7,090 matches
-
tovarășe Vlădeanu, intervine Brîndușa. Poftim?! mă mir eu, privind-o. Ești beat! exclamă încet Brîndușa, aruncîndu-mi o privire plină de ură. Într-un fel, spune secretarul Comitetului P.C.R., uitîndu-se spre prim-secretar, comportarea tovarășului Vlădeanu e... "justificată". Azi a fost certat de tovarășa Roman pentru că s-a purtat urît cu o delegată venită după filamente, mai bine-zis, a fost vulgar cu ea, și-apoi, acum, după ce a fost adus din restaurant, cred că este sub influența alcoolului, altfel nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dar... Dar? N-ai să realizezi nimic, niciodată, Mihai! îmi strigă încet, printre dinți, Tamara. Ai fost un prost azi! La ce ți-a folosit că ai acuzat-o pe Brîndușa de incompetență și ce-ai realizat că te-ai certat cu directorul general?! Pe tabla asta de șah, a vieții, tu ești doar un pion, Mihai. Trebuie să ajungi la o anumită linie ca să te transformi în piesă de valoare, trebuie să avansezi pătrățică cu pătrățică... Azi, însă, ai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-o stare de zbucium încordat, de parcă voiam să mă regăsesc dintr-o dată... E greu să-ți spun... Oricum... voi avea la ce să mă gîndesc... Ascultă, o aud schimbîndu-și brusc glasul, ce i-ai mai făcut Brîndușei? Ne-am certat în sala de consiliu, de ce? Ai mult de muncă acolo? Vrei să trec pe la hotel? Nu, că plec la gară. Vreau să știu dacă nu te tulbur. N-aș vrea ca discuția noastră... Nu, deloc. Spune. Mihai, aud vocea gravă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dacă aduce dovezi? De unde?! Spune de unde!! Cine mai știe că ai fost la mine? Tac și mă uit în gol. În receptor, aud răsuflarea apăsată a Cristinei. Ce-ai făcut azi, Mihai! aud întrebarea ei, ca un reproș. M-am certat cu ea. De fapt, i-am vorbit urît... Atît? Atît. Minți!! strigă Cristina. Mincinos ordinar ce ești! Nu-i decît poza de tine! Bănuiam ce s-a întîmplat, dar acum am certitudinea. Măcar de-ai fi recunoscut... Ce? întreb eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi alergam repede în cameră și mă băgăm sub plapumă, așteptînd să vină tata, să mă încălzesc la spatele lui... Mihai, îl aud pe Vlad în pauza dintre comenzi, ce s-a petrecut azi între tine și Brîndușa? Ne-am certat în sala de consiliu. Mi-a spus ceva Iordache. Ai acuzat-o de incompetență, nu? Într-un fel... De ce? Ai turnat gaz pe foc, Mihai. Și-așa, ea nu te avea la suflet. În șaptezeci, cînd ea era șefă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de un inginer care știe mersul instalațiilor... Că sînteți la cuțite cu Brîndușa, strînge din umeri Don Șef, aruncîndu-mi o privire complice, zic și eu: mai treacă-meargă; ea femeie, dumneavoastră băiat tînăr... Soțul ei un crai bătrîn; au mai fost certați un timp... Ori ați încercat dumneavoastră și ea n-a vrut, ori ea a vrut și dumneavoastră n-ați încercat... Și-ntr-un caz, și-ntr-altul, rezultatul e-același: trageți ponoasele. De ce rîdeți? Așa, zic eu, amintindu-mi de referatul făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
avantaje la serviciu... I-ar fi convenit a naibii să rămînă totul așa, o aventură! Știu că ea ți-a dat telefon. Prea s-a interesat în ultimele zile de tine... Acum a apucat-o criza de conștiință! S-a certat aseară și cu soțul, se teme să nu-l piardă; a uitat însă că... Livia! o opresc eu ferm. Asta e treaba voastră. Spălați-vă lenjeria între voi. Și spune-i lui Teodoru să se ferească să rămînă singur cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oftînd, învăluindu-mă într-o privire tristă. De undeva, dinspre blocurile din spatele complexului alimentar, rupe tăcerea un țipăt de femeie speriată, apoi se aud alte cîteva voci. De pe trotuarul celălalt, doi bărbați traversează strada în fugă. Probabil vreunul bețiv se ceartă cu soția. Ești plin de răutate, îmi șoptește Brîndușa cu glasul trist. Am devenit, doamnă, precizez eu. Crezi că e calea cea mai bună, Mihai? O, ce favoare! exclam. Sună frumos acest "Mihai", o imit cu glasul leșinat. Dimineață mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreabă Fulvia. Pînă azi, m-am ocupat de un separator, spun, căscînd din nou. Scuză-mă! Sînt tare obosit... "Separator"?! se miră Fulvia. Ia stai: care-i numele tău? Vlădeanu. Fulvia începe să rîdă: Ca să vezi! Cu tine m-am certat azi, deci... Pentru separatorul tău trebuie să mă scol mîine la cinci. Nu mai e nevoie, surîd eu. Separatorul a fost deja pornit. A fost o avarie azi la o instalație, s-au mobilizat forțe și s-a încheiat totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
