6,676 matches
-
emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge, readucând lucrurile la viață. Să nu mă-ntrebi de unde până unde o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seară. Veneam de la serviciu. Ultima zi de serviciu, fiindcă tocmai Îmi dădusem demisia. Am luat, ca de obicei, metroul de la Aviatorilor pentru Piața Sudului. Mă duceam, ați priceput, la garsonieră. Aglomerație medie: nici prea-prea, nici foarte-foarte, căldură din belșug, vagi arome de transpirație proletară În plină tranziție spre capitalismul biruitor, gălăgie moderată, cu șanse de radicalizare, În sfârșit, ambientul curent, ce mai... N-am prins loc pe scaun, așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul și inteligentul nostru cititor a Înțeles deja, Între reporterul de televiziune, naratorul acestei povești mai mult sau mai puțin fantastice, și autorul romanului Codul lui Alexandru nu există nici o legătură, În afara unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voiam să ne despărțim. Ne rugam, parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul „Capșei“ de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că astea nu reușesc, cumva, să mă umple și-am citit că poți să mănânci câte vrei din astea fără grăsime și nu-ți dau multe calorii. Mama a zis că n-a găsit din alea total fără grăsimi cu aroma care-mi place mie la organice, așa că a luat unele practic fără grăsimi în loc. Îmi plac organicele pentru că nu folosesc deloc chimicale și din alea în ele, că nu știi niciodată la ce faci alergii. Alergiile pot duce la luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață și câteva pastile de ciocolată pe care motanul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui în cănile mari, umplute până aproape de buză. O aromă dulce-acrișoară le ajunse la nări. Melania Lupu nu-și desprindea privirea de pe chipul șoferului. Ochii tânărului aprindeau vâlvătăi. Se simți dintr-o dată neliniștită ca și cum ar fi recepționat de undeva, din necunoscut, un semnal de alarmă. Degetele i se frânseră în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un târziu, pleoapele Melaniei Lupu fluturară ușor. Deschise ochii privind încețoșat. Florence izbucni din nou în plâns. ― Draga mea... Credeam... Cum te simți? Pe buzele Melaniei Lupu tremură un surâs. " De fapt ar fi trebuit să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu cerneală violetă... Își ridică brusc capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vede după culoare. E vânăt. ― Deci o crimă! exclamă îngrozită Valerica Scurtu. Melania Lupu șopti cu lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singuri, indiferent unde s-ar afla. Într-o clasă, într-o sală de spectacol, între o mie sau un milion de indivizi. Unchiul Alecu nu... El nu era așa. Ani de zile, când mă gândeam la el, simțeam în nări aromă de cozonac. Surâse aducerii aminte. Venea totdeauna de sărbători, încărcat de pachete... Mirosea a tren, a piele, a tutun fin, a hotel. Bazarurile din Madrid, Calcutta, Istanbul erau universul lui. Nu-l interesau muzee, nici edificii de renume, nici ruine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
piele din care lichidul gâlgâia cald, trezit, ca apa din pântecele dromaderilor... Bătrânul oftă frecîndu-și ochii: ― Sosea cam pe vremea asta... Spre Crăciun. Și dintr-o dată, n-a mai venit! L-am așteptat zadarnic. În anul acela, cozonacii își pierduseră aroma. Pe urmă am primit o scrisoare. Un hotelier din San-Sebastiano ne comunica moartea lui... Lăsă capul în piept și tăcu. Matei își trecu limba peste buzele uscate: ― Ce-ai vrut să spui? Bătrânul chicoti lugubru: ― În anul acela, l-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era deja prea mult luxul pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări binevoia să-l ofere oaspeților în trecere. Vorbele ministrului îi răsunau sarcastice în urechi, Cele cinci zile pe care vi le-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i iasă în cale o modestă cafenea ca pe vremuri, din acelea care deschid devreme pentru că proprietarul nu are altceva de făcut și unde clienții intră ca să se asigure că lucrurile, acolo, continuă să fie la locurile lor dintotdeauna, iar aroma prăjiturii de orez1 emană din eternitate. Se așeză la o masă, ceru o cafea cu lapte, întrebă dacă făceau pâine prăjită, cu unt, bineînțeles, de margarină nici să n-audă. Veni cafeaua cu lapte, dar era doar acceptabilă, însă pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-ar putea să ne coste cam scump de data aceasta ! Despre ce este însă vorba ? Pentru cumpărători, eticheta de „produs tradițional” și, mai rar, aceea de „produs local” au semnificația de valoare adăugată. Ele sugerează naturalul, autenticul, gustul și aromele copilăriei, sănătate și prospețime, adică tot felul de promisiuni de plăceri intime înfipte adînc în inconștientul colectiv. De unde și atractivitatea deosebită a acestor produse - și legitimitatea aparentă a unor prețuri la fel de deosebite... Ele constituie astfel o piață aparte, într-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
