7,540 matches
-
și în râsul disperat al lui Candid. La Paris nu se știa că tot la Cartea românească unde se refuza publicarea unui roman al lui Bujor Nedelcovici, "un fel de 1994, pe linie post-orwelliană", simultan, în 1983, se respingea la cenzură și romanul lui Sîrbu. Despre Adio, Europa! au făcut cronici, la diapazonul autorului, meritate de valoarea analitică a romanului, mai mult cei dinafară (Virgil Nemoianu, Monica Lovinescu). Dacă n-au fost rezervați, criticii notorii de la marile reviste din țară au
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
ce nu pot, dar consemnează drama, și asta în secret, fără să abdice moral. Jurnalul Monicăi Lovinescu înregistrează efortul, știut de noi, de a deschide o supapă prin care să respire liber, măcar în afară, cultura românească, înăuntru sufocată de cenzură. Sîrbu lărgește câmpul de analiză, în care intelectualii sunt numai o parte. Stăruie asupra a tot ce se întâmplă tragic pentru țară, "acest nefericit Yaltland" supus Marii Terori. Este acesta un titlu amintit de Monica Lovinescu în contextul relatării despre
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
colective de versuri în așa numita "Colecție Albatros", după modelul unor serii de acest gen existente deja la București (Adonis), Brașov (Claviaturi) sau la Constanța (Litoral). Cum placheta Sârmă ghimpată, proiectată în acest sens de Geo Dumitrescu, este interzisă de Cenzura Militară a Presei, poetul Sergiu Filerot propune tipărirea unei antologii de Poezie tânără românească dintre 1935-1942, în continuarea imediat cronologica a Antologiei poeților tineri, publicată de Zaharia Stancu în 1934. Printr-o scrisoare deschisă, tipărită începând cu 20 mai 1942
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
Marean, aluziile la primarul ,care este"). În îndreptarele și sfaturile privind găsirea unui loc de muncă, se menționează adesea importanța limbajului folosit în redactarea unui curriculum vitae sau în interviul de angajare. Multe forumuri din Internet au instituit o anumită cenzură lingvistică și lansează chiar teme de discuție rezervate chestiunilor de limbă. Reproșul greșelii de exprimare intervine adesea în discuții pe orice temă. De exemplu, într-o foarte lungă listă de comentarii la un articol din ziarul Gândul (din 22.06
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
cel de-al doilea e încă mai puțin cercetat, încă mai puțin integrat în circuitul conștiinței noastre publice. E surprinzător cît de neglijentă a fost critica și istoria noastră literară (ne referim, evident, la anii de după decembrie 1989, eliberați de cenzură) față de diaspora noastră culturală. Din cîte știm, cu excepția d-lui Nicolae Florescu, care s-a dedicat cu osîrdie acestei teme iradiante, nimeni n-a întreprins nici un efort susținut întru abordarea sa. Să fie la mijloc un complex de vinovăție colectiv
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
dată se preconiza subvenția pentru scriitori; finanțarea teatrelor exista mai de mult timp. Merită să fie reținută opinia lui Ion Vinea în această chestiune: ,Controlul traducerilor, al literaturii și al pornografiei, efectuat de acest consiliu, duce de-a dreptul la cenzură. Subvenționarea, după indicațiile acestui consiliu, la favoritism, la nemulțumire și țigănie. Scriitorul nu trebuie subvenționat nici când are talent. Și apoi, cine posedă oare lactometrul care să-l constate? Și e, în cele din urmă, rușinos pentru individ să ceară
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
de la constatarea dezarmantă că ,presa nu e nicăieri liberă", motiv pentru care ,gazetarul a încetat de a mai fi un conducător de opinie publică". Iar pentru ,înjosirea zeiței de maculatură" nu pot fi învinuite guvernele, parlamentele sau vreun minister anume. Cenzura presei și deci pierderea independenței de opinie vin din altă direcție: ,O stare de lucruri, cu totul stranie, instituie deasupra echivocului sistemului nostru de producție o francă dictatură bancară. (?) Imperiul cel nou din ce în ce se va consolida. Momentul
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
ce se va consolida. Momentul, însă, parodiind formele apusene ale veacului, aparține Băncii Naționale și Băncii Românești. Ne stăpânește pumnul fragil al lui Hagi-Tudose". Dezamăgirea lui Ion Vinea, în 1925 seamănă izbitor cu experiențe de astăzi, umilind personalitatea ziaristului prin cenzura economică a patronului sau a firmei, obligând la ,disciplină întru amorf, banal și tern". Concluzia e de un scepticism paralizant în legătură cu șansele de independență ale ziaristului: ,Suspect cel ce nu s-a înduplecat la rolul de informator simplu sau de
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
