7,814 matches
-
a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu îneacă durerea nimănui, a oftat tata. Nu face decât să o învețe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa cum e ea, i-am spus mamei în timp ce vărsam busuiocul tocat într-o tigaie. Asta e Anna. Dac-ar arăta altfel, n-ar mai fi Anna. Știu, a oftat mama. Dar cum se îmbracă! Sunt sigură că vecinii cred că bietul copil n-are nici o haină. Arată ca o vagaboandă. Și încălțările alea! Mă gândesc foarte serios să i le arunc. Nu, mami, te rog să nu faci asta! am sărit îngrijorată, gândindu-mă că Anna ar suferi groaznic fără încălțările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zicea că-i un bătăuș, fiindcă era mult mai solid decât ceilalți băieți. Noi am clătinat din cap plini de milă, stând cu coatele pe masă în jurul lui Adam, privindu-l și simțind că ni se rup inimile de oful bietului puști de doisprezece ani căruia totul îi ieșea pe dos. Nimeni nu mai scotea un sunet. Starea de spirit ne evoluase de la veselie la amărăciune. Până și tata arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. Clar își zicea: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei am rămas în picioare în mijlocul cafenelei în timp ce biete suflete cu ochi goi foșgăiau în jurul nostru cărând tăvi cu cafea și gogoși. Era clar că erau acolo de mai multe săptămâni și tot nu-și găsiseră nici un scaun. Dar Adam, așa cum îl știm, a găsit singura masă care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i spun. Mă lămurisem că nu era prietenul lui Helen și de-acolo puteam să discutăm mult și bine. Îmi venea să mor de rușine din cauza crizelor și acuzațiilor mele de mai devreme. Nu mai voiam decât să uit tot. Bietul băiat! Nu mă cunoștea decât de câteva zile și deja avusesem mai multe minidispute. De ce Dumnezeu avea el senzația că merit tot efortul ăla? Dar înainte să apuc să analizez chestia asta, tata a apărut în hol. Era foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o veștejită. Ăia de-acolo o să creadă că toți catolicii sunt oameni murdari și în care nu poți să ai încredere. —Bine, bine, bine, a strigat tata, ridicând brațele ca să se apere de rugămintea plină de pasiune a lui Helen. Bietul om. N-avusese nici o șansă. Situația s-a calmat. Lumea a început să mănânce pâine prăjită, să hălpăie cafea și să poarte conversații - deși folosesc termenul ăsta în sensul lui cel mai larg. Ghici cu cine stau în Belfast? ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar pot să-mi iau lentile de contact. Grozav! Aș putea să-l fac pe tata să-mi cumpere o pereche de lentile din alea colorate. Ce zici de unele căprui? Crezi că mi-ar sta bine cu ochi căprui? Bietul terorist ar fi extenuat și îngrozit de ea. —Taci din gură, nemernico, i-ar striga el. Deși, luând în considerare că acțiunea s-ar petrece în Irlanda de Nord, mai corect ar fi: —Tăci din goră, nămernico! Helen ar tăcea două-trei secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Kate urlând, m-a adus, sfârșită, pe calea cea bună. (- În sus, nu într-o parte!) Dar în nici un caz n-aveam să fiu înțelegătoare față de James pentru că făcuse aceeași greșeală ca și mine. Kate a început să plângă. Normal, bietul copil! Era ținută ca un covor strâns sul de un om total străin. Voi n-ați plânge? James s-a speriat. —Ce are? m-a întrebat. Cum o fac să termine? Expresia reverențioasă dispăruse. Fusese înlocuită de o teamă evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
incendiază lăcașele noastre de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă și celelalte, agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de pompieri tema patriotică din care răzbate o sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă și celelalte, agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de pompieri tema patriotică din care răzbate o sfîntă amenințare: „Așa după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu Întrevăzuse nici urmă de geniu la Ceaikovski, ca orice director, Își dă Însă seama c-ar putea profita de interesul subit al aristocratei indecent de melomane și bogate, pentru a repara acoperișul instituției. Astfel Încît Îi spune că bietul geniu o duce greu, ca noi toți, se luptă cu problemele mărunte de zi cu zi. Replica lui von Mekk e legendară, entuziasmantă chiar și-n ficțiune, conturînd idealul precis al oricărui artist: „Ceaikovski nu are voie să se lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și animat de cele mai Înalte afecțiuni sau cum li s-o fi zis la vremea respectivă; debutul, zic, anunța prin vervă cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură etc. După ani de bunici și lacrimi torențiale, din ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970, moment oftalmologic) și Biblioteca din Alexandria (anul nu mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Kurosawa, deși fără voie, ar mai fi Legenda celor opt samurai, care trebuie semnalată posterității ca o peliculă deosebit de instructivă. E un film chiar japonez, chiar cu samurai, opt de data asta, ca să te dea gata din start pe tine, biet spectator chinuit de-ntrebări existențiale, de ordin numeric, e o poveste de iubire emotivă, cu lupte crîncene, banzai, cascadorii, viraje, karate, spade sclipitoare Împlîntate-n inimi, și sînge, peste așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-ai crezut-o pierdută de vreo douăzeci de ani, emoție asemănătoare frisonului provocat În clipa În care Marcellino căruia, după ce descoperă În podul mînăstirii statuia de lemn a lui Iisus, i se pare că l-au uitat cu toții acolo, bietul fiu al lui Dumnezeu, În definitiv călugării nu făceau altceva toată ziua decît să se roage, era ușor să-l uite, astfel Încît copilul găsește normal ca În asemenea condiții de părăsire lui Iisus să-i fie foame Întinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