urmărit îndeaproape, ca să se vadă dacă are complici și, mai devreme sau mai târziu, o să se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ocazie în care bărbatul ei nu părăsește din zori domiciliul conjugal, și-i îmbrățișase umerii cu spătarul scaunului cu tot, plină de toată tandrețea unei dimineți intime de iarnă, cu căldură în casă, lemne care pocnesc alene în sobă și aromă de cafea în încăpere. Dar soțul ei era într-o stare care nu-i permitea visarea. Îi desprinse ușurel mâinile, sărutându-le în căușul palmei, și se cufundă în recitirea știrilor despre Mitropolitul Ghenadie. Doamna, desigur, fusese de partea Mitropolitului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din tingiri, cratițe și tigăi, apoi fierbeau împreună, dădeau în clocot și săreau în rotocoale lovindu-se de bagdadie și de obiectele din jur, care le amplificau ca o cutie de rezonanță a unei viori-gigant. Amestecul acesta de mirosuri și arome diferite, rezultat din apă clocotindă, aburi jucăuși, legume fierte, carne prăjită, flăcări pline de mister, condimentat cu sunete melodioase decupate din repertorii celebre, interpretat cu pasiune, însoțit alternativ; când de amară bucurie, când de lacrimi vesele, mistic și greu de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o plăcintă din făină neagră cu brânză de oi, însă gustoasă și plăcut mirositoare; cu fructe luate dintr-un paner de nuiele, uneori chiar și cu câte o străchinuță, tot din lut, neapărat smălțuită, plină cu miere de albine cu aromă de salcâm sau tei; toate servite la umbra unui copac, de multe ori chiar sub un tei... În general, mi-i amintesc ca pe niște oameni sărmani, dar primitori, sinceri, cu frica lui Dumnezeu. Mă impresiona faptul că, în zilele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tu, care se pare că vii de atât de departe, de ce nu ne povestești ceva? Gacel privi acel grup: cam douăzeci de fete și băieți adunați în jurul focului, pe cărbunii căruia se frigeau încet doi berbeci mari ce răspândeau o aromă dulce și pătrunzătoare, și spuse: Ce fel de poveste vreți să ascultați? — A ta, răspunse fata repede. De ce ești singur și așa de departe de casă? De ce plătești tot ce cumperi cu monede vechi de aur? Ce taină ascunzi? în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu pas șovăitor. Am avut senzația că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de moară. Când am intrat în chilia mea, m-a întâmpinat aromă de plăcintă atunci scoasă din cuptor. Am mărit lumina lămpii și, ridicând un capăt al șervetului, m-am convins că mirosul nu m-a înșelat. Laptele din ulcica de alături încă aburea. “Toate bune și frumoase - mi-am zis eu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
puțin obișnuite să vorbească? Cine i-ar mai putea refuza titlul de Mare Navigator, după ce va fi petrecut luni - sau poate ani - privind prin ochii aceluia care văzuse atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de triumf, căci deja începuse să se simtă mai important decât un general, un prinț sau chiar decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora Bora. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, nu pierdeau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deasa ar fi ceață... Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ocazia? — Viața e scurtă, spunea ea. Trebuie să profiți de ea... Să o trăiești repede. Atât de repede, încât se consuma cu lăcomie pe sine însăși, precum o țigară din care tragi cu atâta putere, încât nu-i mai simți aroma. Își aminti prima noapte când au făcut dragoste pe bancheta din spate a vechii lui mașini „Ford 51“. Nesățioasă, disperată, și-a desfăcut picioarele și și-a coborât mâinile căutând ca totul să vină cât mai degrabă, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]