lăcomia cantității, uită de ochii bietului cititor. Ce-i drept, nici publiciștii noștri culturali nu știu să scrie scurt, oferind revistelor articole de zeci de pagini, iar dacă le ceri să taie din motive de spațiu, se cheamă că faci cenzură! Scrisul cu semne numărate încă nu a devenit o obișnuință la noi.) l Numărul 46 - vara 2003 - e și el à la page cu actualitatea politică și literară din lume, de la atitudinea unor scriitori celebri (laureați Nobel sau nobelizabili) față de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
lor interior și să scrie departe de canoanele politicii și care nu au avut posibilitatea de a-și face cunoscute operele; poate, în ultimii ani se fac unele eforturi. Nu vorbesc numai de «literatura de sertar», ascunsă din motive de cenzură, ci de literatura română din ultimele decenii din care unele opere și autori de mare valoare ar merita să fie evocați, difuzați și recunoscuți. Ce credeți, în acest sens, despre menirea traducătorilor și a traducerilor în sensul unei mai bune
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
poetice sau narative, filosofice sau eseistice, decât din manualele de colegiu sau universitare. Prin urmare, menirea traducătorului este tot atât de importantă pe cât este efortul, pe care l-ați amintit, de a face cunoscute operele scriitorilor cenzurați. Nu trebuie să uităm că cenzura nu este unică. Există o cenzură politică, dar există și una a pieții, o cenzură care impune anumite produse sau anumite cărți, aproape ca în cazul unor mărfuri, care trece sub tăcere altele, poate mai importante, și există scriitori care
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
decât din manualele de colegiu sau universitare. Prin urmare, menirea traducătorului este tot atât de importantă pe cât este efortul, pe care l-ați amintit, de a face cunoscute operele scriitorilor cenzurați. Nu trebuie să uităm că cenzura nu este unică. Există o cenzură politică, dar există și una a pieții, o cenzură care impune anumite produse sau anumite cărți, aproape ca în cazul unor mărfuri, care trece sub tăcere altele, poate mai importante, și există scriitori care nu intră în tiparele acestei pieți
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
menirea traducătorului este tot atât de importantă pe cât este efortul, pe care l-ați amintit, de a face cunoscute operele scriitorilor cenzurați. Nu trebuie să uităm că cenzura nu este unică. Există o cenzură politică, dar există și una a pieții, o cenzură care impune anumite produse sau anumite cărți, aproape ca în cazul unor mărfuri, care trece sub tăcere altele, poate mai importante, și există scriitori care nu intră în tiparele acestei pieți și avem datoria de a paria pe ei și
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
trece sub tăcere altele, poate mai importante, și există scriitori care nu intră în tiparele acestei pieți și avem datoria de a paria pe ei și de a-i face cunoscuți. O modalitate de a lupta împotriva acestui tip de cenzură, politică sau economică, este tocmai salvarea din brațele tăcerii sau ale uitării a unor scriitori care merită să fie cunoscuți. Menționam mai înainte numele lui Canetti care este un mare scriitor al secolului al XX-lea. Cei ca el sunt
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
Adamesteanu trebuie căutată la acest ultim nivel, al prefabricatelor, al compoziției aliajului textual, al fragmentelor din care este compus românul. Salutînd virtuozitatea stilistica a prozatoarei, trebuie spus că structura narativa prea stufoasa a românului explicabila, la nivelul povestirii, în condițiile cenzurii dinainte de 1989 riscă să sufoce un formidabil subiect de proza ( dramă românului exilat care revine în țară după o jumătate de secol), o temă de maxim interes din perspectiva experienței istoriei noastre recente. Mai multă simplitate ar fi adus numai
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
propusă de dlVirgil Nemoianu în cartea sa Romantismul îmblînzit (am dat-o la tradus, apărînd în BPT, prin 1996). Ori dl Nemoianu avea statut de azilant politic și, deci, la noi, atunci, necitabil. Șase luni aproape ne-am ciorovăit cu cenzura. Răspunsul era invariabil negativ. Pînă la urmă, dl Manolescu a găsit o stratagemă, citînd pe un autor pe care îl cita și dl Nemoianu în cartea sa. Și așa, pe căi ocolite, cartea a căpătat viza cenzurii. Dl Virgil Nemoianu
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
am ciorovăit cu cenzura. Răspunsul era invariabil negativ. Pînă la urmă, dl Manolescu a găsit o stratagemă, citînd pe un autor pe care îl cita și dl Nemoianu în cartea sa. Și așa, pe căi ocolite, cartea a căpătat viza cenzurii. Dl Virgil Nemoianu, în anii aceia triști pentru noi, își vedea de treburile sale cărturărești, predînd la catedră studenților, scriind studii și cărți. După 1990, eliberarea ce a venit pentru toți, l-am descoperit, firesc, alături de noi toți, întru apărarea
