7,167 matches
-
IONESCU BUCOVU M-am născut la câmpie în aria Moromeților lui Marin Preda în comuna RÂCA, județul Argeș într-o iarnă aspră a anului 1938 pe 15 ianuarie. De la câmpie am luat lumina și căldura verii dar și frigul iernilor aspre care mi-au marcat existența. Aici orizontul se pierde în neant și se împreună cu cerul. Poezia aspră a vieții mi-a întărit sufletul și m-a învățat să lupt. Am făcut școala elementară în comuna Izvorul de sus, școala Pedagogică
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Argeș într-o iarnă aspră a anului 1938 pe 15 ianuarie. De la câmpie am luat lumina și căldura verii dar și frigul iernilor aspre care mi-au marcat existența. Aici orizontul se pierde în neant și se împreună cu cerul. Poezia aspră a vieții mi-a întărit sufletul și m-a învățat să lupt. Am făcut școala elementară în comuna Izvorul de sus, școala Pedagogică la Câmpulung Muscel, Institutul Pedagogic de 3 ani București și Universitatea București, Facultatea de filologie-română. Am fost
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mine să rămâi... Când ai plecat ... când ai plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri târzii străjuite de noapte ziua am închis-o între aspre ziduri pe chip mi-am desenat alte riduri și-n păr prins-am fire de-argint să știu că s-a dus timpul când puteam să mă mint apoi m-am așezat să mor puțin să nu mai crească în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mi-ai spus doar te mint doar mă minți nu mă tem nu ți-e teamă o poveste ciudată nici sf dar nici dramă că a ta ... niciodată DOINIȚA NISTOR îi e dat brațului Borcea să susure înțelept, frângând pământuri aspre și roduri de tot soiul. Eu, rod al acestei țărâne, mă conturez în dialectul apei dunărene și al vântului de Bărăgan. M-am uitat spre Soarele Consolator, întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am dăruit misterului vieții din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de cenaclu coordonată de Alina Manole, antologiile revistei Singur: Poezie, Cuvântul în timp; ,,Vis și Pasiune”,etc. și în volumele colective de poezie ,,Petale lirice”, ,,Simfonia Cuvintelor”, ,,Mozaic literar”și Preaplin de cuvinte ale Asociației Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice - ASPRA(Galați). Pasionat de literatură, filozofie și în general de artă citește și scrie despre tot ceea ce îi înalță sufletul ori mângâie privirea. Are deja scrise un număr mare de poeme și în afara celor două volume publicate, a ieșit de sub tipar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
firul de argint un gol imens îl umple, ca vinul paharul. Mai stă și harta cu traseu pierdut într-o pădure de poveste, La țărmul mării unui absolut Fluturând visele terestre. Două cărți uitate răsfirate Adună o filosofie, Din pagini aspre de vieți uitate Au rolul lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă în reluări multiplicate: între două tic-tac-uri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
curs de tipărire într-o nouă antologie. își scutură timpul petala Nu ridica tu, primul, piatra! Nu mă lovi, oricum mă doare! Nu-i cerul vinovat că poarta Nu se deschide, azi, spre soare! Și nu-mi zâmbi amar și aspru De dincolo de zări apuse! Nu stinge cel din urmă astru, Sub geana pleoapelor închise! își scutură timpul petala Peste îmbrățișări pierdute; Iar lacătul închide zala Iubirii cu ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n ceața dintre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aclamatul început al civilizației, eveniment care a creat o separare permanentă între om și natură. Timp de milioane de ani înainte de picătura minusculă din oceanul timpului pe care o numim „istorie”, oamenii și alte primate trăiau consumând în exclusivitate mâncăruri aspre fibroase adunate din natură și consumate crude. În întregul tărâm al naturii, animalele care supraviețuiesc pe baza unor regimuri bogate în fibre nedigerabile și cu o concentrație proteică mică și-au dezvoltat un tub digestiv relativ lung, în timp ce animalele carnivore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
alimentar declanșată de civilizație, regimul alimentar uman din ziua de azi, mai ales în lumea occidentală, constă, în principal, în alimente rafinate, denaturate, gătite excesiv și combinate fără discernământ. Unele dintre consecințele pe care oamenii le suportă din cauza eliminării mâncărurilor aspre fibroase din regimurile alimentare și a înlocuirii acestora cu proteine animale concentrate și cu amidon rafinat sunt descrise în cele ce urmează de dr. Robert Jackson: Eliminarea acestei materii reziduale [fibrele] elimină din hrana noastră și stimulul natural al activității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sincere și păgâne pe care o folosesc chinezii când vine vorba de relații sexuale. În Covorașul de rugăciuni al trupului, apare un catren care aseamănă actul sexual cu rugăciunea și dă și titlul romanului: Deci aruncă la o parte rogojina aspră A autonegării de pe această lume Și ia covorașul de rugăciuni al trupului Ca loc pentru devotamentul tău. Din momentul nașterii, există un cordon ombilical care leagă bărbatul de locul misterios al creării sale și, de-a lungul vieții, el continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dar nu și fericirea promisă. Să se fi rătăcit? Se opri și privi În jur: toate erau la locul lor: În vârful macaralei uriașe de peste drum veghea aceeași lumină roșie, din curtea combinatului răzbăteau până la el comenzi de manevră. Voci aspre, guturale; fluieratul locomotivei; scrâșnetul vagoanelor care se izbeau unele de altele dincolo de un zid galben, tencuit În fiecare an după Revoluție, Înviorat de aceleași lozinci: Jos Iliescu! Jos Nomenclatura! Jos Securitatea! Timișoara! Timișoara! Timișoara! În aer plutea același miros Înțepător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are o pâlnie și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de leneșă altfel, se Înfiripă pe neașteptate ideea unui spectacol năstrușnic care nu avea nimic cu viața aspră de pe platourile de filmare. O aiureală provocată de un om care strigă Într-o pâlnie. Ție Îți place să strigi? Du-te dracului, zise Grațian pe un ton cât se poate de politicos. Mai bine citește ceva din cartea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât. Chiar cuvintele se Înlănțuiau acum după o altă sintaxă: aspră, brutală, abruptă. Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el. Avea hainele pătate de vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și siropul de tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici măcar n-a mai încercat să-l întâlnească pe Iacob. Până la urmă, în a noua lună de la venirea lui Iacob, Rahela a sângerat pentru prima oară și a plâns de ușurare. Ada, Lea și Zilpa au cântat cântecele pătrunzătoare și aspre care anunță nașterile, morțile și evenimentele care compun viața femeii mature. La apusul soarelui, în prima zi cu lună nouă, când toate femeile au început să sângereze, au pictat cu henna unghiile și tălpile Rahelei. I-au vopsit pleoapele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alt fiu, Iuda. Acești frați, așa de apropiați ca vârstă, formau ei înșiși un fel de trib. Ruben, mereu cel mai mare și mai înalt, era tandru cu cei mai mici. Simon era un drac - frumos și arogant, pretențios și aspru - dar i se ierta totul datorită pistruilor. Levi era un șoricel timid și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai deschis la ten decât ceilalți frați și Iacob îi spunea Leei că seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Lea, iar câteodată își pierdea răbdarea și o repezea, „Du-te la cortul tău”, îi spunea, când Ruti i se împleticea printre picioare. Dar apoi îi părea rău, pentru că Ruti se ghemuia ca un câine la cel mai mic cuvânt aspru al mamei. După ce o gonea, se ducea după ea și se așeza lângă ea și se lăsa sărutată și adorată de biata femeie, iar și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care au urmat salvării lui Ruti, Iacob a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
minunatele lui brațe. În vise, vedeam soarele răsărind și sclipind peste apă și mă trezeam zâmbind. După trei zile de beție a fericirii, speranțele au început să mi se năruiască. Avea să vină după mine? Mâinile astea bătătorite erau prea aspre pentru un prinț? Îmi rodeam unghiile și uitam să mănânc. Noaptea, stăteam în așternuturi fără somn și întorceam pe toate fețele întâlnirea noastră. Nu mă puteam gândi la nimic altceva în afară de el, dar deja începusem să mă îndoiesc de propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gâtul când se gândea să facă așa cum se aștepta Hamor. S-a tot gândit cum ar putea să amâne decizia, să câștige cumva teren. - O să vorbesc despre asta cu fiii mei, i-a spus el regelui, pe un ton mai aspru decât ar fi vrut. Hamor era uimit. - Fiica ta nu mai e virgină, Iacob, a insistat regele. Și totuși ai aici prețul ca pentru o prințesă virgină a Egiptului - mai mult decât a dat tatăl meu pentru soția mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai venit niciodată, fiind împiedicate definitiv de povestea cu Dinu. Descoperirea pe care o făcusem în cimitir s-a dovedit, într-adevăr, hotărâtoare. Ea m-a îmbrâncit să înaintez, mai departe decât vroiam, pe drumul confruntării cu tata; un drum aspru, dificil pentru amândoi, care nu putea să se termine decât prost. Sub puntea ruptă, s-a căscat o prăpastie pe care timpul n-a făcut decât s-o lărgească. De ce? Lucrurile au fost desigur mult mai complicate. Eu le simplific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
privindu-mă curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare și părul roșu; roșul oxizilor de fier. În tinerețe fusese, probabil, chiar frumoasă. Purta o rochie de cânepă aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încât i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblânzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. „Mopsule, iar m-ai scuipat”, sărea câte unul. Sau, „Ulise, ce părere ai?” Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i vine mintea la cap”. Înverșunându-se și el, frate-său și-a smuls cureaua de la pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era nici urmă de milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult din pricina acestui chip desfigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sunt un soldat al cântecului adevărat din om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]