negrii supărați nu-i plăcuse defel, spre marea lui legitimă mirare imaginea nu se schimbă, afro-americanii rîd și el o pornește pe mijlocul autostrăzii spre casa albă din fundal cu melonul pe cap. Scenariul capătă viteză În clipa-n care bietul grădinar este lovit nu prea tare de mașina lui Shirley MacLaine, soția unui miliardar, ce-l transportă repede acasă pentru a-i da Îngrijirile necesare. De aici Înainte, absolut tot ce spune Sellers, sublime idioțenii despre grădini, va fi interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mădular, nemuzical, care i se taie și i se-ndeasă-n gură, Rourke Își violează și căsăpește fiica fără să știe că-i a lui și așa mai departe, numai că de data asta ucigașul În serie este, prin intermediul lui Rourke (un biet instrument) Însuși diavolul, care este Însuși De Niro. Dacă-l vezi aici, Înțelegi foarte limpede de ce a refuzat rolul lui Cristos din Ispita lui Iisus a prietenului său Scorsese, i-ar fi fost cu neputință să-l interpreteze, probabil singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ni se arată, se așteaptă sociologic să cădem În transă, neavînd, filmul ca și analistul, nici măcar o replică, nici o singură scenă de efect - cum era-n parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
150 de centimetri, adică cît un papagal brazilian bătrîn, cu care și sînt confundați În momentul culminant al planării. Cele ce fac asemenea confuzii sînt de obicei unele mamifere, deosebite de urangutani prin faptul că aceștia din urmă sînt niște „biete urlătoare ilogice”, În vreme cu bursucii, de pildă, sînt logici, dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mamifere, deosebite de urangutani prin faptul că aceștia din urmă sînt niște „biete urlătoare ilogice”, În vreme cu bursucii, de pildă, sînt logici, dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin față niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație pe care țin să o aduc, În scopul lămuririi preaînțeleptului cititor, este aceea că urangutanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Phyllis Nirdlinger (un nume poetic și tocmai de aceea greu de reținut) și-și dă În cîteva pagini acordul de-a o ajuta să-și omoare soțul, În scopul de a Încasa asigurarea pe care chiar Huff i-o făcuse bietului om pentru care nu putem avea nici o simpatie - e petrolist. În chip diferit față de Poștaș, Între cei doi asasini nu există decît o vagă atracție fizică și tocmai de aceea faptul că se vorbește la un moment dat despre iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă adaptez la temperaturile scăzute. Am pregătit un discurs. Vrei să mă ajuți să hrănesc pisicile vecinului? — SÎnt În misiune. Misiunea de a sta la taclale cu sora mea? — O cunoștință de-a mea a făcut o pasiune pentru ea. — Bietul de el! Ba nu, biata de Joanie! Fir-ar să fie, nu merge cum plănuisem! — Păi, fir-ar să fie, atunci hai să hrănim mîțele alea. Karen zîmbi și Îl conduse prin iarbă, șovăind pe tocurile ei Înalte. Tunete, fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le pipăi pe gagicile alea, fătălăule! Dovedește că nu ești poponar“. Tu nu poți să faci ce zice și Începi să tragi, toți Încep să tragă și Îți place la nebunie, pentru că În sfîrșit ești ceva mai mult decît un biet negrotei umflat și homosexual și... — NU! NU! NU! NU! NU! NU! NU! — Ba da! Unde-s puștile? Mărturisește, ’te-n aripă, și predă toate dovezile materiale, altfel ai s-ajungi În camera de gazare! — Nu! N-am omorît pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prezint pe Mickey Cohen junior, moștenitorul meu, care nu prea se potrivește În lumea asta cîinoasă. În noiembrie a supraviețuit unui atentat cu bombă, ocazie cu care m-am trezit fără o mulțime din costumele mele lucrate de Sy Devore. Biata lui coadă a rămas cu o infecție permanentă și pofta lui de mîncare e „dispeptică“. Iar cînd polițiștii readuc la viață suferințe de altădată, nu e bine pentru sănătatea lui. — Domnule Cohen... Îmi plac bărbații care ți se adresează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
comitat, cecul de pensie Lockheed. Apăsă butonul soneriei. Ușa se crăpă puțin. Hilda Lefferts se uită la el de peste lanț. — Ți-am mai spus-o, iar acum ți-o repet: nu mă-nteresează ce gogoși torni matale, așa că las-o pe biata mea fetiță să se odihnească-n pace! Bud răsfiră cecurile. — Cei de la comitat mi-au zis să țin astea pînă cînd vei coopera. Nu vorbești, adio bani! Hilda scoase un sunet strident. Bud rupse lanțul și intră. Hilda se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]