar fi posibil ca sentimentul de vinovăție al bunicii mele, acea spaimă paludică, umedă, care o inunda pe dinăuntru cu regularitate, ca un anotimp ploios, ar fi posibil ca acest virus incurabil să o fi făcut receptivă la farmecul lui Fard. Atinsă de flagelul păcatului, simțea ea oare că acuzațiile lui Fard aveau greutate? Lua condamnările lui rasiale la modul personal? Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
voia să-și piardă demnitatea. Când simțea chemarea naturii, ne anunța prin interfon și o ajutam să se dea jos din pat și să se ducă la baie. Cea mai simplă cale de a o spune: anii treceau. În afara geamurilor anotimpurile se schimbau, sălciile plângătoare Își lepădau milioanele de frunze, zăpada cădea pe acoperișul plat și unghiul luminii solare se micșora, iar Desdemona rămânea În pat. Tot acolo era și când se topea zăpada și sălciile Înmugureau din nou. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tablă. În spatele ei, În băncile de lemn, elevii Îi urmăresc calculele, moțăie sau Își trag șuturi de la spate. O zi cenușie de iarnă În Michigan. Iarba de afară avea culoarea cositorului. Deasupra capetelor, lămpile de neon Încearcă să Împrăștie Întunecimea anotimpului. O poză a marelui matematician Ramanujan (despre care noi, fetele, am crezut la Început că este iubitul străin al domnișoarei Grotowski) atârnă pe perete. Aerul e Îmbâcsit, așa de Îmbâcsit cum numai aerul din școală poate fi. Și În spatele profesoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ÎN CREȘTERE M-am Întors la vechile mele obiceiuri. La plimbările solitare prin parcul Victoria. La trabucurile mele Romeo y Julieta ori Davidoff Grand Cru. La recepțiile mele de la ambasadă, la concertele de la Filarmonică, la ieșirile nocturne la Felsenkeller. E anotimpul meu preferat, toamna. Frigul ușor din aer, care face creierul mai alert, Îmi trezește amintirile din anii de școală legate de toamnă. Aici, În Europa, nu sunt frunzele colorate care erau În New England. Aici frunzele ard Înăbușit, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întâlnit pe neașteptate, Într-o dulce ignoranță. După toate țipetele din casa noastră, În acea iarnă pe Middlesex a domnit numai tăcerea. O tăcere atât de profundă Încât, ca piciorul stâng al secretarei președintelui, ștergea porțiuni din documentele oficiale. Un anotimp umed, evaziv, când Milton, care nu voia să admită că atacul Capitolului Unsprezece Îl Îndurerase profund, Începuse În mod vizibil să se umfle de mânie, În așa fel Încât exploda din aproape orice: un semafor la care culoarea roșie ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care grijile lui Tessie pentru copiii ei au imobilizat-o, așa că n-a mai returnat cadourile de Crăciun care nu se potriveau, ci doar le-a pus În dulap, fără să mai Își ia banii Înapoi. La sfârșitul acestui anotimp rănit, necinstit, pe când apăreau primele brândușe, Întorcându-se din iarna lor subterană, Calliope Stephanides, care simțea și ea ceva mișcându-se În solul făpturii ei, citea clasicii. Semestrul de primăvară din clasa a opta m-a adus În grupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intimitate, era responsabil pentru coborârea În toaleta de la subsol. Un fel de brândușă și el, chiar Înainte de a Înflori. O tulpină rozalie ieșind din noul mușchi Întunecat. Dar o floare ciudată, Într-adevăr, pentru că părea să treacă prin mai multe anotimpuri Într-o singură zi. Își petrecea iarna hibernând și dormea sub pământ. Cinci minute mai târziu, fremăta În primăvara sa privată. În timp ce stăteam la oră cu o carte În poală sau mergeam spre casă cu o mașină a altor fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
abătuse odinioară peste satele lor. Iarna din anul cu pricina a fost neobișnuit de caldă. În aer pluteau semne de primăvară, dar muntele din nord-vest fusese învăluit în ceață toată iarna și de-abia se mai deslușea. Când a venit anotimpul ploios, o dată cu sfârșitul primăverii, ploile n-au mai contenit și chiar și după venirea verii, serile și diminețile erau atât de reci, încât nu puteai sta afară dezbrăcat. Răsadurile de pe câmpuri n-au crescut deloc și multe s-au ofilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]