absolut necesare: poșta, Rainer și școala de la 11 [la] 1. După masă iar lucru la școală - poate îl voi evita pentru că voi argumenta că e ziua mea. Iubito, abia acum a plecat Mihai, care m’a enguelat și m’a certat tot timpul spunându mi că nu ne merităm norocul, că tu ești acolo pentru a-ți desăvârși cariera, că ai plecat pentru doi ani și n’a fost deloc vorba să vin să te văd între timp, că întreținem desperat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la tine, sau o carte poștală? Sunt foarte îndurerată de tăcerea ta, care cade atât de prost în luna asta aproape imposibil de suportat. III 15 noiembrie 1948 [...] Cred că exagerezi problema telefonului. [...] Deci am să-ți telefonez totuși, dar certându-te un pic. Plăcerea de a-ți auzi vocea de care chiar am nevoie, merită riscul, ad mițând că există un risc. Și apoi, scumpa mea Mouette, cred că destinul mi-a și trasat drumul, că n-am să pot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar plăcea să te măriți cu un străin, cum nu-mi place să te știu frecventând oameni de teatru. Numește asta mentalitate burgheză, numește-o cum vrei, dar e un sentiment mai puternic decât mine. IV Joi, 6 iulie [1950] Ceartă-mă, draga mea, ceartă-mă. Știi ce am făcut astăzi? Cum cactușii și florile mele se ofileau văzând cu ochii, și cum această cumplită Mabell refuză să le schimbe pământul, din martie încoace, cum astăzi mi-am primit salariul, bietul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
măriți cu un străin, cum nu-mi place să te știu frecventând oameni de teatru. Numește asta mentalitate burgheză, numește-o cum vrei, dar e un sentiment mai puternic decât mine. IV Joi, 6 iulie [1950] Ceartă-mă, draga mea, ceartă-mă. Știi ce am făcut astăzi? Cum cactușii și florile mele se ofileau văzând cu ochii, și cum această cumplită Mabell refuză să le schimbe pământul, din martie încoace, cum astăzi mi-am primit salariul, bietul și minusculul meu salariu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a norocului nostru. Azi-dimineață am lucrat peste patru ore la școală, iar după-masă, dată fiind și căldura toridă, am ațipit cel mult jumătate de oră, când, la 3, am fost anunțată că a venit grădinarul. Unde e tata să mă certe pentru cheltuiala asta enormă, care ar fi putut astupa multe găuri din buget? Încuiată în camera mea, cu ușile închise, numai cu geamul cel mare deschis, mor de cald, simt cum îmi curge sudoarea, ca un râuleț fierbinte, până la călcâie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îl iei cu cărți și caiete de scris nu-știu-ce, de care nici nu te atingi (ceea ce mă încântă). Așa că „ne“ propun să renunțăm la maniile noas tre. Vrei, dulcea mea? [...] 41/1950 III Miercuri, 26 iulie [1950], seara Nu mă certa, dulcea mea dragă. Iarăși am căzut, de data asta pe când străbăteam piațeta prin care treceau liniile de tramvai înainte de stația [Liceul] Lazăr, venind dinspre podul Izvor. [...] Nu te speria, scumpa mea, am scăpat ușor și de data asta. Întreabă un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Am plecat de acolo năucită, mai năucită decât venisem. [...] Să nu crezi că sunt [eu] un caz excepțional. O mulțime de persoane au pățit ca mine. Măcar de n-aș fi așa de nechibzuită! Mare dreptate avea Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua de mâine“. Ei bine, uite-ți greierușa, care pe deasupra mai are și o groază de obligații cărora trebuie să le facă față! Totuși, draga mea, am să lupt până la capăt, ca o nebună, și să sperăm
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