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
largă beneficiau de lucrările românești apărute - cu greutăți de tot felul, - în lumea liberă. În Spania, în Portugalia, însă, centrele de studii românești aveau, în bibliotecile lor, cărțile și revistele exilului românesc. Ajungem astfel la esența problemei. Umbrele totalitare ale cenzurii comuniste au eliminat din cultura românească - și din științe - o serie de scriitori, de filosofi, de oameni de cultură care s-au găsit în închisori sau au plecat în exil. O listă cu numele lor ar fi prea lungă: jurnalele
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
împlinită" - , în care missa e formă de participiu a verbului mittere "a trimite"). Dacă încercăm să verificăm preferința dicționarelor noastre pentru o formă sau alta a cuvîntului, descoperim și unele "oscilații" de conținut. în dicționarele de după război, ca efect al cenzurii ideologice, prezența termenilor bisericești (și cu atît mai mult a celor catolici) e redusă la minimum. Așa se face că în Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958) nu apar nici mesă, nici misă; chiar liturghie e definit, cu o concizie
Lexicografice și bisericești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16614_a_17939]
-
comportament, mi l-a adus, la Editura Minerva, prin anii șaptezeci (și nu cum crede prefațatorul, dl. inginer Nicolae P. Leonăchescu, prin 1952), le-am citit cu plăcere și admirație, pregătindu-mă să le public. M-am izbit de cerbicia cenzurii. Manuscrisul, în forma pe care am citit-o, avea cîteva ample capitole portret (despre C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, H. Sanielevici, Emanoil Bucuța și altele de care nu-mi mai amintesc). Firește, cuiul lui Pepelea îl crea capitolul despre prietenul său
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
era denunțarea unei veroase fraude (împreună cu Octav Onicescu) de la Centrala Cărții a Culturii Naționale, subvenționate de Aristide Blank (prin anii 1924-1928), pe care profesorul de metafizică voia să o arunce în responsabilitatea memorialistului. Am stăruit mult pe lîngă factorii de la Cenzură și alte înalte fețe pentru acest incriminat capitol, demonstrînd că e, de fapt, o demascare a filosofului și gazetarului. Mi s-a răspuns că deși am dreptate e contraindicat să se publice orice despre Nae Ionescu. N-am izbutit în
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
fiul memorialistului, dezarmat, venise să ridice originalul prin anii optzeci. Dar eu mai trăgeam nădejdea că odată, cîndva, voi publica aceste memorii savuroase. În sfîrșit, din 1990 le venise vremea. Cum prietenul Nicolae Manolescu mi-a cerut manuscrise interzise de cenzură pentru a le publica în România literară, i-am încredințat capitolul despre Nae Ionescu din memoriile lui C. Beldie. A apărut, stîrnind destulă vîlvă. Tocmai cînd mă pregăteam să trimit la tipar memoriile, cineva din familia de moștenitori (mi se
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
la conștiința religioasă". Aici se cuvine menționat un alt important autor de origine rusă, Vladimir Nabokov, conform căruia în Rusia s-au manifestat totdeauna două forțe cu acțiune antagonică: pe de o parte statul, care dispunea de instrumentul represiv al cenzurii, pe de alta criticii utilitariști, gînditorii "radicali", din care Lenin și-a compus o ascendență, Belinski, Cernîșevski, Dobroliubov, Pisarev etc. În pofida programului "progresist" pe care-l formulau, înrîurirea lor asupra literaturii a fost una de rău augur, întrucît îi limitau
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
ton cu cultura oficială, conduceau gazete, aveau pașapoarte diplomatice, vînau cu Ceaușescu, erau în conducerea Uniunii Scriitorilor etc. Eu nu m-am bucurat de nici un asemenea privilegiu. Cărțile mele au apărut fiecare cu cel puțin 50 de pagini smulse de cenzură (cu o excepție, Copiii Domnului). Am avut succes, de public și de critică; dar publicul nu era sinonim cu regimul, iar criticii respectați erau și ei "snipers" (trăgători) împotriva dogmei. Prins, dar mai cu seamă Sfîrșitul bahic au sfidat atît
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
viespea, extrem de ușor de confundat: primul sentiment e pozitiv, al doilea e aproape întotdeauna negativ - cum s-a și văzut, de la Antonescu la Ceaușescu, naționaliștii sfîrșesc tragic. Dar deși Dulce ca mierea... a necesitat bătălia mea cea mai grea cu cenzura și, la un moment dat, cu tot sprijinul direct al lui Marin Preda, pierdusem speranța că voi putea s-o public, abila conducere a simțit pînă la urmă că este în propriul ei interes să "dea drumul" acestei cărți - deși
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]