posibilitate... Ușa se deschide și el îmi întinde o cană de cafea. După nunta lui Suze, am rămas la părinții mei acasă și când m-am ridicat de la masă, după micul dejun, el îi arbitra pe ai mei, care se certau în legătură cu aselenizarea, dacă a avut sau nu loc. — Mama ta s-a gândit deja la o dată posibilă pentru nuntă, zice. Ce părere ai despre... — Luke! Ridic o mână spre el, oprindu-l. Luke. Hai s-o luăm încet, vrei? Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-i spun cât de tare ne-a supărat pe toți și cât de jignită a fost mami. Însă problema e că am mai încercat și altădată să fiu sinceră cu el în legătură cu Elinor și întotdeauna am ajuns să ne certăm ca chiorii din cauza ei. Și chiar n-am chef să mă cert cu el acum, când suntem proaspăt logodiți și totul e atât de minunat și suntem atât de fericiți. Fiindcă, în afară de chestia cu Elinor, totul merge perfect. Ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cât de jignită a fost mami. Însă problema e că am mai încercat și altădată să fiu sinceră cu el în legătură cu Elinor și întotdeauna am ajuns să ne certăm ca chiorii din cauza ei. Și chiar n-am chef să mă cert cu el acum, când suntem proaspăt logodiți și totul e atât de minunat și suntem atât de fericiți. Fiindcă, în afară de chestia cu Elinor, totul merge perfect. Ca să mă asigur, în avionul spre New York am făcut testul ăsta cu întrebări, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Wear Daily e pe undeva pe aici. — Pe bune? Unde? Capul lui Danny se răsucește disperat în toate direcțiile. Vin imediat. Dispare în mulțime, iar eu respir, ușurată. — Cât am stat la ei, n-au făcut altceva decât să se certe cât de mare să fie cortul, spune Suze chicotind din nou. Ne-au pus să stăm pe peluză și ne prefacem că suntem invitați de la nuntă. Nu vreau să aud despre toate astea. Iau o gură mare de șampanie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țintă spre colțul opus al camerei. — Ce-i cu Luke? zice. — Ce vrei să spui? Mă întorc și mă uit în direcția în care se uită ea. Luke și Michael s-au retras în colțul camerei și par că se ceartă. Luke ridică glasul defensiv și reușesc să prind cuvintele „... atât de meschin, pentru numele lui Dumnezeu!“ — Despre ce vorbesc? zice Suze. — Habar n-am! Ciulesc urechile cât pot, dar nu aud decât din doi în doi. —... pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pare complet luat prin surprindere de reacția lui. O clipă, rămâne împietrit, după care apucă paharul și ia o gură mare de whisky. Nu-mi vine să cred. În viața mea nu i-am văzut pe Luke și pe Michael certându-se. Vreau să spun că Luke ține foarte mult la Michael. Au o relație gen tată și fiu. Ce naiba s-o fi întâmplat? — Vin imediat, îi șoptesc lui Suze și mă grăbesc, cât pot de discret, spre locul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o fi întâmplat? — Vin imediat, îi șoptesc lui Suze și mă grăbesc, cât pot de discret, spre locul în care stă Michael, privind în gol. — Ce-a fost asta? îl întreb în clipa în care ajung lângă el. De ce vă certați? Michael ridică privirea, tresărind - apoi își regăsește stăpânirea de sine, cu un surâs. — Ei, o mică neînțelegere de serviciu, spune. Nimic pentru care să-ți faci griji. Ia zi, te-ai hotărât deja unde mergeți în luna de miere? — Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu fără să mai vorbești o dată cu el! — Nu cred că asta ar schimba în vreun fel situația, nu e cel mai bun moment. Michael mă privește cu blândețe. Becky, nu lăsa chestia asta să-ți strice seara. Și nu te certa cu Luke din cauza asta. E clar că e un subiect sensibil pentru el. Mă strânge de braț. Sunt sigur că lucrurile or să se aranjeze. Nu mă iau de el, îți promit! Mă sforțez să zâmbesc cât pot de vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
A trebuit să plece, zic - și pe chipul lui Luke se citește o bulversare totală. — A plecat? Foarte bine. Senzațional. — Nu a plecat că a vrut. A trebuit. Mă așez pe marginea patului și-i iau mâna. Luke, nu te certa cu Michael. Întotdeauna s-a purtat ca un prieten adevărat. Adu-ți aminte tot ce a făcut pentru tine. Îți amintești discursul pe care l-a ținut de ziua ta? Încerc din răsputeri să înviorez atmosfera, dar Luke rămâne complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]